Prima "carutostrada" din Romania
Romania are primii 17 kilometri de drum pentru caruta. Oficial de caruta! "Carutostrada" - se mandresc carutasii care o strabat zilnic. Asta, in urma noului Cod Rutier, adoptat in 2006, care nu mai da voie atelajelor sa mearga pe soselele nationale si europene. Si cum comuna Smeeni din judetul Buzau, unde avem primul drum pentru carute, este strabatuta de un drum national, autoritatile locale au decis sa amenajeze o cale speciala doar pentru vehiculele fara motor, dar in schimb cu un cal sau cel mult doi putere. Sau cu un magar putere. Depinde de cat de avut e proprietarul fiecarui atelaj. Oficial - e bine spus despre noul drum de caruta din Buzau, pentru ca neoficial Romania are multe alte mii de kilometri de drumuri de pamant, care pot fi catalogate ca fiind bune doar pentru martoage si carele aferente, nicidecum pentru masini. Cele mai proaspete informatii in acest sens au fost date publicitatii in primavara acestui an de Institutul National de Statistica. Asa aflam ca in decembrie 2008 tara noastra avea un total de 11.613 kilometri de drumuri neasfaltate. Ce inseamna asta? E o cifra care cumuleaza trei categorii de drumuri - sunt 17 kilometri de sosea nationala fara asfalt, la care se adauga 2.402 kilometri de sosea cu rang judetean - tot fara covor asfaltic si in final 9.194 de drumuri comunale de pamant. Cam mult pamant in loc de asfalt, daca ne gandim ca Romania are, in total, 87.766 de kilometri de drumuri publice, de toate categoriile, de la cele comunale pana la cele europene. A, era sa uitam - mai avem si 281 de kilometri de autostrada. La care trebuie adaugati neaparat, de acum incolo, si primii 17 kilometri de drum pentru carute. Oficial pentru carute!
Adunare populara pentru construirea noii "sosele"
Pe primarul din comuna Smeeni, Nicu Nastase, l-am cunoscut cu mai bine de doi ani in urma, cand promitea ca va face in localitatea sa drumul pentru carute. Primul drum, oficial de caruta, din tara noastra. Zilele trecute l-am sunat, sa vad daca s-a tinut de cuvant. "E facut, dom-ne, vino sa-l vezi", mi-a zis edilul la telefon. Si cu doua benzi de circulatie. Cate una pe sens, mi-a explicat omul. Ce-i drept, noua "sosea" avea nevoie de doua benzi, avand in vedere traficul mare de carute din zona asta. Ganditi-va ca la Smeeni numarul atelajelor e aproape dublu fata de cel al masinilor. Sunt inregistrate 1.150 de carute, fata de cele 700 de masini. Si toate astea la cei 7.300 de locuitori ai comunei, risipiti in cele sapte sate componente - Balaia, Smeeni, Moisica, Albesti, Caltuna, Manzu si Lucieni. Comuna din zona de campie - Smeeniul. Din soseaua spre Buzau faci la un moment dat la dreapta, pe DN 2-C, care te duce la Slobozia. Dupa nici zece kilometri ajungi la Smeeni. Case mici, gradini pline de verdeata, cam asa arata comuna asta. Nimic special nu pare sa fie aici. Primarul cu palaria lui cu boruri largi, de texan, ne ia la plimbare, pe drumul de caruta. Suntem inconjurati doar de porumb si de linistea campului. Si incepe povestea. Totul a pornit in 2006, dupa ce a intrat in vigoare noul Cod Rutier, la 1 decembrie. Acolo se spune clar - carutele nu mai au voie sa circule pe soselele nationale si europene. Contravenientii risca amenzi de cel putin 270 de lei si confiscarea atelajului. Cum a aparut Codul, la Smeeni s-a facut adunare populara. "Ce facem, fratilor? Ne spurca astia cu amenzi" - a zis lumea. Si s-a votat repede - ne facem drum special pentru carute. Cum? Simplu. Primaria are un tractor pe senile, tocmai bun sa scurme pamantul cu "ghearele" sale. A venit si agentul cadastral, ca era vorba ca noul drum sa "muste" si din proprietatile oamenilor. Dar lumea a fost de acord - mai bine sa respecti legea, decat sa platesti amenda la stat, si-au zis taranii, care au trecut la treaba. S-a destelenit pamantul, s-a nivelat, iar in final au iesit doua benzi de circulatie, fiecare de cate patru metri latime. Vreau sa stiu cat a durat toata lucrarea asta - o luna, doua, un an? Raspuns - o saptamana. S-au amenajat 17 kilometri de drum intr-o saptamana. Macar un drum de caruta s-a finalizat in Romania, ca de sosele si autostrazi ce sa mai vorbim...
