Traditia romaneasca sustinuta de Guvernul Marii Britanii





Mainile si picioarele se misca in acelasi timp, dupa un ritm anume. Desi mesterii stau fiecare pe cate un scaunel, ti se pare totusi ca alearga. Dar nu oriunde, ci pe urzeala razboiului de tesut. Ai bobinat, ai urzit, ai nividit, e gata "masinaria", apoi te apuci de slalom printre cele 3.000 de fire pe care se vor incolaci lana, canepa, inul. Asa ies din mainile oamenilor, ca dupa o vraja, traistute, catrinte si brauri. Dupa obiceiul pamantului, la Pipirig, o comuna strajuita de Muntii Neamtului. Am mers la casa lui Alexandru Marin, intr-un catun aruncat pe-o coasta. Doljesti – asa ii spune manunchiului de case mici, asezate de-a lungul paraului Crengenilor. Nu intamplator a primit firul de apa acest nume, pentru ca la doi pasi de malurile sale a tasnit neamul lui Ion Creanga. Aici a fost casa parintilor marelui scriitor.



Un barbat la razboiul de tesut



Am luat-o pieptis pe drumul de pamant, surpat in unele locuri de inundatiile de asta-vara. Curtea casei lui nea Marin ar putea fi foarte bine o partie de schi, asa de accidentat e terenul. De-asta si salasul pare atat de inalt, daca il privesti de la baza dambului, stand cu nasul sub temelia solida, din piatra. Facem un ocol prin iarba pana in spatele curtii, apoi intram pe o usa mica, aplecandu-ne putin, sa incapem, si abia dupa aceea ni se arata in fata ochilor o camaruta in care au fost inghesuite trei razboaie de tesut. Facute dupa marimea celor care lucreaza la ele.




Cel mai mare e al stapanului casei, mijlociul e pentru nevasta, iar mezinul a fost luat in primire de fata lor. Barbatul ne zice ca de peste 20 de ani a invatat sa teasa. De la nevasta lui stie secretele urzelii. "I-am zis ca mai bine sa teasa catrinte decat sa fie tractorist", auzim de la Teodora - sotia. Fata lor, pe care o cheama ca pe mama, are 17 ani, dar la anul se marita, iar viitorul sot se pricepe si el la treburile astea, asa ca avem in fata noastra un intreg neam de tesatori.




O catrinta costa 65 de lei




Si treaba merge de minune. Oamenii au comenzi. Muncesc de dimineata pana seara. Mai ales la catrinte. Au de facut in fiecare luna cate un set de 12 asemenea fuste, de diverse marimi. Iarna, vara, nu e de stat. Castiga cat sa-si duca zilele. Daca o catrinta se vinde cu 65 de lei, un brau e la jumatate de pret. Mai fac dever bun si pe la cele patru-cinci targuri mari din tara la care se duc in fiecare an. Chiar si in scurta noastra vizita, "cantecul" razboiului de tesut s-a auzit fara incetare, semn ca treaba era musai sa fie gata cat mai curand.




Ce-i drept, s-a mai oprit barbatul din lucru cand i-a batut la usa medicul veterinar, ca trebuia vaccinata vaca. "Eu dau laptele cu 60 de bani litrul, dar de la magazin cumpar uleiul cu 80.000 de lei. Asta-i viata?", se intreaba retoric gazda, ca sa ne explice pana la urma ca taranul de azi si-a cam lasat animalele in plata Domnului si mai mult de la magazinul comunal isi cumpara de-ale gurii.



Lada de zestre



Nu e om in coltul acesta de tara care sa nu fi mostenit de la parinti si bunici un mestesug anume. Femeile tes, barbatii cioplesc. E adevarat ca cel pe care l-am descoperit noi, nea Marin, stie sa faca si una, si alta, adica si treaba de femeie - sa teasa, dar si pe cea de barbat - sa ciopleasca lemnul. Atelierul pe care il are in casa lui s-a nascut din mainile sale. El a faurit razboaiele de tesut, exact dupa tipicul "masinariilor" din timpurile cele vechi. A mestesugit astfel de unelte si pentru altii, tot la comanda. Cu vorba calda, pasul sprinten si zambetul larg ne intampina "stalpul" casei. Tot de la el aflam ca sunt tineri prin locurile astea care isi fac masti, sa joace cu ele in ritualurile de Craciun, in timp ce sotia lui ne povesteste cum fetele de maritat au si azi lada de zestre plina cu paturi, covoare, perne si plapumi, asa cum are si fata ei, ca altfel e mare rusine sa plece mireasa "goala de la mumu-sa".




Asocierea mestesugarilor




De mesterii din Neamt a auzit pana si regina Angliei, dupa cum se falesc localnicii. Lucrurile au luat o intorsatura cat se poate de favorabila pentru oamenii din zona cu patru ani in urma. Pe scurt, au venit bani de la Departamentul de Dezvoltare Internationala al Guvernului Marii Britanii. Fonduri pentru sustinerea mestesugurilor. Vorba lui nea Marin - "Uite ca mai degraba ne ajuta strainii, ca de la romani nu ne asteptam sa ne ia in seama". Ei, dar sa nu-i bagam pe toti romanii in aceeasi "oala". Aportul financiar n-a cazut din cer.




