"Cazanele" cu smochine de la Svinita






Nimeni nu stie, la Svinita, daca aici au fost mai intai oamenii sau smochinele. Localnicii zic de poamele astea ca sunt "de-ale lor, de cand lumea". Nu am ajuns pe tarmul Mediteranei. E adevarat ca suntem tot undeva unde pamantul si apa se intalnesc, dar asta se intampla pe malul romanesc al Dunarii, la doi pasi de locul in care suvoiul trece prin "vama" muntilor, la Cazane. Din soseaua care insoteste fluviul vezi la un moment dat un manunchi de case. Ai impresia ca oamenii de aici sunt alpinisti, pentru ca si-au agatat "cuiburile" de stanci. E o asezare intinsa pe mai multe trepte. Casele sunt aproape unele sub altele. Lumea ne povesteste ca Svinita cea veche e acum sub Dunare, de cand s-a construit barajul de la Portile de Fier, asa ca satenii au fost nevoiti sa se dea la o parte din calea apelor, sa se cocoate pe munti, ca sa-si ia de la capat rostul, incropindu-si noile gospodarii, mici, dar frumos ingrijite. Daca satul cel vechi a fost inghitit de ape, atunci Svinita noua, cea de pe stanci, e "inundata", mai ales in timpul verii, de vegetatie. Sunt arbori de toate felurile. Dar mai ales smochini.




Cele 12 strazi fara nume




O "mana" de oameni gasesti in Svinita. Vietuiesc in locul acesta, "strivit" intre munti si fluviu, doar 1.160 de suflete. Majoritatea sarbi. Cum ai intrat in judetul Mehedinti, venind dinspre Caras-Severin, ai dat de comuna asta. Am nimerit intr-o zi de sambata. Era nunta mare si aproape toata suflarea comunitatii se indrepta spre fericitul eveniment. "Asa e la noi, suntem ca o familie. Toti ne adunam cand e ceva, de bine sau de rau", ne explica Maria Ianculovici, o batrana care statea in poarta casei sale, petrecandu-i cu privirea pe cei tineri, frumos imbracati, cum treceau pe strada, spre "locul de veselire". E imposibil sa te ratacesti in Svinita. Cum ai inceput sa urci pe munte, pe "serpentine", printre case, vezi ca nu exista vreo denumire a fiecarei cai asfaltate. Aflam ca asta e comuna cu 12 strazi. Iar strazile nu au nume, ci numai cifre, de la 1 la 12. "La noi e ca in America", rade gazda noastra. Pe vremuri, in Svinita cea veche, era doar o singura strada, cea pe care se insiruiau toate casele.




Timpul culesului




Am fost invitati in casa familiei Ianculovici. Doream sa aflam mai multe despre smochini. Auzisem si de dulceturile, tuica si vinul facute din smochine. Nimeni de aici n-ar spune ca astea sunt fructe exotice, cum sunt catalogate de specialistii romani, care spun despre zona asta ca are un climat mediteranean. "Smochinele sunt de-ale noastre", auzim de la stapanul casei, Milivoi Ianculovici. La care sotia lui, Tania, ne invita in spatele casei, in gradina, sa vedem pomii incarcati. August e luna in care smochinele se coc. Trebuie mare atentie cand le culegi, sa nu fie nici prea devreme, nici prea tarziu. Daca le mananci necoapte, te strici la stomac. Culesul nu trebuie sa intarzie, pentru ca fructele astea se strica repede, au coaja subtire si se sparg usor. Un pom matur poate sa dea o productie de 20 de kilograme de fructe.