Fara reguli de circulatie
Taman cand eram noi la locul faptei, a fost un accident rutier. Dar nu pe drumul de caruta, ci alaturi, pe DN 2-C. Pentru ca drumul de caruta merge paralel cu soseaua, legand intre ele cele sapte sate din Smeeni. Nimic grav - o tamponare usoara. Au venit repede politistii, sa constate. Cu ocazia asta, i-am intrebat pe oamenii cu epoleti despre regulile de circulatie pe drumul de caruta. Daca exista asa ceva. Macar acolo sa se respecte regulile, daca pe sosea nu se respecta. Dar carutele n-au reguli. Nu e nevoie pe drumul pentru atelaje de marcaje rutiere. Nu exista nici limita de viteza. Ce-i drept, viteza depinde doar de cal. Nu e vreo limitare nici la incarcarea arhaicului vehicul cu porumb sau fier vechi. Pui acolo cat poate sa traga calul. Daca e posibil, sunt permise si depasirile. Adica o caruta poate s-o depaseasca pe alta. Se mai intampla, mai ales cand o caruta trasa de un cal merge mai repede decat alta trasa de o jumatate de cal. A doua e trasa de magar, ca sa precizam. Pe soseaua normala, cea cu asfalt, s-a blocat pentru scurt timp circulatia, din cauza accidentului. Doar pe drumul lateral, cel de pamant, carutele veneau una dupa alta, in viteza, lasand in urma lor un nor gros de praf. "Uite, dom-ne, ca o caruta poate sa depaseasca masinile", striga la noi un hatru, cocotat la "volanul" lui cu haturi, ca sa se dea mare ca el si calul lui merg de mama focului, in timp ce bolizii cu motor "someaza".
15 milioane de lei vechi pentru 17 kilometri de drum
Alta intrebare pentru primar - cat a costat amenajarea drumului de caruta? Edilul face repede un calcul - vreo 15 milioane de lei vechi. Asta a insemnat costul motorinei pentru tractor. "Atat a costat totul", conchide primarul. Am intrebat mai tarziu si la Administratia Drumurilor Nationale despre "soselele" pentru carute, sa vedem daca e nevoie de acte speciale pentru treaba asta. Ni s-a spus ca nu ai nevoie nici de proiect, nici de vreun aviz special. Fiecare comuna se gospodareste cum stie, ca sa faca o asemene investitie. Noi am ajuns la Smeeni pe la mijlocul saptamanii. Aflam ca sambata sunt adevarate abuteiaje pe drumul de caruta. Pentru ca atunci vin multe atelaje, nu numai din zona asta, dar si din alte comune. La fiecare sfarsit de saptamana are loc la Smeeni unul dintre cele mai mari targuri din judetul Buzau. Vin oamenii sa vanda si sa cumpere orice - de la animale pana la mobila. Nu s-a dat nicio amenda pentru vreun carutas din Smeeni, zic politistii. Normal, de cand caii si carutele au drumul lor!
Tara carutelor
Sa vedem ce mai prevede Codul Rutier - carutasii sunt obligati sa-si inregistreze carutele. Avem in tara noastra, la ora asta, potrivit statisticilor, 730.000 de carute. Acesta e numarul oficial. Fiecare atelaj trebuie sa aiba o placuta pe care sa scrie numele comunei de unde provine. Agricultura romaneasca se bazeaza pe caruta, de vreme ce in mediul rural sunt acum doar 162.000 de tractoare. Caruta e oricum mai ieftina - o cumperi cu 400 de lei. Mai dai cam tot atat si pe o martoaga si gata "vehiculul" agrar la scara. De ce era nevoie de drumuri speciale pentru carute? Dupa cum sustin autoritatile, atelajele sunt un adevarat pericol public pentru circulatia pe soselele nationale si europene. Numai in anul 2006, cand noul Cod Rutier a dispus scoaterea carutelor de pe sosele, 43 de carutasi si-au pierdut viata, dupa ce au fost striviti de automobile sau camioane. Ca suntem tara carutelor - este evident. Romania e cunoscuta in Europa ca fiind tara cu cele mai multe atelaje. Nu e deloc intamplator ca, in urma cu cativa ani, un site international de calatorii - Lonely Planet - prezenta tara noastra ca fiind locul unde carutele si masinile merg brat la brat pe sosele. Iar strainii au impresia ca la noi se face turism in stil medieval.
Daca la autostrazi n-avem noroc...
Toata lumea zice, pe buna dreptate - Romania e o tara unde soselele sunt la pamant. Si din pamant - o buna parte din ele, dupa cum arata statisticile. Daca ne uitam numai la "firimiturile" de autostrazi pe care le avem. Ce s-a construit pe vremea comunismului - autostrada de la Bucuresti pana la Pitesti. Abia din anul 2000 s-au inceput lucrarile la inca neterminata autostrada Bucuresti - Cernavoda, care nu se stie cand va ajunge pana la Constanta. Cat despre autostrada Bechtel - poate nepotii nostri vor merge pe ea. De curand a fost alta treaba de rasul curcilor cu o sosea in apropiere de Gherla, care s-a surpat dupa numai cateva zile de la inaugurare. Si cand te gandesti cate miliarde de lei se baga intr-un kilometru de sosea! E clar, Romania n-are noroc la sosele si autostrazi. Dar daca nu ne pricepem la asa ceva, atunci macar sa ne reprofilam - sa facem drumuri de caruta. Astea sunt mult mai ieftine si se construiesc repede. Iata cel mai bun exemplu - la Smeeni. Daca nu avem autostrazi, macar carutostrazi...
