Concurs pentru angajarea de hingheri in Bucuresti
Concurs de hingheri. A fost ieri la Baza de Ecarisaj din comuna Chiajna. Probe practice. Alergare si prinderea cainilor. Au fost numai opt candidati pentru 20 de posturi vacante. Salariul oferit de Primaria Capitalei pentru un astfel de “cowboy” este de 4,5 milioane de lei pe luna.
Hartoapele de la marginea Capitalei, pe drumul spre comuna Chiajna, ne scot in mijlocul unei paduri. De unde facem la dreapta si intram in cea de-a doua “padure”, cea a vilelor proaspat ridicate. Poteca plina de santuri ne obliga sa ne dam jos si sa impingem masina care aluneca pe zapada proaspat asternuta, flancati de cainii vagabonzi care se uita la noi intrebatori si ne latra de mama focului. Nu stim exact cum arata Vestul Salbatic, decat din filmele de la Hollywood, si nici cowboy in carne si oase n-am vazut, dar suntem convinsi de salbaticia de la doi pasi de Bucuresti.
Trebuie sa-i cunoastem pe cei care se pot numi de acum incolo cowboy de Dambovita, prinzatori de caini sau hingheri, mai pe romaneste. Ca doar ieri a fost proba practica pentru angajarea oamenilor pe un post care nu e trecut inca in nomenclatorul de meserii de la noi. La concursul de hingheri organizat de Administratia pentru Supravegherea Animalelor au fost 20 de locuri vacante, dar numai opt pretendenti au venit, de la ora 10.00, la Baza de Ecarisaj din locul deja indicat. Asta probabil din cauza ca salariile nu sunt prea atractive, avand in vedere ca e vorba de numai 4,5 milioane de lei pe luna, cu tot cu sporurile de periculozitate si de conditii grele.
Proba de 100 de metri – hartoape
Mai intai trebuie sa alergi 100 de metri prin hartoape. Asta e proba de viteza. Sari garduri, sari si peste masini daca e nevoie, ca sa nu mai vorbim despre depasirea celor care te injura ca prinzi cainii. A doua proba e cea de “arestare” a patrupedului. Aici e nevoie de Brancoveanu. Asa se numeste cainele care iese agale din cotetul sau, intrebandu-se probabil ce-i cu multimea de ziaristi care il filmeaza. Plictisit si somnoros, cainele cu nume de rezonanta in istoria Romaniei aproape ca sare in bratele viitorilor hingheri, se lasa apucat de coada si de urechi, ba chiar si de burta, fara sa aiba nici cea mai mica reactie de impotrivire.
Aproape la fel de jugariti precum cainii pe care ii vor alerga pe strazi, candidatii la meseria de hingher ne spun ce i-a apucat sa “imbratiseze” o asemenea activitate publica. Toti spun ca le ghioraie matele de foame, incat ar fi capabili sa se duca si pe Luna, sa prinda pisici cu antene, daca e nevoie. “Am copil, am nevasta, trebuie sa fac rost de mancare”, explica pe scurt Daniel Draghici, 28 de ani, cu domiciliul in Bucuresti. Un fost hingher, cu cinci ani vechime, care zice ca a fost muscat de toate partile corpului in timp ce incerca sa imobilizeze cainii, vrea sa se intoarca la meseria de baza, dupa ce in alte domenii n-a avut noroc. Asta e povestea lui Florentin Grigore, 33 de ani, din comuna Berceni.
“Soldati de elita”
In fata “armatei” de aproximativ 200.000 de caini vagabonzi din Capitala se va forma in scurt timp o “divizie” de 100 de hingheri. Echipamentul “soldatilor” cu doua picioare va consta din salopeta, vesta reflectorizanta, manusi din piele – contra muscaturilor si crosa sau tija care are la capat o franghie pentru prinderea fiintelor cu patru picioare. Plus patru pusti cu tranchilizant, care vor fi folosite numai de hingherii de elita, bine scoliti in prealabil.
Dupa concursul de ieri, s-a ajuns la un total de 35 de prinzatori de caini in Bucuresti. Dar vor mai fi si alte concursuri, ne-a asigurat directorul Administratiei pentru Supravegherea Animalelor, Simona Panaitescu. Cand sa plecam din “obiectiv”, vedem un caine cum ridica piciorul si urineaza chiar pe poarta Bazei de Ecarisaj. Acesta poate fi un semn in legatura cu parerea lui Brancoveanu fata de concursul de ieri.
Dan Gheorghe, 15 februarie 2006
Concurs de hingheri. A fost ieri la Baza de Ecarisaj din comuna Chiajna. Probe practice. Alergare si prinderea cainilor. Au fost numai opt candidati pentru 20 de posturi vacante. Salariul oferit de Primaria Capitalei pentru un astfel de “cowboy” este de 4,5 milioane de lei pe luna.
