Cautatorii de comori din Marea Neagra



(din ciclul "Mare Nigrum")




Cinci zile pe intinsul Marii Negre, 550 de mile intre apa si cer. Am calatorit cu singura nava de cercetari marine a Romaniei. Se numeste "Mare Nigrum". E un fost pescador oceanic, ajuns la venerabila varsta de aproape 40 de ani. Mult, avand in vedere ca o nava e deja considerata batrana cand implineste 15 ani. Pe vremuri, ne uitam la televizor, la documentarele stiintifice cu nava de cercetari "Calypso" a lui Jacques-Yves Cousteau. Nici aceea nu era nou-nouta cand a intrat in serviciul cercetatorilor francezi, fiind la origini o nava militara. Dar iata ca si Romania are un vapor pentru cercetarea marii. Nava romaneasca are o lungime de 82 de metri si 3.200 de tone deplasament. Proportii duble in comparatie cu celebrul vas francez. Cat priveste instalatiile pentru cercetare de pe vasul nostru, nimic in minus, in privinta calitatii, fata de ceea ce au strainii, ne-a asigurat Gheorghe Oaie, directorul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina "Geoecomar" - armatorul lui "Mare Nigrum".

Vedeta doar in strainatate





Chiar daca romanii nu au auzit decat de "Calypso", fara sa stie ca si tara noastra are o asemenea nava, merita mentionat, asa cum ne spuneau gazdele noastre, ca "Mare Nigrum" e celebra in strainatate, fiind implicata in diverse programe de cercetare sub egida Uniunii Europene. Iata un exemplu cat se poate de spectaculos - fenomenul tsunami in Marea Neagra, proiect definitivat anul trecut, care a evidentiat, intre altele, faptul ca o asemenea manifestare a naturii se produce in aceasta zona o data la cel mult 20 de ani, chiar daca nu intotdeauna in mod violent si cu efecte catastrofale. Plus de asta, vasul romanesc de cercetare e considerat la ora actuala cea mai complexa unitate de cercetare din Marea Neagra. Si asta in conditiile in care vechea flota ruseasca de cercetare din acest bazin a fost trasa la mal, din lipsa de fonduri. Ucraina are trei nave stiintifice - toate in reparatii, Bulgaria poseda o nava mica, pentru operatiuni costiere, iar Turcia e concentrata pe cercetari in Mediterana.





Renascuta din propria cenusa






Nava romaneasca de cercetare a renascut din propria cenusa, asemeni pasarii Phoenix. Putea sa aiba soarta celor aproape 400 de nave de la noi, care dupa 1990 au ajuns fie la fier vechi, fie sub pavilioanele altor state. Vaporul pe care ne-am urcat acum s-a numit pana in 1989 "Somes", fiind construit in 1971 in fosta Republica Democrata Germana. Cert e ca din flota de peste 50 de nave de pescuit oceanic a Romaniei doar vasul acesta a supravietuit, fiind preluat in 1992 de Ministerul Geologiei, pentru ca un an mai tarziu sa treaca sub "aripa" nou-infiintatului pe atunci Institut "Geoecomar". Statul roman a investit un milion de euro in acest proiect, de-a lungul mai multor ani, banii fiind dati cu taraita, pana cand nava a fost pusa din nou la apa si inaugurata oficial in 2002. Cu un nou nume - "Mare Nigrum" si o noua destinatie - stiinta. Poate sa para o cheltuiala majora a Romaniei - un milion de euro. Este totusi o "joaca", in comparatie cu marile puteri ale lumii, care investesc averi nemasurate in stiinta marilor. Spre exemplu, Franta are sase nave de cercetari marine. La fel si Germania. Cel mai nou vas francez, "Pourquoi pas?", lansat cu cativa ani in urma, valoreaza peste 60 de milioane de euro.