Festivalul Smochinelor




Abia dupa cules incepe treaba. E vorba de o adevarata arta a gospodinelor. Fiecare familie are propriile sale retete pentru dulceata, tuica si vin. Si daca sunt mai multe retete, atunci e clar ca trebuie sa se vada care e mai buna. Asa ca de sase ani incoace se face un concurs intre gospodari, cunoscut drept Festivalul Smochinelor. Anul asta, de exemplu, au fost 200 de concurenti, dupa cum ne-a anuntat primarul comunei, Nicolae Curici. Fiecare familie isi protejeaza reteta proprie, mostenita din generatie in generatie. Am aflat si noi cate putin din toate. Dupa ce se culeg, smochinele sunt puse la uscat, "atat cat trebuie". Se usuca la soare. E si aici o metoda de uscare, dar pe care nu ne-a spus-o nimeni. Daca vrei sa faci dulceata, la doua kilograme de fructe adaugi un kilogram de zahar. Apoi se fierbe in paralel un sirop in care se pun roadele pamantului. Se adauga si sambure de nuca, dar nu numai atat. Fiecare smochina e intepata cu o seringa. Se introduc astfel cateva picaturi de rom in "carnea" fructului. Daca faci tuica, roadele gliei se pun mai intai la macerat. Mai stim doar ca iese o licoare foarte tare. Cat despre vin, poti doar sa-l gusti, ca de reteta nici nu se pune problema s-o "mirosi", cel putin.




"Medicament" cu multiple intrebuintari




Dar smochinele nu sunt bune doar pentru dulceturi sau la petreceri. Localnicii au invatat sa le foloseasca si ca leacuri, de cate ori sanatatea le-a jucat feste. Daca cineva are diverse bube sau furuncule, atunci smochina aplicata pe locul infectat colecteaza puroiul. Asa se intampla si daca ai probleme cu dintii, mai precis un abces. Nu pui "medicamentul" oricum, ci mai intai il fierbi in lapte. Cand omul e constipat, ia cateva smochine, le tine toata noaptea in apa sau in lapte si a doua zi le mananca pe stomacul gol. Efectul e garantat! Si frunzele de smochin sunt bune pentru cei care vor sa puna capat unei raceli rebele. Nu trebuie decat sa arunci cateva "foi" intr-un ibric, sa le fierbi si gata ceaiul miraculos. Tot pentru guturai poti sa faci un sirop din fructe. Le fierbi in apa pana cand e obtinut un lichid gros, care apoi se inghite putin cate putin. Lectiile astea in ale "doftoricelii" au trecut din generatie in generatie, pana in ziua de azi.




Fabrica de dulceata




O recolta buna de smochine inseamna chiar si cinci tone de fructe intr-un an. De la toti localnicii. Unii au pe pamantul lor sute de pomi. Recolta depinde si de vreme, sa nu fie verile prea secetoase, dar nici iernile prea aspre. Gerul e singura napasta prin partile astea, unde zapada nu prea se face simtita. Oamenii spera ca timpurile ce vor veni le vor aduce recolte mai bogate. Asa ca in comuna a fost inaugurata, cu cateva luni in urma, o uscatorie de smochine, din bani europeni, iar in proiect e si o fabrica in care dulceata "exotica" sa fie preparata dupa retetele traditionale. Chiar si primarul e convins ca "oaza aceasta mediteraneana" poate aduce prosperitate micii comunitati. "Uscatoria inaugurata in acest an poate fi un impuls pentru familiile care vor sa dezvolte o afacere din smochine", ne-a zis edilul. Si asta se intampla intr-un loc in care mai mult decat pescuit si cresterea animalelor nu se poate face. "Am invitat niste persoane cu multa carte sa le explice satenilor cele mai moderne metode pentru cultivarea smochinelor, ca sa avem o productie cat mai buna", conchide oficialul comunei.




2,5 lei pentru un kilogram de smochine




Cu toate astea, nimeni din Svinita nu stie cum va arata afacerea cu smochine, in viitorul mai apropiat sau mai indepartat. Pana una-alta, comertul cu fructele exotice se face si azi asa cum s-a facut intotdeauna. Vin turisti din toata tara, cu masina, pana in satul acesta dunarean, sa cumpere fructele coapte, in luna august. Majoritatea sunt clienti vechi. Tu, calatorul, bati din poarta-n poarta si tratezi cu fiecare familie in parte. Cu cat dai kilogramul de smochine? Sau cat costa un borcan cu dulceata? Pretul e negociabil. Nu platesti mai mult de 2,5 lei pentru un kilogram de smochine. Cat despre dulceata, ea nu e cu mult mai "piperata". Se feresc taranii sa ne dea cifre, dar au recunoscut totusi ca un borcan cu "fiertura lor boiereasca", asa cum ii zic ei, e mai ieftin in ziua de azi decat o sticla cu ulei de la magazin...




Dan Gheorghe, august 2008