Strania poveste a unui orfelinat irlandez dintr-un sat romanesc






Carani - satul care arata ca un oras. Nici nu e departe de un oras - Timisoara, la numai 20 de kilometri. Drumul te scoate repede din camp si te arunca in mijlocul unui peisaj iesit din comun. Un parc industrial, inca in constructie, a devenit fundalul din fier si beton al caselor din satul cu 2.000 de suflete. Dar ce case - una si una, vile in culori si forme diferite. Linistea e aparenta in acest loc, unde strazile proaspat pavate se intercaleaza cu ulitele prafuite. Ce-i drept, se lucreaza inca la canalizare. Sute de muncitori isi fac de lucru in noua zona industriala din apropierea localitatii. E un loc care are istoria lui, legata de svabi, cei care au pus, cu mult timp in urma, prima caramida la temelia vetrei satului.




Sateni romani angajati de irlandezi




Localnicii ne masoara din cap pana in picioare, banuitori, atunci cand aud pentru ce am venit la ei. Vrem sa stim povestea unei organizatii irlandeze care a activat in acest sat, punand bazele unui centru pentru ingrijirea copiilor care provin din familiile sarmane. Dar nu familii din satul Carani. Localnicii sunt oameni cu stare. Multi au plecat in strainatate, dupa 1990, facand bani frumosi. De unde si gospodariile implinite de acum. Minorii din caminul irlandez erau adusi din alte zone, repartizati prin Protectia Copilului. Cel putin zece oameni din satul Carani au lucrat pentru fundatia irlandeza, unii ca supraveghetori ai copiilor, altii ca ingrijitori, portari sau soferi. Ceea ce a surprins insa comunitatea locala a fost ca acest camin s-a inchis dupa numai sase ani de functionare. Asta s-a intamplat in 2006. Fara nicio explicatie pentru oamenii din Carani, care nu stiu nici in ziua de azi ce s-a intamplat cu adevarat. Cu atat mai mult cu cat lumea de pe aici are numai cuvinte de lauda la adresa irlandezilor.




Declaratiile pastorului din Belfast




Timpul a trecut si povestea caminului din Carani ar fi ramas poate ingropata pentru totdeauna, daca zilele trecute n-ar fi aparut o declaratie socanta a pastorului James McConnell, presedintele organizatiei Whitewell Metropolitan Tabernacle din Belfast. Este chiar fundatia care a infiintat centrul pentru ingrijirea minorilor din satul Carani. Opiniile pastorului au fost publicate de ziarul Belfast Telegraph, fiind preluate, la scurt timp dupa aceea, si de agentiile de presa din Romania. Pastorul irlandez explica de ce organizatia sa a decis sa paraseasca tara noastra. El vorbeste despre o posibila retea de pedofili, care ar avea legaturi pana la nivelul Guvernului Romaniei. Acea retea ar fi avut intentia de a cumpara centrul de copii din Carani. "Patru barbati au venit la mine si mi-au spus ca orfelinatul este minunat. Cu permisiunea dumneavoastra, am putea plasa din cand in cand un copil la orfelinat, pentru o luna sau cel mult trei", povesteste pastorul, care a adaugat - "ceva era putred". Presedintele organizatiei irlandeze arata ca a preferat sa distruga tot ce a construit in Romania, pentru ca nimic sa nu cada in mainile rau-facatorilor. "Am daramat tavanele, baile, dusurile, totul, pana si dusumelele, deoarece arata ca un hotel de cinci stele. Era minunat si l-am distrus, si am spus ca acest guvern nu il va lua. Si daca il vor lua, vor trebui sa cheltuiasca bani pentru a-l renova. Din acest motiv am plecat din Romania", conchide pastorul irlandez.