Marea Neagra - un bulgare de aur






Dupa ani de cercetari in Marea Neagra, in cadrul unor programe nationale sau internationale, cu nava "Mare Nigrum", directorul "Geoecomar" este convins ca ne aflam in fata celui mai mare zacamant de gaz-hidrati din lume, aici, in Pontus Euxinus. Noua bogatie se gaseste insa la adancimi mari, de la 600 de metri in jos, pana la campia abisala a Marii Negre, care inseamna o distanta de 2.200 de metri de la suprafata apei pana la fundul marii. Problema e ca nu exista inca, pe plan mondial, tehnologia necesara pentru exploatarea unui zacamant aflat la o adancime atat de mare. Dar se fac cercetari in domeniu, mai ales in Japonia. "O mare parte a zacamantului de gaz-hidrati din Marea Neagra se gaseste in apele teritoriale ale Ucrainei. Dar are si Romania rezerve importante", spune directorul Gheorghe Oaie, geolog de meserie. Desi nu se cunosc date exacte despre cantitatea hidratului de metan din aceasta parte a lumii, omul de stiinta ne-a exemplificat totusi, in mod plastic, ce va reprezenta Marea Neagra in viitor - "un alt Orient Mijlociu, in materie de bogatii naturale". Nu e nici pe departe o declaratie hazardata, in conditiile in care, cu cateva zile in urma, la "Forumul energetic si economic al Marii Negre", desfasurat la Bucuresti, reprezentantul Guvernului SUA pe probleme de energie, Richard Morningstar, vorbea despre posibilele rezerve uriase de hidrocarburi din Marea Neagra, care ar putea deveni "principala sursa de energie a Europei".





Nava strategica, dar fara domiciliu






Avem si noi, romanii, o nava de cercetari marine. Este chiar pe lista obiectivelor strategice ale tarii. Cu toate astea, nu i s-a gasit pana acum un loc special destinat. "Statia" ei de domiciliu e in portul Constanta, printre macarale ruginite si hale care par mai degraba parasite. Undeva, intr-un colt al portului, o descoperim pe "Mare Nigrum". Un vas inalt cat un bloc cu patru etaje. Iesirea vaporului din bazinul portuar e destul de dificila. Manevrele sunt greoaie, din cauza locului stramt. Ne strecuram cu mare atentie printre alte vase acostate. "Suntem obligati sa inchiriem docul in care se afla nava. Si nu sunt deloc putini bani pentru chirie", ofteaza directorul Gheorghe Oaie, caruia i s-a spus, din partea autoritatilor competente, ca tot portul e ocupat de companii maritime straine. Ciudata situatie - vaporul de cercetare se afla sub patronajul Guvernului Romaniei, asa cum scrie pe o placa montata in dreptul cabinei comandantului. Dar iata ca pentru un vas romanesc, de o asemenea importanta, trebuie platita chirie in cel mai mare port al tarii noastre.





O uzina in mijlocul marii





Nava solida, cu un pescaj de cinci metri. Si carena dubla. A cutreierat aproape toate oceanele lumii. Pe vremea cand era pescador, avea o capacitate de incarcare de 500 de tone de peste. Ai nevoie de un ghid pentru a strabate intreaga retea de culoare, scari si cabine ale vasului, sa nu te ratacesti. Vechile compartimente de prelucrare si congelare a pestetului au fost inlocuite de zece laboratoare. Toate se afla sub puntea de la pupa. Aparatura sofisticata gasim in laboratoarele de biologie, magnetometrie, seismoacustica, geochimie, hidrologie, masuratori gaze, la care se adauga alte compartimente pentru analiza diverselor probe de apa si de sedimente. Pe langa echipajul format din 22 de marinari, la bord pot urca 25 de cercetatori - geologi, biologi, specialisti in chimia apei, geologie fizica si magnetometrie. Ajungem in pantecele vaporului. Descoperim o adevarata uzina, unde se afla cele doua motoare ale navei, fiecare de cate 1.160 de cai putere, la care se adauga trei motoare auxiliare, ultimele dezvoltand o putere instalata de 835 de kilowati - energie necesara pentru functionarea tuturor instalatiilor de pe vas, incepand cu macaralele si terminand cu aerul conditionat din fiecare cabina. Stapan peste aceste forte este mecanicul-sef Aurel Anghel, pe care l-am gasit cu mainile pline de unsoare. Trebuie sa umble mereu in "burta bunicii" - de, nava veche. Mic la stat, corpolent, cu pielea arsa de soare si o bucata de panza alba infasurata in jurul capului - parca ar fi un personaj din cartile de aventuri. Si are ce povesti omul nostru, dupa 40 de ani petrecuti in largul marilor, pe multe alte nave.





