Sancraiu - cum s-a transformat un sat transilvanean in statiune turistica internationala






Un drum bine asflatat, de sase kilometri, serpuieste printre dealurile line si palcurile de copaci. Am pornit de la Huedin, din judetul Cluj. Departe, in zare, culmile semete ale Apusenilor ne imbie parca sa nu ne mai oprim decat aproape de cuiburile vulturilor. Numai ca treaba noastra e undeva la poalele muntilor, in comuna Sancraiu. Care ne primeste, ce-i drept, destul de rece, cu o fulguiala intarziata, de martie, fugarita de un vant napraznic, ca o ultima zbatere a iernii. Am intrat intr-un "sat european", cum ne anunta panoul montat pe marginea soselei. Ne strecuram printre casele viu colorate, impunatoare. Nu va ganditi la vile sau palate. Sunt case taranesti, inalte, solide, bine intretinute, cu ferestre care parca ne dau binete prin florile asezate cu grija in spatele geamurilor. Asa am ajuns in comuna turistica Sancraiu, locul in care taranii au devenit oameni de afaceri. Ei au pus la punct un sistem care le aduce anual aproape 7.000 de turisti din Europa, Asia si America. Numarul vizitatorilor il copleseste pe cel al localnicilor, pentru ca la Sancraiu nu traiesc decat 1.850 de suflete.




Sezon turistic, sase luni pe an




Noul sezon turistic e aproape de debut. Din aprilie vor incepe sa vina turistii. Si tot vin dupa aceea, pana in octombrie. Pustiu e acum pe drumul principal al comunei si pe ulitele laturalnice, dar asta nu din cauza ca lumea ar fi plecat cine stie pe unde, ci pentru ca oamenii se pregatesc sa-si primeasca oaspetii. Dupa cum ne-a zis unul dintre localnici, Vincze-Kecskes Istvan, 46 de pensiuni sunt la Sancraiu, iar alte zece sunt pe cale sa obtina in curand acelasi statut. Ghidul nostru conduce agentia de turism a comunei. Agentia se ocupa cu promovarea turismului local. Asta inseamna, in primul rand, prezenta unui stand al comunei Sancraiu la cele mai importante targuri de turism din tara si din strainatate. Cu pliante si alte materiale informative. Sa afle lumea de comuna asta. Si sunt cate cinci-sase targuri serioase pe an la care sancraienii sunt prezenti cu oferta lor.




Strainii vor canalizare si liniste




Povestea turismului de la Sancraiu a inceput in 1996, dupa vechea formula - clientul nostru, stapanul nostru. "Primul lucru pe care il vor turistii este sa aiba toatela in camera. Apoi vor curatenie, liniste si cat mai putin noroi", zice omul de la agentia de turism. De-aici incolo intram in alta poveste, cea a administratiei locale, care a investit in infrastructura, ca sa faca locul cat mai primitor, sa fie pe placul oaspetilor. Cele doua drumuri comunale, in lungime totala de 15 kilometri, au fost asfaltate. S-a pus la punct si sistemul de canalizare, prin proiecte europene. A fost data in folosinta, in 2008, o statie de epurare a apei. Tot anul trecut a fost depus un alt proiect, deja aprobat, cu un termen de executie de trei ani, pentru reabilitarea retelei de apa, la care se adauga un program de asfaltare a tuturor ulitelor. Asta inseamna zece kilometri de drumuri laturalnice. Mai trebuie spus ca de opt ani exista aici un sistem de colectare selectiva a deseurilor, la care se adauga iluminatul din toata comuna. Asa ne spune viceprimarul Peter Arpad.




Reguli de buna purtare pentru localnici




Am aflat si de existenta unui set de reguli pentru locuitorii comunei. Sa vedem cateva dintre punctele de baza - nimeni nu are voie sa lase liberi cainii pe ulite. Nici alte animale sau pasari de casa. Este interzisa parcarea utilajelor agricole pe domeniul public. Daca esti pe strada, trebuie sa arunci hartiile numai la cos, pentru ca au fost montate 100 de asemenea recipiente pentru gunoi. Daca ai felurite deseuri - de sticla, carton sau plastic - nu le tine acasa, ci pune-le in containerele amplasate pe drumurile publice. Localnicii si-au montat deja apometre, conform altei cerinte din partea autoritatilor. Lumea s-a racordat si la Internet, dar in acest caz a fost o treaba optionala. Nimeni nu are voie sa dea foc la fanete, pentru curatarea campului de resturile recoltei din anul precedent. Nu in ultimul rand, in fiecare primavara, localnicii ies la curatenia generala a comunei, asta insemnand, intre altele, decolmatarea santurilor si repararea podetelor. Fiecare din cele cinci sate ale comunei are cate o adunare generala anuala, la care lumea vine si isi spune pasurile sau ce vrea fiecare sa se imbunatateasca in satul lui. Propunerile sunt transmise apoi primarului, sa le puna in practica.




Sat de agricultori




Te intrebi daca un asemenea tip de organizare chiar functioneaza sau e doar pe hartie. Ce-i drept, n-am vazut nici caini vagabonzi pe strazi, nici gunoaie aruncate la intamplare, cat timp am umblat prin locurile acelea. "E la noi o anumita mentalitate. Oamenii s-au implicat in dezvoltarea comunei. Nu s-a pus problema de etnie, de religie", ne asigura viceprimarul, care zice ca exista o intelegere deplina intre maghiari si romani, primii fiind majoritari, in proportie de 75%. Agricultura, cresterea animalelor, mestesuguri - din asta au trait locuitorii acestor meleaguri, de cand se stiu. "Tinerii, mai ales, n-au mai plecat din comuna, de prin 1995. Au ramas sa traiasca aici, pentru ca au din ce trai", completeaza oficialul.




