Depresia - criza economica din sufletul romanilor





De prea multe ori s-a vorbit in Romania despre generatiile care, in termeni generici, au marcat, de un secol incoace, epocile negre prin care a trecut tara asta. A fost mai intai generatia razboiului si a foametei, apoi generatia decreteilor, dupa aceea s-a vorbit de generatia de sacrificiu. Ultimii 20 de ani de tranzitie, cu sute de mii de someri, dupa prabusirea industriei, la care se adauga actuala criza economica, de unde vor aparea alte mii sau zeci de mii de someri, toate acestea par sa dea nastere unei noi generatii a durerii, cea aflata sub zodia depresiei. E generatia oamenilor care isi pierd mintile, pentru ca nu mai au un loc de munca, risca sa nu mai aiba nici casa, pentru ca si-au ipotecat-o la banca, iar viata lor se poate transforma intr-un iad.




Crestere alarmanta a numarului depresivilor




Cine se duce intr-un spital de psihiatrie poate vedea rezultatul acestor ani de tranzitie, cei de dupa 1990, dar si al crizei economice actuale. Am fost zilele trecute la una dintre cele mai bune unitati sanitare din Romania - Spitalul de Psihiatrie Titan "Dr. Constantin Gorgos". Unitatea a fost infiintata in 2002, intr-o aripa a Policlinicii Titan din Bucuresti. Spitalul a fost refacut cu un an in urma, aratand acum sclipitor, nu numai la infatisare, dar mai ales prin tratamentele facute dupa standarde la nivel mondial. Mi-au ramas in minte primele cuvinte ale directorului medical al institutiei, Alexandru Lucian, dupa ce l-am cunoscut, care a remarcat ca "daca toti romanii ar avea servici si un salariu decent, atunci ne-ar scadea la jumatate numarul de pacienti". La care s-au adaugat mai tarziu cele spuse de psihologul Valentin Pescaru, precum ca in fiecare an numarul celor care bat la portile acestui spital a crescut cu 30%. Si iuresul acesta se intampla de trei ani incoace. S-a ajuns ca la ora actuala cateva sute de oameni sa bata zilnic la portile spitalului, cerand ajutor de la specialisti.




Cauze sociale




Nu toti cei care se prezinta la un spital de psihiatrie sunt neaparat nebuni, a tinut sa precizeze directorul Lucian. "De cele mai multe ori avem de-a face cu niste cauze de natura sociala pentru aceste dereglari comportamentale", zice specialistul. Nu poate fi exclusa nici varianta ca unii oameni sa aiba o anumita boala mintala, din nastere, care sa izbucneasca la un moment dat, din diverse motive. Mi s-a explicat insa ca depresia nu trebuie neaparat privita ca o boala. Ea este intr-un fel "sora" mai mica, daca se poate spune asa, a unei boli mintale grave - tulburarea bipolara. Dar daca depresia e tratata la timp si in mod corect, atunci omul poate fi salvat, astfel incat sa nu ajunga la boala mintala propriu-zisa.




La capatul puterilor




Sa vedem cum se manifesta depresia. Exista nenumarate exemple din viata celor care au ajuns, in ultimii ani, la acest spital. De cele mai multe ori profilul este acelasi - omul are vreo 40-50 de ani si s-a trezit dat afara din fabrica unde lucra. Si aici e un lucru demn de remarcat, cum a spus directorul Lucian - marea majoritate a oamenilor care sufera de depresie sunt saraci. Asa ca vorbim mai ales de persoane care depindeau numai de salariul lor. Cand au fost dati afara, au ramas ai nimanui. Simteau ca le fuge pamantul de sub picioare, in timp ce erau impresurati de datorii. Ajungeau apoi la ideea ca si-au ratat viata, ca nu mai sunt buni de nimic. Unii au continuat sa traiasca dupa acelasi program. Se trezeau dimineata la ora 5, asa cum facusera ani si ani la rand, cand se duceau la servici. Numai ca acum, dupa ce au fost dati afara, nu mai aveau unde sa se duca, ramaneau cu ochii pe pereti. "Multi se intreaba si ne intreaba si pe noi cu ce au gresit. Pentru ca ei toata viata n-au facut altceva decat sa munceasca, sa-si faca datoria. Acum de ce nu mai are nimeni nevoie de ei?", ne face directorul Lucian un tablou al dramelor umane pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului.




