Tramvaie de epoca austriece restaurate de mesteri romani





Exista in Bucuresti un atelier special. Cinci mesteri fac tramvaie de epoca, dupa schite originale. Vehiculele sunt perfect functionale, majoritatea fiind trimise in Austria.




Schite de 100 de ani




Aiurea-n tramvai nu e deloc. Asta e pasiunea lui Ilie Bucur, restauratorul tramvaielor de epoca. Se ocupa de asa ceva inca din 1994. Au iesit din mana lui, pana acum, opt asemenea modele. Pregatite pentru calatori. Facute dupa schite vechi de peste 100 de ani. El si echipa lui, formata din patru mesteri, intre care un mecanic, doi tamplari, un electrician si un sudor. Sunt oamenii care au invatat sa puna trecutul pe roti.




Nituri originale




Doi ani iti ia sa pui la punct o asemenea masinarie. Trebuie respectat fiecare detaliu. E ca si cand te-ai intoarce in timp. Incepi cu partea mecanica. Urmeaza caroseria, in care intra lemn de stejar, de mahon sau de brad rosu. Pana si niturile trebuie sa arate precum cele originale. “Orice element care nu urmeaza proiectul initial face sa scada valoarea produsului finit”, ma avertizeaza specialistul.




Bilet “la metru”




Stam de vorba chiar intr-un asemenea vagon, un model din 1926. Gazda mi-a aratat, la urcare, cum se facea diferenta, pe vremuri, intre calatorii care plateau bilet si cei scutiti de obligatia asta. Aproape de usa e un marcaj cu inaltimea de un metru. Cine era mai inalt, platea billet. Cine era mai scund, adica un copil, nu scotea bani din buzunar. La cele doua capete ale “bolidului”, care poate atinge 65 de kilometri pe ora, sunt cabinele manipulantului. In funtie de directie, omul de la maneta isi schimba locul. Vreau sa stiu daca e greu de condus asa ceva. Stai in picioare, in fata unei manete pe care o invarti, dupa manevrele dorite. “Manipulantul trebuie sa aiba muschi de fier”, zice omul, in timp ce se opinteste la manivela.




De la cai a inceput totul




Romanii au vazut prima oara un tramvai pe strazile lor in 1871. Era o simpla cabina pe patru roti, trasa de cai. Animalele au iesit la “pensie” abia in 1929, lasand definitiv locul tractiunii electrice, aparuta la noi inca din 1894. La randul lor, vehiculele pe care le numim azi “de epoca”, si-au incheiat cariera in 1976. Diferenta esentiala intre tramvaiele de epoca si cele moderne consta in numarul de roti. Cel vechi avea un singur ansamblu, cu patru roti, pe cand cele moderne stau pe mai multe osii, permitand crearea unei masinarii cu o capacitate mai mare de transport.




Turism in stil retro




Dar mai e o diferenta. Tramvaiul modern miroase numai a fier. In schimb, la cel vechi, din lemn, totul e altfel - mirosul, atmosfera din interior, chiar si “glasul” rotilor. Asa se explica, la ora asta, nostalgia Europei. Trecutul e din nou pus pe sine. Vehiculele strabunicilor sunt folosite, ce-i drept, in alt scop, cel turistic, pe trasee scurte. Cel mai bun exemplu e Austria.




Atelier din 1994





De aici incepe povestea atelierului de restaurare de la Uzina de Reparatii – Atelierele Centrale din cadrul Regiei Autonome de Transport Bucuresti. Cativa oameni, in frunte cu mesterul Ilie Bucur, au pornit treaba in 1994. Din cele opt modele faurite, majoritatea au fost facute la comanda Muzeului Tramvaielor din Viena. “Am pornit de la un model mai simplu, un fel de remorca, trasa de cai, dupa care am trecut la vagoane mai sofisticate”, isi aminteste interlocutorul meu.




100.000 de euro pentru un “bunic”





Austriecii expediau in Romania vehicule deteriorate, pe care romanii sa le reconditionize. Costul unei asemenea operatiuni ajunge la cel mult 100.000 de euro. E mult mai putin decat ar costa o treaba similara facuta in Occident. Mana de lucru romaneasca e mai ieftina! “Chiar si schitele ne-au fost trimise din Austria”, mi se spune. Aflu ca la noi s-au mai pastrat putine tramvaie, pe care ai putea sa le descoperi azi in cine stie ce unghere, ca fier vechi. Nici schite nu prea mai sunt. “Speram sa ne vina comenzi si din Romania”, e optimist barbatul, care stie ca se pot face tramvaie si de la zero, nu doar pe baza unor ruginaturi. Ajuns la 50 de ani, maistrul Bucur ma anunta ca a pregatit deja sapte tineri care sa-i urmeze pasiunea.




A salvat onoarea Bucurestiului




Vagonul in care m-am urcat acum a fost facut pentru romani. Cand nu sta in casa lui, intr-o hala separata de restul uzinei, tramvaiul e scos la plimbare prin Bucuresti, in zile de sarbatoare. Dar s-a intamplat, la un moment dat, sa salveze chiar si onoarea Capitalei. In fata turistilor straini. Era un grup mai mare, mi se spune. Nu stiau oamenii ce sa vada pe malurile Dambovitei. Ca nu prea e mare lucru de vazut. Au aflat de vagonul miraculos. Au comandat o plimbare si uite asa a fost a fost “spalat” pana la urma obrazul Bucurestiului!





Dan Gheorghe, februarie 2008