Comenzi pe Internet




Asocierea - acesta e cuvantul de ordine la Sancraiu, in privinta turismului. Localnicii au vrut sa aiba un sistem unitar. Toate cele 46 de pensiuni din comuna sunt legate intre ele prin agentia de turism, care le aduce clientii. Omul de la agentie, Istvan Vincze, ne spune ca pensiune, in acceptiunea locala, inseamna casa mare a gospodarului. Stapanul casei sta si el, impreuna cu familia lui, in aceeasi curte, dar intr-o anexa. "Toate pensiunile au fost omologate de autoritatile din domeniul turismului", tine sa precizeze Istvan, pe care l-am gasit la biroul sau. Avea treaba la calculator. Acum e perioada in care se fac rezervari. Turistii din diverse tari trimit mesaje prin mail, in care solicita cazare la Sancraiu. "Avem deja clienti vechi, care vin la noi de mai multi ani. Ne-am facut reclama nu numai prin targurile de turism. Si clienti de-ai nostri ne-au recomandat cunoscutilor lor, cand s-au intors acasa la ei" - iata un alt mod de a face publicitate.




46 de pensiuni cu 250 de camere




Traditia locala s-a pastrat nealterata, iar din 1991 se organizeaza la Sancraiu, la inceputul lunii august, un festival international de dansuri populare. Asa au descoperit strainii obiceiurile nealterate de trecerea timpului, dar si costumele intr-o explozie de culori, pe care le poarta, la ceas de sarbatoare, fetele si flacaii de pe aceste meleaguri. "Pe urma am inceput cu pensiunile turistice", continua barbatul, care ne prezinta o sura transformata in sala de mese. E locul in care se aduna, pentru inceput, turistii, cand ajung in localitatea asta, dupa care fiecare familie este repartizata la pensiunile din comuna. De cele mai multe ori vin grupuri organizate, cu autocarele. Cele 46 de pensiuni au in total 250 de camere. Localnicii se imbraca in costumele traditionale si ies in intampinarea fiecarui grup de oaspeti, cu palinca si kurtos kolacs - specialitatile locului, apoi se continua masa de primire cu o ciorba de agris cu carne de porc afumata, tot dupa o reteta specifica zonei Calata, aici unde am venit noi, in depresiunea Huedinului, udata de apele Crisului Repede.




Taranii poligloti




Ultimii ani au insemnat profesionalizarea in turism pentru localnicii din Sancraiu. Au fost organizate cursuri de limba engleza si de management, sa stie oamenii cum sa-si gestioneze pensiunile. "Au fost in total 150 de participanti la aceste cursuri, care s-au terminat in 2002. Oamenii au invatat limba engleza, asa ca nu mai e vreo problema de comunicare cu turistii straini. Am adus firme specializate din Cluj pentru aceste cursuri", ne spune Istvan Vincze, care e inginer electromecanic de meserie, dar si-a facut ucenicia in turism, timp de doi ani, la o societate de profil, pana sa inceapa o afacere similara la el in sat.




Cazare cu 18 euro pe noapte




Pretul cazarii in acest colt al Romaniei inseamna 18 euro de persoana, pe noapte, luand in calcul si servirea mesei. Revelionul e alt moment in care comuna Sancraiu se pregateste de oaspeti. Un sejur de patru zile costa 120 de euro, cu tot cu masa festiva dintre ani. Craciunul are si el fesivitatea lui - ritualul taierii porcului. Dar hrana, oricat de traditionala ar fi, trebuie sa respecte normele europene, in materie de prepapare. Suntem condusi la bucataria unei pensiuni, sa vedem trei chiuvete - una pentru peste, alta pentru carne de porc sau de vita si ultima destinata zarzavaturilor. Doua incaperi separate - in prima se face mancarea, in cea de-a doua se spala vasele. La care se adauga un spatiu pentru refrigerare.




Turisti la munca campului




O vacanta la Sancraiu inseamna, conform ofertei turistice, sa devii parte a comunitatii, fie si pentru cateva zile, cat stai acolo. Spre exemplu, te duci la munca campului, alaturi de gazdele tale. Participi si la treburile din gospodarie, inveti cum se face mancarea specifica zonei, dar la fel de bine poti sa lucrezi la razboiul de tesut, sa cosi, dar si sa sculptezi in lemn. Sunt destui mesteri in comuna care iti pot arata cateva din tainele meseriei lor. Oaspetii dornici de adrenalina au la dispozitie biciclete, daca vor sa dea o tura prin imprejurimi, dar exista si ghizi pentru excursii mai lungi, pana in inima Apusenilor. Poti inchiria o masina, pentru o calatorie solitara. Daca e iarna, te plimbi cu sania trasa de cai. O formatie locala da startul petrecerilor cu muzica si dans. A fost amenajata o sala pentru asemenea evenimente. "Turistii vor sa ne cunoasca obiceiurile, dansurile, meseriile traditionale, retetele culinare, sa ne vada asa cum suntem", iata pe ce se bazeaza relatia dintre localnici si musafirii lor veniti din Franta, Italia, Danemarca, Argentina, SUA, Ungaria, China, Japonia. Si lista e lunga...





Dan Gheorghe, martie 2009