Autopedepsirea




Ce se intampla cu cei ajunsi la capatul puterilor? Unii se inchid in ei, se considera niste ratati si atunci isi spun ca merita sa se autopedepseasca. Drept urmare dau in patima alcoolului, spre exemplu, tocmai pentru a-si lovi astfel sanatatea, dar sa ajunga si cat mai jos posibil, ca demnitate. Cum s-ar spune, isi pierd respectul de sine. Altii, dimpotriva, devin agresivi fata de semenii lor, scotandu-si in evidenta frustrarile. Asa se intampla cu cei care sufera de depresie. La randul sau, medicul Valentin Pescaru ne-a relatat ca e in crestere si numarul tinerilor care vin la acest spital. Sunt baieti si fete pentru care viitorul e tot mai incetosat. Concluzionand la acest capitol, se poate spune ca femeile si batranii sunt cele mai vulnerabile categorii in fata depresiei, dar nici barbatii sau tinerii nu scapa de acest flagel.




Fara pastile




Suferinta, sentimentele nu pot fi tratate cu pastile. E o alta remarca a psihologului Pescaru, pentru a prezenta succint felul in care la Spitalul Titan sunt tratati cei care sufera de depresie. Asa cum si in alte tari, mai ales in cele dezvoltate, se merge pe ideea, inca din anii '50, ca exista solutia terapiilor complementare. Asta inseamna, spre exemplu, meloterapia sau artterapia. Managerul spitalului, Violeta Manasi, spune ca exista deja studii facute chiar in aceasta unitate sanitara care scot in evidenta efectele benefice ale terapiilor complementare. Sunt oameni care au fost pusi pe picioare si s-au reintegrat in societate, dupa ce au trecut printr-o astfel de terapie. Unitatea medicala are o fisa speciala de observatie in care medicul care consulta pacientul indica, atunci cand e cazul, o anumita terapie, fie prin muzica, fie prin arta, fara sa se puna accent numai pe pastile sau injectii.




Echipa terapeutilor




Spitalul e mic - are numai 60 de paturi pentru cei care necesita internare, la care se adauga stationarul cu o capacitate de 150 de locuri, in care oamenii raman numai pana cand li se pune diagnosticul. Fie ca au fost internati, fie ca li s-a pus doar un diagnostic, cei cu depresie raman sub observatia spitalului si vin aici in mod regulat, la terapiile complementare. Asa s-a infiintat o structura speciala in cadrul clinicii, denumita Centrul Comunitar de Sanatate Mintala, in care lucreaza trei psihologi, doi asistenti sociali si un meloterapeut. S-a mers pe ideea ca omul sa nu intre intr-o atmosfera de spital, daca face o astfel de terapie, tocmai pentru ca la noi exista si mentalitatea ca daca de duci la psihiatrie inseamna ca esti nebun.




Terapia prin muzica




Asculti muzica. Te linistesti. Muzica clasica. Se aduna cam noua oameni intr-o sala. Meloterapeutul le vorbeste mai intai despre ce vor asculta, cine a compus melodia, cand a trait compozitorul. Urmeaza o ora dedicata sunetelor. Destindere. Fiecare traieste muzica asa cum ii dicteaza sufletul. La final, discutii. Oamenii spun la ce s-au gandit in timpul auditiei. Unii la flori, altii la drumuri de munte, la mare sau la o amintire frumoasa din viata lor. Si zambesc. Isi deschid sufletul. Comunica. Ei, care pana mai ieri erau inchisi in propria lor "carapace", acum vorbesc. Despre orice. Si despre problemele lor. Despre ce-i framanta.




Terapia prin desen




Altii fac artterapie. Se aduna in jurul unei mese si deseneaza. Sau incropesc felicitari, papusi, orice. Se simt ultili. Fac ceva util, ei, care de prea mult timp nu mai faceau nimic, erau doar pierduti in neantul gandurilor lor negre. Si ei incep sa dialogheze. Asta remarca si psihologul Valentin Pescaru, anume ca aceste terapii complementare ii fac pe cei cu sufletul sau mintea ranite sa-si descopere singuri problemele, dar nu numai atat. E foarte important ca ei accepta ca au o problema. Foarte multi nu vor la inceput sa-si recunoasca situatia delicata in care se afla. Apoi vine etapa in care oamenii incep sa caute singuri solutii, astfel incat sa-si puna viata pe un alt fagas.