Minisubmarinul






Atunci cand vasul a fost dus la reparatiile capitale, s-au facut doua "ferestre" in corpul sau, mai precis in partea care se afla sub apa. Acolo au fost introdusi doi senzori. S-a creat astfel un sistem multifascicol prin care este scanat fundul marii, obtinandu-se pe calculator imagini in detaliu ale adancurilor. Ajungem apoi la alte echipamente - sistemul de carotiere. Sunt un fel de sonde care se infig in malul din adancuri. Se extrag astfel esantioane de cate sase metri lungime, care vor fi apoi feliate de specialisti, pentru cercetari amanuntite. Asemenea extractii s-au facut din loc in loc, dupa un plan bine stabilit. Alta instalatie - bodengreifer - aduce la suprafata sedimente excavate de pe fundul marii. Se lanseaza, in acelasi timp, si un multicarotier. E un mecanism cu zece recipiente, fiecare de cate 60 de centimetri lungime. Echipamentul ajunge la cateva sute de metri adancime. Capacul fiecarui bidon se inchide automat in momentul in care ansamblul coboara la un anumit nivel. Asa se iau probe de apa de la diverse paliere ale marii. Vasul face astfel o serie intreaga de "halte", pentru a permite oamenilor de stiinta sa-si faca treaba. Observam ca vaporul tracteaza un fel de racheta. Este un magnetometru, cu ajutorul caruia a fost inregistrat campul magnetic al Pamantului, de-a lungul traseului nostru. Dar exista si o "vedeta" a navei - minisubmarinul. Abia a fost achizitionat si va intra in functiune anul viitor, dupa montarea celor cinci motoare, fiecare de cate un cal putere. Cateva repere tehnice - 120 de kilograme greutate, lungimea de 1,20 metri si 80 de centimetri latime. Poate sa coboare pana la un kilometru adancime, fiind teleghidat de pe nava, de care e legat cu un cablu.






Pasiune mare, bani putini






Majoritatea cercetatorilor de pe "Mare Nigrum" sunt tineri. Oameni de 35-40 de ani, care si-au luat doctorate in specializarile lor si care stau cate 100 de zile pe an departe de casa, in mijlocul apelor. Stiu sa carteze fundul marii, sa descopere zacaminte de petrol si gaze, sa stabileasca gradul de poluare al Marii Negre, sa "deseneze" cele mai bune trasee pentru viitoarele conducte submarine, in functie de stabilitatea anumitor suprafete din "subsolul" marii sau sa puna diagnosticul "sanatatii" actualelor conducte. Cu totul, la Institutul "Geoecomar" sunt 50 de cercetatori. Foarte putini, in comparatie cu institutii similare din alte tari, unde specialistii se numara cu sutele. Salariile romanilor nu sunt nici pe departe pe masura pasiunii si efortului lor - cel mult 3.200 de lei, cu un spor de 15% pentru cei care au doctoratul. "Am pierdut, in ultimii ani, cinci cercetatori, sub 35 de ani", ne-a spus directorul Gheorghe Oaie, referindu-se la cei care au plecat la salarii mai mari, in alte tari. Institutul are nevoie de cadre noi, mai ales in domeniul geologiei, dar sunt greu de gasit. Cat priveste finantarea pentru programele de cercetare, paradoxul e si mai mare, mai ales ca e vorba de o unitate de interes national - doar 26% din banii necesari vin de la bugetul statului roman, iar restul fie din contracte cu diversi agenti economici din tara, fie din proiecte ale Uniunii Europene. Cand ne-am intors la Constanta, pe chei asteptau cativa cineasti din Ungaria. Doreau sa filmeze pe vasul "Mare Nigrum" o parte din scenele unui viitor film. Pana la urma nava trebuie intretinuta - de la echipamente pana la combustibil - si e nevoie de bani. Din orice sursa. Si asta in conditiile in care sa iesi in largul marii cu o nava de cercetare inseamna un cost de 10.000 de euro. Pe zi.







Dan Gheorghe, 21 octombrie 2009