Acuzatii vechi, inca din 2002




Ne-am dus in cautarea adevarului, in comuna Sanandrei din judetul Timis. Carani e unul din satele aflate in componenta acelei comune. Stirea despre declaratiile pastorului irlandez nu continea un lucru esential - unde anume s-a aflat centrul de copii despre care se vorbeste in acel articol. Am pus intrebari la Autoritatea pentru Protectia Copilului, iar de acolo ni s-a indicat locatia din Banat. Mai mult nu se stia nici la Bucuresti. Am fost indrumati spre Directia Judeteana de Protectia Copilului Timis, unde am gasit deschidere totala fata de acest subiect. Am aflat astfel ca Fundatia Whitwell Metropolitan Tabernacle si-a anuntat, inca din 2005, intentia de a parasi Romania. La acea data, in centrul de plasament din Carani erau 16 copii. O parte din ei au fost trimisi la alte centre, iar sase s-au intors la familiile lor. Ce-i drept, a existat un conflict intre aceasta fundatie si Protectia Copilului Timis. Irlandezii au acuzat partea romana ca ar fi furnizat informatii confidentiale despre acest centru unui ziar din Timisoara. Alte acuzatii, mai vechi, mai precis din 2002, se refera la intentia unor functionari ai statului roman de-a oferi fundatiei irlandeze cate 18.000 de dolari pentru fiecare copil care ar fi putut sa intre pe o filiera de adoptii internationale. "Aceste acuzatii nu au fost confirmate. Fosta conducere a institutiei a negat ca ar fi furnizat presei informatii despre copiii din centru sau ca salariatii institutiei ar fi fost implicati in adoptii internationale ilegale", a venit raspunsul de la serviciul de presa al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis.




Proces castigat de irlandezi




A existat chiar si un proces intre fundatia irlandeza si un ziar din Timisoara care a scris despre centrul de copii din Carani. Nimeni nu-si mai aminteste acum de continutul acelui material publicat in 2003. Se stie doar ca procesul a fost castigat de partea irlandeza. Ziarul respectiv nu mai exista, iar autoarea materialului nu mai activeaza in presa, din cate am aflat tot de la Protectia Copilului Timis. Mai mult, functionarii de aici ne-au spus ca, in urma acelui articol, fundatia n-a mai primit bani de la sustinatorii sai din Irlanda, drept pentru care activitatea centrului din Carani a fost oprita. "Dupa ce pastorul si-a anuntat intentia de a inchide centrul, actuala conducere a Protectiei Copilului Timis l-a sfatuit pe acesta sa faca demersurile legale pentru acreditarea fundatiei. Cu toate acestea, data fiind lipsa fondurilor externe, centrul a fost inchis in 2006", conchid autoritatile romane. Revenind la recentele acuzatii ale pastorului irlandez, Protectia Copilului Timis arata, pe de-o parte, ca "nu avem cunostinta de nicio retea de pedofilie care ar fi sustinuta de Guvernul Romaniei", iar pe de alta parte declara ca "nu avem nicio competenta pentru a demara o ancheta in acest caz". Am fost indemnati de autoritati sa mergem la Carani, sa discutam cu oamenii de acolo, mai ales cu cei care au fost angajati de fundatia irlandeza. Poate ca de la ei vom afla adevarul despre activitatea acestei fundatii si mai ales motivele plecarii sale din Romania.




Casa albastra




"La numarul 110, casa albastra", suntem indrumati de cum intram in Carani. Gasim repede adresa, mai ales ca e chiar la soseaua principala. Aici a fost caminul de copii al fundatiei irlandeze. Totul e sub lacat acum. Chiar la strada e o casa veche, facuta in stil local, cu peretii albi. Conturul ferestrelor e albastru. Dar in spate, in curtea interioara, se vede o cladire cu doua etaje, moderna, cu termopane. Tot culoarea albastra da contur ferestrelor. Acolo era caminul propriu-zis. Casa mica, de la strada, era folosita de irlandezi pe post de biserica, dupa cum ni se explica. "Casa mare" a fost ridicata in numai trei luni, isi amintesc putinii trecatori pe care ii oprim cu o intrebare. Lumea nu mai stie exact cand s-a construit caminul, in 2000 sau in 1999. Gard in gard cu proprietatea irlandezilor e gospodaria sotilor Brandusa. Au iesit amandoi la poarta. Dupa ce facem cunostinta, aflam ca Renate a fost ingrijitoare la camin, iar sotul ei, Antoniu, a lucrat tot acolo, ca sofer. "Ne plateau cu mai mult de 100 de dolari pe luna. Nu erau bani prea multi", recunoaste barbatul, dar sotia lui il corecteaza - lucra doar patru ore pe zi.