Exista la Targu Neamt, inca din anul 2000, o asociatie care se numeste "Nemteanca". E condusa de Tincuta Ciubotaru, mare sustinatoare a traditiilor populare. In jurul acestei femei s-au strans 35 de mesteri din cateva comune nemtene – Pipirig, Oglinzi, Brusturi, Grumazesti, Baltatesti si Vanatori. Fiecare face ceva anume – unii cu tesaturile, altii cu olaritul, cu cioplitul in lemn sau cu mastile.




Fonduri din Marea Britanie




Sefa asociatiei a pus pe hartie, in 2004, un proiect de finantare, cu ajutorul Agentiei de Dezvoltare Nord-Est. Denumirea proiectului aproape ca nu mai are nevoie de comentarii : "Arta populara mestesugareasca – cartea de vizita a Moldovei". Lucrurile s-au miscat repede, dupa ce fusese deja stabilit un contact cu autoritatile din Marea Britanie, iar la scurt timp dupa parcurgerea tuturor formalitatilor au venit si banii – 25.000 de lire sterline. Cu aceasta suma a fost rezolvat cel mai important lucru pentru un mestesugar - sa aiba unde sa-si vanda marfa.




Au fost deschise 30 de magazine in judetele Iasi, Vaslui, Neamt, Bacau, Suceava si Botosani. Toate aceste puncte de desfacere se afla in incinta unor pensiuni sau hoteluri. Acolo se vand obiectele confectionate de cei 35 de mesteri ai asociatiei, astfel ca turistii care trec prin zonele respective au posibilitatea de a cumpara un suvenir facut de mainile dibace ale taranilor nemteni. "Daca exista desfacerea asigurata, mestesugurile pot fi revitalizate", e convinsa Tincuta Ciubotaru.



Carte de munca



A fost creat si un sistem eficient de lucru. Asociatia le asigura membrilor sai materia prima, apoi produsele finite sunt preluate, duse in magazine, vandute, iar banii sunt trimisi celor care au facut suvenirurile. Daca e vorba de targuri deschise in diverse locuri din tara, tot organizatia asigura transportul si cazarea creatorilor de arta populara. Unii dintre mesterii de la "Nemteanca" si-au facut carte de munca, devenind angajati ai acestui grup cu personalitate juridica. Altii au doar contracte de prestari servicii, daca sunt prinsi, ca loc de munca, in alte firme. De exemplu, mesterul la care am fost noi in vizita, Alexandru Marin, are carte de munca la aceasta asociatie a mestesugarilor. La fel si sotia lui. El e om la 52 de ani, ea are 42 de ani. "E bine asa, iesim si noi cu o pensie cand o fi sa fie", ne-au zis gazdele.




Statistica meseriilor traditionale




Interesant este ca tot englezii au sustinut si desfasurarea unui studiu in cele sase judete din nord-estul tarii, pentru a afla exact ce meserii traditionale au supravietuit pana in ziua de azi in zonele acelea. Rezultatele arata ca, in ciuda tuturor greutatilor pe care le intampina, fie cu procurarea materiei prime, fie cu desfacerea produselor, taranii romani s-au incapatanat totusi sa tina in viata asemenea comori mostenite din batrani.





Se stie astfel ca in Botosani se mai practica la ora actuala tesutul in stative – adica munca la razboiul de tesut, plus olaritul, sculptura in lemn, impletitul nuielelor si confectionarea mastilor ritualice. Bacaul se recomanda prin olarit si tesutul in stative. Razboaiele de tesut, olaritul, sculptura in piatra, mastile si impletiturile din sfoara sunt prezente in Iasi. La randul sau, Neamtul detine in patrimoniul satesc cojocaritul, broderia manuala, confectionarea costumelor populare si mastile. Suceava are "greutate" in privinta traditiilor, daca ne gandim la incondeiatul oualor, sculptura in lemn, ceramica neagra, pictura verde pe vasele din lut, tesutul in stative, impletiturile din nuiele, cusaturile si broderiile.




Bani si de la Bruxelles




Si daca tot e vorba ca traditiile romanesti sa nu moara, atunci trebuie spus ca pe "firul" revitalizarii mestesugurilor, deschis de englezi, a intrat de curand si Uniunea Europeana, printr-un proiect in valoare de peste 100.000 de euro, care ar putea deveni aplicabil din primele luni ale acestui an. Cel putin 200 de tineri din judetul Neamt se vor califica in meseriile traditionale. Chiar si somerii se pot reprofila in acest fel. Dascali le vor fi chiar mesterii Asociatiei "Nemteanca". Sa incondeiezi oua, sa fii pietrar, cioplitor in lemn, tesator, olar sau cojocar nu mai e de domeniul trecutului, ci al viitorului. Si asta intr-o tara in care auzim de ani de zile ca traditiile sunt pe cale de disparitie. Dar uite ca nu e chiar asa. Noroc cu banii strainilor...




Dan Gheorghe, 9 ianuarie 2009