Hartoapele de la marginea Capitalei, pe drumul spre comuna Chiajna, ne scot in mijlocul unei paduri. De unde facem la dreapta si intram in cea de-a doua “padure”, cea a vilelor proaspat ridicate. Poteca plina de santuri ne obliga sa ne dam jos si sa impingem masina care aluneca pe zapada proaspat asternuta, flancati de cainii vagabonzi care se uita la noi intrebatori si ne latra de mama focului. Nu stim exact cum arata Vestul Salbatic, decat din filmele de la Hollywood, si nici cowboy in carne si oase n-am vazut, dar suntem convinsi de salbaticia de la doi pasi de Bucuresti.
Trebuie sa-i cunoastem pe cei care se pot numi de acum incolo cowboy de Dambovita, prinzatori de caini sau hingheri, mai pe romaneste. Ca doar ieri a fost proba practica pentru angajarea oamenilor pe un post care nu e trecut inca in nomenclatorul de meserii de la noi. La concursul de hingheri organizat de Administratia pentru Supravegherea Animalelor au fost 20 de locuri vacante, dar numai opt pretendenti au venit, de la ora 10.00, la Baza de Ecarisaj din locul deja indicat. Asta probabil din cauza ca salariile nu sunt prea atractive, avand in vedere ca e vorba de numai 4,5 milioane de lei pe luna, cu tot cu sporurile de periculozitate si de conditii grele.
Proba de 100 de metri – hartoape
Mai intai trebuie sa alergi 100 de metri prin hartoape. Asta e proba de viteza. Sari garduri, sari si peste masini daca e nevoie, ca sa nu mai vorbim despre depasirea celor care te injura ca prinzi cainii. A doua proba e cea de “arestare” a patrupedului. Aici e nevoie de Brancoveanu. Asa se numeste cainele care iese agale din cotetul sau, intrebandu-se probabil ce-i cu multimea de ziaristi care il filmeaza. Plictisit si somnoros, cainele cu nume de rezonanta in istoria Romaniei aproape ca sare in bratele viitorilor hingheri, se lasa apucat de coada si de urechi, ba chiar si de burta, fara sa aiba nici cea mai mica reactie de impotrivire.
Aproape la fel de jugariti precum cainii pe care ii vor alerga pe strazi, candidatii la meseria de hingher ne spun ce i-a apucat sa “imbratiseze” o asemenea activitate publica. Toti spun ca le ghioraie matele de foame, incat ar fi capabili sa se duca si pe Luna, sa prinda pisici cu antene, daca e nevoie. “Am copil, am nevasta, trebuie sa fac rost de mancare”, explica pe scurt Daniel Draghici, 28 de ani, cu domiciliul in Bucuresti. Un fost hingher, cu cinci ani vechime, care zice ca a fost muscat de toate partile corpului in timp ce incerca sa imobilizeze cainii, vrea sa se intoarca la meseria de baza, dupa ce in alte domenii n-a avut noroc. Asta e povestea lui Florentin Grigore, 33 de ani, din comuna Berceni.
“Soldati de elita”
In fata “armatei” de aproximativ 200.000 de caini vagabonzi din Capitala se va forma in scurt timp o “divizie” de 100 de hingheri. Echipamentul “soldatilor” cu doua picioare va consta din salopeta, vesta reflectorizanta, manusi din piele – contra muscaturilor si crosa sau tija care are la capat o franghie pentru prinderea fiintelor cu patru picioare. Plus patru pusti cu tranchilizant, care vor fi folosite numai de hingherii de elita, bine scoliti in prealabil.
Dupa concursul de ieri, s-a ajuns la un total de 35 de prinzatori de caini in Bucuresti. Dar vor mai fi si alte concursuri, ne-a asigurat directorul Administratiei pentru Supravegherea Animalelor, Simona Panaitescu. Cand sa plecam din “obiectiv”, vedem un caine cum ridica piciorul si urineaza chiar pe poarta Bazei de Ecarisaj. Acesta poate fi un semn in legatura cu parerea lui Brancoveanu fata de concursul de ieri.
Dan Gheorghe, 15 februarie 2006
2 comentarii:
tristi candidati pentru o meserie la fel de trista
asa e. din pacate, trebuie s-o faca si pe asta cineva. dar pana la urma ne aflam in mijlocul unui cerc vicios. pentru ca de 20 de ani batem pasul pe loc. problema cainilor vagabonzi nu s-a rezolvat.
Trimiteţi un comentariu