Solutie de criza - mai bine repari decat sa cumperi





Doamna intre doua varste ne arata fusta din pachet pe care a adus-o la croitorie. "Am mai pus pe solduri. De, batranetea!", explica de ce imbracamintea trebuie largita. Mai incolo, la alt mestesugar, de incaltaminte, clientii se plang de flecuri. S-au tocit. Sau de talpi. De la pantofi. Pentru ca s-au rupt. "Nu am bani de altii. Repar ce am prin casa", e convins un domn bine imbracat ca asa face economie la propriul buget. Mai la vale, la frigidere, aragazuri, masini de spalat si mixere, alta activitate fara intrerupere. Nici nu mergi prea mult si dai peste "doctorii" televizoarelor, care au pacienti si de 15 ani vechime. "De ce sa-l arunc, dom-ne? N-am bani acum de unul nou", e convins stapanul cutiei cu imagini. Am luat la pas Bucurestiul, pe la atelierele de reparatii. Firme de profil, de toate felurile, iti ies in cale. Culmea, aici nu se simte criza economica. Asa am descoperit ca "furtuna" asta financiara le aduce mesterilor mai multi clienti.




Reconditionari pentru toate varstele




Cu cat te indepartezi de centrul orasului si intri in cartierele marginase, ale oamenilor simpli, cu atat numarul manufacturilor creste. Semn ca romanul, mai ales cel de la talpa tarii, a avut mereu in minte ideea ca nu trebuie sa te grabesti sa arunci la gunoi un lucru care s-a stricat. Mai intai du-l la reparat. Daca mai poate fi peticit cumva. La fel zice si Liliana Filip, confectioner la un atelier din cartierul Drumul Taberei, care stie deja ca de patru luni incoace, de cand avem criza economica in Romania, trambitata de autoritati si simtita pe propria piele de muritorii de rand, numarul clientilor de la tricotaje a sporit. "Ne-a crescut numarul de clienti. De toate varstele", aflam noi. De la copii pana la pensionari. Fiecare are ceva de modificat - pantaloni, rochii, bluze. Un fermoar rupt. Se pune altul nou. S-a mai ingrasat clienta. Nu-i nimic, fusta sau bluza pot fi largite. Si-a rupt copilul hainuta. N-o arunca, du-te la croitoreasa. S-a ajuns la 30 de musterii intr-o luna. Platesti zece lei si uite cum ai un lucru ca nou!




Haine scoase de la naftalina




Criza economica scoate din dulapurile romanilor haine pe care nu le mai purtasera de ani de zile. Unele sunt vai de ele, mancate de molii. "Ni se mai aduc si tot felul de piese vetimentare ciuruite de molii. La asemenea haine e mult de lucru, sa le reconditionezi, dar pana la urma o scoatem la capat", zice croitoreasa. Intram si la vecinul ei, la costume de haine. Aici il gasim pe mesterul Paun Stucan, care e suparat ca rar mai primeste in ziua de azi o comanda adevarata, sa imbrace un barbat din cap pana in picioare, cu pantaloni, vesta si sacou, toate din stofa de prima calitate. Costumul nou. "Ce vremuri erau inainte, cand faceam 30 de costume intr-o luna", ofteaza omul nostru. Pe cand acum statistica e total pe dos - la 100 de comenzi, 99 sunt reparatii, iar numai una e pentru un lucru nou-nout. Pantaloni, fuste, paltoane - astea sunt cererile la ordinea zilei. De retusat, evident. "Cand s-or intoarce vremurile alea bune?", ramane omul cu gandul in departari.




Foc continuu la croitorie




Unii vin cu vraful de haine de acasa, la carpit. Asa cum s-a trezit asaltat, de curand, maistrul croitor Vasile Florian. El are atelierul in cartierul Militari. "Ne-a lasat cineva sase perechi de blugi", povesteste meseriasul, care n-a stat o clipa din lucru, cat a vorbit cu noi. "Lucram zece ore pe zi. Avem o gramada de treaba", ni se explica. Dar sa nu omitem aici si un alt adevar - lumea de cartier isi ia mai mult haine de la second-hand. Asta e "moda" veche. Si daca dai trei lulele pe haine, de trei lulele de tin. "Se rup repede, domnule. Le poarta o luna, apoi vin sa le coasem pantalonii, sa le schimbam fermoarele", e catranit mesterul ca imbracamintea de calitate a ajuns un lux la romani. Mai pui si criza economica la socoteala, asa ca uite cum se face ca atelierul cu pricina are acum 150 de clienti pe luna.




Navala in atelierele de incaltaminte




Dar de departe cei mai multumiti de situatia actuala sunt cizmarii. La ei clientii dintr-o luna se numara cu sutele. Spatiu mic, incaltari puse peste tot. Abia ne strecuram in atelierul lui Mircea Popa, pe care il aflam nu departe de piata Matache. Pantofi barbatesti, cizme de dama. Lucruri mai vechi sau mai noi. "Acum nu mai exista sezon, sa zici ca vara si iarna sau inainte de sarbatori vine mai multa lume. Pe vremurile astea am mereu clienti cu duiumul", iar nea Popa ne arata pantofii la care tocmai s-a apucat sa le schimbe flecurile. "Astea se duc cel mai repede, in cateva luni", zice el. Cele mai multe belele sunt cu incaltamintea din piele sintetica. "Se rupe imediat. Nici nu ai ce sa le mai faci", iar apoi mesterul isi aminteste de o tanara care a venit la el cu pantofi cu toc-cui, italienesti, care se rupsesera dupa numai trei zile de purtat. Pentru cel mult 20 de lei s-a facut reparatia. "Multa lume vine la mine si zice asa - mai bine repar, decat sa cumpar", a invatat pantofarul cum e mersul vietii pe timp de criza.