Cursuri pentru familiile pacientilor




Pe langa toate acestea, in Spitalul Titan se organizeaza cursuri si pentru familiile celor care sufera din cauza depresiei. Rudele invata ce trebuie sa faca pentru a-si ajuta apropiatii aflati la ananghie. Se intreba retoric psihologul Pescaru - cat costa o depresie? Faptul ca te rupi de viata sociala, risti sa-ti pierzi si familia, totul poate fi irecuperabil la un moment dat, chiar si din punct de vedere medical, daca nu ai parte de tratamentul optim. "Am o pacienta care a venit aici dupa ce timp de sase ani a primit numai pastile, fara rezultat", zice specialistul. Iar terapiile complementare au inceput sa dea roade acum, in cazul acestei femei.




Salariu de meloterapeut - 710 lei




De la managerul spitalului am aflat ca in nomenclatorul de meserii din Romania nu e trecuta si activitatea de meloterapeut. Asa se face ca Viorel Radacina, absolvent al Conservatorului, cu specializare in meloterapie, e angajat la aceasta unitate sanitara pe un post de studii medii, ca si cum ar face o munca necalificata. Drept urmare, tanarul de 27 de ani primeste un salariu, cu tot cu sporuri, de 710 lei pe luna. Omul ne-a spus ca isi completeaza veniturile din muzica, dar in acelasi timp e decis sa nu renunte la munca lui din spital, pe care o face din pasiune. "E bucuria de-a vedea oamenii cum zambesc, cum se schimba in bine", conchide barbatul, vizibil obosit dupa o zi de munca alaturi de pacientii sai.




Specializare pe propriul buzunar




Vezi atatia oameni in Romania care sufera din cauza depresiei. Pe urma constati ca exista posibilitatea ca ei sa treaca peste un asemenea obstacol cu ajutorul psihoterapiei. Dar ce sanse au romanii care si-au pierdut pe moment "busola" sa revina pe drumul drept, inainte de a derapa iremediabil? Intrebarea e cat se poate de dureroasa, de vreme ce nicio universitate de medicina din tara asta nu are cursuri de psihoterapie. Asa sustine chiar unul din psihologii de la Spitalul Titan, Valentin Pescaru. El face munca de psihoterapeut, dar e angajat ca psiholog, ca altfel nu se poate, conform nomenclatorului de meserii. Ne explica faptul ca sunt doua domenii diferite. Psihologul pune diagnosticul, dar psihoterapeutul e cel care aplica tratamentul. Ca sa poata practica meseria pe care si-a dorit-o, cea de psihoterapeut, medicul Pescaru a urmat, pe propria cheltuiala, cursurile unei fundatii specializate in acest domeniu. "Pentru a ajunge psihoterapeut ai nevoie de zece ani de cursuri si practica medicala", spune cel care a cheltuit in total, dupa propriile calcule, vreo 14.000 de euro pentru specializarea sa. "Mai stiu cativa oameni competenti pe la unele cabinete particulare", zice medicul Pescaru, referindu-se la faptul ca nu sunt multi cei care practica in Romania meseria de psihoterapeut, cu studii de specialitate.




Sansa unui nou inceput?




Conlcuzia a tras-o directorul medical de la Spitalul Titan, Alexandru Lucian. Dupa ce isi revin, fostii pacienti se intorc in societate. Au trecut printr-o criza, dar pana la urma au depasit-o, cu ajutorul medicilor. Si a psihoterapiei. "Important e ca dupa aceea oamenii sa-si gaseasca un loc de munca, sa se simta din nou utili", zice directorul. Numai ca Rom]nia tocmai ce a intrat in criza economica si firmele cad, vorba aia, ca mu=tele in "pacatul" falimentului. Iar numarul somerilor creste, in timp ce sansa unui job e tot mai palida. Pare un cerc vicios la care romanii sunt condamnati. Si care nu poate fi tratat. Nici macar cu pastile...






Dan Gheorghe, 6 februarie 2009