Bikini contra stiuleti




Cate kile de cartofi imi dai pe jucaria asta? Da’ pe strachina? Porumb ai, ceapa, usturoi, varza? Ia uite, am de vanzare haine, cutitoaie pentru cai, sa le cureti potcoavele. Si cate si mai cate! La dictionar scrie ca trocul era numai in comuna primitiva. Ei, as! E si acum in satele din Romania. Pe drumurile de caruta umbla negustori de tot soiul. I-am gasit adunati la Giurgiu, in targ, zilele trecute, asa ca mi-au spus povestea lor. Si a trocului. N-are lumea bani, dom-ne! De-asta e trocul la mare cautare in Romania noastra cea rurala, si europeana pe deasupra. La modul concret se exprima Costica Duran­cea, proprietar de tigai si ceaune. Nevasta-sa, din "usa" cortului, ne striga sa-i facem si ei o poza, in timp ce se opintea la o pompa, sa umfle salteaua pe care dormise. De, asa e viata de negustor ambulant, mai dormi si sub panza de sac. Tigaia face 500.000 de lei, da’ e numai pentru cine intreaba. Daca bagi mana in buzunar, incepe negocierea, asa ca ai sansa sa scoti mai putini bani. "Daca nu sunt bani, procedam cu alternativa", ma anunta nea Costica. Cumperi cu fasole, varza ori cartofi. Umpli ceaunul cu fasole, de exemplu. E clar, cata fasole intra in ceaun, atat face tuciul. "Simplu ca buna ziua", conchide seful oalelor. "N-are taranii bani", o auzim in urma noastra pe coana mare din fundul cortului.



Capcana sobolanilor



Mester mare si printre ultimii intr-ale fierariei, dupa cum il aflam pe Stoica Nergean, care se plange ca tare greu a gasit niscaiva tineri care sa-i "fure" meseria. Are insirate pe o masuta tot felul de ciudatenii pe care niste oraseni ca noi nu reusesc sa le "traduca" de nicio "culoare". Asa ca ne ia mosul cu binisorul si ne explica. "Asta e o cutitoaie, sa cureti caii la copite", ne uitam la ceva care are in capat o bucata de fier patrata, ascutita. Mai sunt la vanzare si capcane pentru sobolani. P-astea le-am nimerit noi din ochi. Ni se face si proba, cu un bat care joaca rolul victimei, iar mecanismul se comporta brici. Vai de mama lui de sobolan! Pret? La tocmeala, nenica. "Ai bani, bine. N-ai bani, tot bine. Ma inteleg eu cu omul", ne lamureste mesterul cum e cu legile economiei pe colbuitele cai ale satelor. Ne despartim optimisti, dupa ce omul imi arata pe cei doi nepoti ai sai care ii calca pe urme, ca sa nu piara fieraria.



Caciuli de vara



La targul Giurgiului s-au adunat comercianti din toate zarile, unii din Galati, altii din Teleorman, Dolj, ba chiar si din Botosani. O fi trocul cel mai rudimentar mod al comertului, dar exista totusi o diferenta intre schimbul in natura de azi si cel practicat pe vremea "apartamentelor" din pesteri. Comerciantii umbla acum prin tara cu masina personala, c-o fi papuc sau dubita. Cum se stie ca romanul isi face vara sanie, Gheorghe Blaj, cojocar de meserie, la care se adauga si soata lui, cu acelasi talent, au purces la drum cu desaga plina de caciuli si cojoace, coborand tocmai din Bucovina. "Numai blana naturala", ma asigura barbatul intre doua varste. Nu se accepta decat bani, ceea ce inseamna 120 de lei pentru o caciula si pana la 2.400 de lei pentru cel mai sofisticat cojoc. Munca e doar iarna, in atelierul lor, unde fac toate lucrurile astea, iar apoi, cat e vara de lunga, iau tara la picior, batand din poarta-n poarta.



Supermarketul din duba



Altii au decis sa fie polivalenti, asa ca au pus pe roti adevarate supermarketuri, taman bune pentru plimbat prin munti si pe campii. Jucarii, chiloti, ochelari de soare, incaltaminte, fotografii cu tari straine, deodorante, camasi, aparate de radio, lanterne si lista e lunga de nu i se vede capatul. Cu cat le dai, frate? Din om in om afli pretul, ala practicat la troc, evident. Asa afli ca o pereche de chiloti face cat zece stiuleti de porumb. Si daca e vorba de bikini? De, mai mici, nu ca izmenele, doar o ata acolo! "Negociem, frate". Pe urma tipa copilul dupa o jucarie, dai fuga in hambar si scoti cinci kile de ceapa. E, sa fie o masina mai mare, nu asa, o nimica toata. Mai trece un timp si ai de gand sa te incalti. N-ai bani de pantofi? Nu-i nimic, platesti cu vreo 20 de kile de cartofi. Mai vrei sa te si imbraci, normal, ca omul care vrea o camasa mai de oras. Foarte bine, ia scoate mataluta din camara o sticla cu rachiu. Astea sunt doar cateva preturi de pe ulitele satelor romanesti. E afacerea buna, vere? "Dom-ne, daca nu curge, pica", aflu, in sfarsit, definitia succesului in opinci.



Dan Gheorghe, 30 august 2008