Cerere mare la "vindecat" televizoare




Ce ne-am face fara televizor? Jale mare! S-a stricat? Hai cu el la reparat. Televizoare cat vezi cu ochii, claie peste gramada, in atelierul condus de Toma Gheorghe. Ne-am intors in cartierul Militari, cu ocazia asta. Cerere mare, cam 50 de depanari pe luna. Multe aparate din generatiile mai noi. Le vezi dupa carcasa din plastic. Dar si unele vechi, cu "invelitoarea" din lemn. "Astea noi sunt mai putin fiabile", stie depanatorul-sef. Circuite, transformatoare, orice se poate strica la un televizor. Dar pentru cel mult 80 de lei pleci fericit spre casa, cu aparatul functional. Cat am stat de vorba aici, cativa clienti au venit, nerabdatori, cu aparatul infasurat in patura, carat de cate doua persoane. Le zicem ca la supermarket gasesti ceva nou, la cea mai mica diagonala, cu numai 250 de lei. "Fugi, dom-ne, d-aici! Eu n-am banii astia", ne-a replicat imediat un tanar nerabdator sa stie cand i se repara odorul. "Azi se poate?", intreaba el. "E gata pana diseara", vine raspunsul mesterului. Clientul pleaca fericit.




Reparatii frigidere




Efectele crizei economice sunt asteptate cu optimism si in lumea electrocasnicelor. "Ne-am gandit si noi ca de la criza asta a inceput sa creasca numarul clientilor", e de parere Ghita Gabriel, electrimecanic la un atelier de langa piata Drumul Taberei. Vine lumea cu orice - de la frigidere pana la masini de calcat. Pretul reparatiei e negociabil. Mai ales pentru sarmanii care n-au bani nici sa treaca strada. "Avem vreo 20 de clienti pe luna", e cea mai noua statistica. Predomina pensionarii care isi aduc de acasa tehnologia uneori ruginita, incat meseriasii trebuie sa faca minuni ca sa repuna pe picioare un agregat care in mod normal trebuie dat la fiare vechi. "Reparatia e mult mai profitabila, pentru ca poate ajunge pana la cel mult 30% din valoarea unui produs nou", ne explica specialistul de ce o masinarie de bucatarie nu trebuie aruncata dupa ce a "tusit" prima oara.




Principalii clienti - pensionarii




Recesiunea face bine atelierelor de reparatii. E concluzia reprezentantului Metalocasnica, Daniel Voican. Sunt tot mai multi clienti, in special pensionari. "E adevarat, incepe sa se miste treaba. Nu dam pe afara cu numarul de comenzi, dar se simte o usoara revigorare. Pensionarii sunt cei mai multi care vin la noi, pentru ca ei au si cele mai mici venituri", ne-a declarat oficialul. Dar situatia de acum e departe de ceea ce era pana in 1989, cand romanii isi reparau tot felul de lucruri, pe banda rulanta, isi aminteste acelasi interlocutor. Metalocasnica avea pe atunci peste 100 de ateliere in Bucuresti, pe cand acum mai poseda 42 de locatii in care se pot reconditiona felurite obiecte electrocasnice.




Istoria mestesugarilor




Atelierele mestesugaresti exista in Romania inca din 1879, cand s-a infiintat prima organizatie de profil, cea a meseriasilor din incaltaminte. Anul 2009 gaseste sistemul acesta cu un total de 520 de societati cooperatiste in toata tara, reunite sub sigla Uniunii Nationale a Cooperatiei Mestesugaresti. Lucratorii din acest domeniu se ocupa atat cu producerea unor marfuri noi, dar stau si la dispozitia populatiei, pentru felurite servicii, intre care si reparatiile lucrurilor vechi pe care lumea le are pe acasa. Concret, in toata tara sunt acum 2.124 de unitati de prestari servicii, la care se adauga 445 de ateliere de productie, dupa cum am aflat de la vicepresedintele UCECOM, Cristian Mateescu. Uniunea mestesugarilor detine 12 scoli de arte si meserii in care se pregatesc, in diverse meserii, aproximativ 4.500 de elevi.




Reparatii pe Internet




Vreti sa va reparati valiza, pantofii, rochia, paltonul, ochelarii, umbrela, frigiderul, aparatul de aer conditionat? Sau multe altele. Nu va inchipuiti ca mesterii stau ascunsi prin cine stie ce unghere, ca sa-i gasiti cu mare greutate, alergand prin tot orasul. Mestesugarii au stiut sa fie in pas cu vremurile. Majoritatea au invadat Internetul. Nu aveti de facut decat sa dati cautare la sectiunea "reparatii". Imediat vi se va arata in fata ochilor un "imperiu" cu mult mai vast decat va puteti inchipui. Vorba sefului de la UCECOM - e o realitate specifica Romaniei, unde genul acesta de servicii traditionale s-a pastrat, ca o necesitate sociala. O lume care ar putea avea in viitorul apropiat tot mai multi clienti. Depinde unde ne va trimite criza economica - la supermarket sau la reconditionari...



Dan Gheorghe, 26 mai 2009