Dan Gheorghe, 3 septembrie 2009
20 comentarii:
Din pacate, ai dreptate! Romania este o tara cu soselele la/ din pamant. Dar nu numai soselele sunt la pamant in tara asta, ci si invatamantul, sanatatea, etc, subiecte pe care am vazut ca le-ai abordat.
Felicitari pentru blogul realizat! (blogurile)
multumesc!
Bravo primarului din Smeeni, cand se vrea se poate. Chiar daca ar fi infrastructura, taranul roman nu isi va permite tractor. Pentru cine are rude la tara si merge des pe acolo stie care sunt avantajele si dezavantajele folosirii tractiunii animale. Din pacate agricultura este prea putin ajutata si subventionata, cu toate ca ea ne-a scos din impas tot timpul. In vremurile astea de "Criza" oamenii de la tara care sunt gospodari si au ceva pamant o duc mult mai bine decat multi oraseni. Asta inseamna multa munca dar si rezultate pe masura. Poate ar fi bine ca somerii de azi sa isi intoarca fata catre vatra satului pe care au parasit-o si sa vada ca se poate trai decent din agricultura.
Reportajele tale sunt ca o gura de realitate, ce ar fi bine sa o soarba cat mai multi!
multumesc. da, la tara se poate trai bine. daca ar fi infrastructura. daca ar fi si canalizare, curent electric peste tot, oamenii ar putea sa faca pamantul sa rodeasca la adevarata lui valoare. sunt multi de daca...
Frumoasă postare ! Plină de spirit şi cu mare priză la realităţile noastre de azi. Scrieţi admirabil. Felicitări !
multumesc! voi continua sa scriu. e singurul lucru pe care stiu sa-l fac pana la urma!
Poate că este cel mai frumos lucru care se poate face în scurtul nostru popas pe planeta Pământ. Şi aveţi foarte, foarte mult talent literar ! Cred în ceea ce faceţi şi mă bucur pentru excepţionalele reuşite ale Domniei Voastre.
multumesc!
Uite, dom'le, ca se poate face totusi cate ceva in tara asta. Ceva care sa fie de un real folos oamenilor de la sat.
Acum astept un articol despre oare cat era? jumatate de km de autostrada? la fel, cu timp, costuri, persoane implicate.
Frumos articol, imi place stilul.
da, se poate face ceva. pacat ca doar la acest nivel. pentru carute. nu si pentru masini - autostrazi. alea nu se fac.
SUNT SOLIDARA CU COPIII CURAJOSI
Sper ca povestea mea sa ii ajute pe toti copiii bolnavi…mi-a trebuit mult curaj sa-mi infrang emotiile si sa o scriu:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/09/povestea-mea-in-4-minute-am-cronometrat.html
o sa citesc.
Buna ziua, Dan. Incepand de azi blogul tau este inclus in blogroll-ul meu. Explicatia - este un gest la un bine pe care mi l-ai facut odata printr-un mesaj scris in apararea mea. Cu ganduri bune si multumiri, Stela.
multumesc si eu!
Ai dreptate,dar mai nou incep si asfalteaza drumurile unde se circula de obicei,dar problema este terenul pe care il avem gol,unde nu se construieste nimic.Multi straini au spus'o pana acum si multi o sa o mai spuna,cand vor veni in tara noastra.
multumesc de vizita...este nevoie de rugaciune si ajutor si aici http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/12/valentina-a-fost-in-urma-ei-raluca-ana-maria-21-de-zile-orfana-de-mama-in-urma-ei-robert-marian-8-ani-orfan-de-mama/
zzvisiting you
!!!
Am tot auzit despre Ccnele mari lucruri vagi, mai mult cele de la tv dar ceea ce spui tu e teribil de interesant. Mi-ar placea enorm sa merg si eu acolo, in acel oras fantastic pe care il descrii asa de frumos, de parca as citi u SF.Poate in viata asta imi voi face timp sa-l vizitez.Cred ca e o experienta care m-ar imbogati mai mult decat daca as vedea nu-stiu-ce arhitecturi celebre in stiluri mai stiu eu de care...Multumesc pentru aceassta ocazie de a sti mai mult, simplu, citind si meditand.
chiar merita sa ajungi acolo. ai ce vedea. ma refer mai mult la ce e sub pamant, la galerii, la salina propriu-zisa. cat despre ce e deasupra, mai greu de gasit ceva interesant. oamenii sunt napastuiti de atatea alunecari de teren.
Trimiteţi un comentariu