Vecinii irlandezilor




Vrem sa stim de la interlocutorii nostri daca au auzit zgomote ciudate, ca si cum s-ar fi demolat pereti, in cladirea alaturata, cea a caminului. Apropo de declaratia pastorului James McConnell, cum ca ar fi distrus cu barosul baile, dusurile si alte lucruri, inainte ca acel imobil sa fie inchis. Oamenii din fata noastra ne privesc ciudat, de parca ar astepta sa le spunem ca e o gluma. "N-am auzit nimic", zic ei. Ne uitam si noi cu atentie. Ambele cladiri - si cea de la strada, si cea din curtea interioara - sunt in regula. Nu au nici macar un geam spart. Am aflat mai tarziu de la viceprimarul comunei Sanandrei, Adrian Barna, ca fundatia irlandeza mai e si acum proprietara intregului perimetru in care se gasesc atat fosta casa de rugaciune, cat si fostul camin de copii. Renate ne spune cum arata, in interior, cladirea cu doua etaje. Are zece dormitoare, un cabinet medical, altul destinat psihologului, doua bucatarii, o camera de joaca, o spalatorie si o sala de mese. Erau 48 de copii in acest camin. Cel mai mic avea trei ani, iar cel mai mare - 16 ani. "Erau conditii foarte bune. Mancarea buna. Putini romani le pot oferi copiilor lor ce aveau copiii de la acest camin", adauga fosta ingrijitoare. Tot ea isi aminteste ca irlandezii dadeau cate un cadou la fiecare copil din satul Carani, de Craciun si de Paste. Dar nu numai atat. De la autoritatile locale stim ca fundatia irlandeza a donat scolii din Carani opt calculatoare, iar spitalelor din Arad si Timisoara - aparatura din domeniul pediatriei.




Trei pastori la Carani




Aflam ca trei pastori au venit la Carani, unul dupa altul, cat a functionat caminul de copii. Fiecare cu sotia lui. Primul era un om tanar, inalt, blond, ni se spune. Al doilea era mai in varsta. Localnicii ii tin minte pe cei doi "batranei boemi" care obisnuiau sa se plimbe prin sat. De ultimul isi amintesc cel mai bine - John McCready, un om la vreo 40 de ani, care s-a integrat cel mai bine in comunitate. Despre el am vorbit cu Saveta Flutur, care a fost educatoare la camin. "Erau foarte atasati de copii - John si sotia sa, Louise. Vorbeau cu oamenii din sat, aveau o impresie buna despre romani", zice educatoarea. Copiii erau dusi dimineata la scoala din Carani, iar dupa-amiaza reveneau la camin. Irlandezii au angajat un profesor de matematica, sa-i ajute pe prichindei la lectii. Asa se face ca la sfarsitul clasei a VIII-a, la examen, micutii au obtinut medii foarte bune. Vacanta insemna pentru copiii din centru excursii in toata tara.




Ultimul plecat




Cel mai putin cunoscut la Carani e chiar presedintele fundatiei irlandeze. E vorba de pastorul James McConnell, cel cu declaratia legata de posibila banda de pedofili care ar fi patronata de Guvernul Romaniei. Localnicii ne-au spus ca James, un barbat la peste 70 de ani, a venit in satul lor doar de cateva ori, in vizita. Plus de asta, lumea stie ca ultimul pastor care a lucrat la caminul de copii, pana in 2006 - John McCready - e cel care a si pus lacatul pe usa, la inchiderea locatiei. Tocmai de aceea pare ciudata declaratia lui James McConnell, care sustine ca, inainte de a inchide caminul, a luat barosul si l-a distrus. Oricum, satenii din Carani n-au auzit nici de ce-a spus, zilele trecute, James McConnell, nici de cine stie ce organizatii de pedofili care le-ar fi bantuit comunitatea cu ani in urma. Oamenii stiu ca au fost candva niste irlandezi la ei in sat. "Pacat ca au plecat. Erau de isprava", zic romanii. Apoi se intoarce fiecare la treaba lui. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...






Dan Gheorghe, 10 august 2009