"Scoala" carausilor de droguri din Suceava




Ani la rand s-a spus despre romani ca sunt capsunari. Era o definitie pentru toti conationalii nostri care au invadat Europa, in cautarea unui loc de munca si a visului de-a se imbogati repede, fie ca munceau in agricultura sau in constructii, fie ca spalau vasele in restaurante sau carau gunoaiele de pe strazi. Dar "moda" aceea s-a "topit" demult, mai ales ca, din cauza crizei economice, peste tot in lume a devenit o adevarata aventura sa-ti gasesti de munca, legal sau la negru. La ora actuala putem vorbi despre o noua "inventie". E vorba de "meseria" de caraus. Cat se poate de banoasa, din cate am aflat. Asta inseamna chiar si 2.000 de euro pentru un transport. Este insa o "afacere" care iti poate distruge intreaga viata. Pentru ca e ilegala. Si pedepsita cu ani grei de carcera in orice tara de pe glob. Asta risca cei care sunt carausi de droguri.



Pustani romani in jurul lumii



N-am inventat noi, romanii, "roata", nici in acest caz. De curand, o retea de carausi de droguri a fost anihilata in Spania. Erau batrani care transportau in bagajele lor cate un pachet cu cateva sute de grame de praf alb. Cine ar fi crezut ca niste batranei onorabili, la prima vedere, ar putea avea o asemenea indeletnicire? La romani, in schimb, s-a mers pe cu totul alt principiu - folosirea tinerilor. Aproape niste copii, de la 18 la 25 de ani. Au ajuns romanasii nostri pe intreg mapamondul, pana in Brazilia si Uruguay, dar si in Portugalia, Olanda, Norvegia sau Grecia. Dar afacerea s-a "stricat" cu cateva luni in urma, dupa ce mai multi carausi romani au fost arestati pe diverse aeroporturi din lume. Ceea ce a atras cel mai mult atentia a fost ca toti cei arestati - numarul lor ar putea fi de pana la 20, dupa cum se vehiculeaza prin diverse surse - provin din acelasi loc din Romania - din orasul Suceava.



O poveste din "interior"



Prinsesem deja un "fir". Cineva din "interior" s-a aratat dispus sa discute cu noi, ziaristii, dar numai sub protectia anonimatului. Am intalnit in Suceava un tanar care putea sa fie si el arestat azi in cine stie ce tara. Pentru ca i s-a propus, cu aproape un an in urma, sa fie caraus de droguri. A patruns in lumea aceea tenebroasa. Ne-a spus din capul locului ca initial l-a tentat castigul mare care i s-a promis, dar pana la urma frica de puscarie a fost mai mare. "Va dati seama, unii au facut si cate trei transporturi pe luna. Scoteau vreo 6.000 de euro. Unde mai castigi atata banet pe luna in Romania?", exclama anonimul. Am retinut un lucru foarte important - tinerii recrutati pentru carausie primeau de la "educatorii" lor informatii precise chiar si despre riscurile la care se expuneau. "Ne spuneau care e legislatia din tara unde trebuia sa ajungem, ce pedepse sunt acolo, in cazul in care suntem prinsi", zice interlocutorul nostru.



Afacere de trei ani



Povestea carausilor de droguri a inceput la Suceava cu peste trei ani in urma, am aflat din aceeasi sursa. Totul ar fi plecat de la un comerciant din bazarul orasului. Individul facea naveta, pana in Turcia, de unde aducea marfa. Acolo, pe malul Bosforului, l-ar fi cunoscut pe cel care a devenit apoi "capul" retelei de carausi de droguri din Suceava. Seful ar fi un nigerian pe care romanii l-au poreclit "Cioara". De aici incolo incepe "legea" strazilor, pentru ca prin intermediul gastilor de cartier s-a dat "sfoara-n tara" ca e rost de castigat bani buni pentru cine accepta "meseria" de caraus. Alt element demn de retinut este ca aproape toti carausii provin din doua cartiere ale Sucevei - Obcini si George Enescu. Sunt cartiere alaturate. Zone in care blocurile muncitoresti sunt amestecate cu locuintele individuale, de oameni simpli. Mai mult decat atat, multi dintre carausi se cunosteau de ani de zile, copilarisera impreuna, fusesera colegi de scoala, ba chiar ajunsesera, in ultimii ani, sa lucreze in acelasi domeniu, la instalat cabluri. Asa ca vorba s-a dus repede, din gura in gura aflandu-se imediat de noua afacere. "Stii cum sunt gastile de cartier. E mereu unul mai tare, mai batran, care face legea, care are un cuvant de spus. Cei batrani, sefii, au si racolat carausii. Si nu numai pentru droguri, dar si pentru alte porcarii", continua sursa noastra.



Scoala de carausie



Cel care ne-a povestit toate acestea spune ca a ajuns pana la stadiul de scoala. Da, exista si o scoala de caraus. Faceai o pregatire, de o saptamana, cel putin, in care trebuia sa inveti cum sa-ti transformi stomacul in geamantan pentru droguri. Asta insemna sa inghiti diverse lucruri. De exemplu, luai un crenvurst pe care trebuia sa-l bagi intreg pe gat. Urma partea si mai urata - regurgitatul. Normal, dupa ce ajungeai la destinatie, trebuia sa "descarci" marfa. Drogurile erau puse intr-un prezervativ, apoi inghitite. Ce-i drept, puteai transporta praful alb si in alt mod, daca nu doreai sa-l inghiti, dar iti asumai riscuri mai mari de-a fi depistat de politisti. Mai era si partea "buna" a lucrurilor - te plimbai "gratis" pe tot globul. Luai avionul din Romania, te opreai in cine stie ce oras al Europei, unde ti se indica. Acolo te cazai la un hotel, stateai o noapte, dupa care cineva te contacta, iti plasa "cadoul", urmand sa duci coletul la adresa indicata, care putea fi pe un alt continent. Alta calatorie cu avionul. La revenirea in tara natala, primeai "salariul". Toate cheltuielile cu drumul si cazarea erau suportate de "retea", ni se spune. "Nu primeai niciun numar de telefon, niciun nume. Te contactau ei. Pentru ca daca erai prins, sa nu poti sa torni pe nimeni", auzim noi. Ceea ce se stie pana in prezent este ca reteaua suceveana a carausilor a transportat peste mari si tari cel putin 80 de kilograme de droguri.



Eleve de liceu



Am ajuns apoi la Liceul cu Program Sportiv din Suceava, unde au invatat doua eleve care, potrivit presei locale, pe baza surselor din Politie, sunt arestate acum in Brazilia, sub acuzatia de carausie de droguri. Directorul institutiei, Dumitru Bernicu, ne-a povestit despre socul prin care a trecut cand a primit vestea asta. Cu atat mai mult cu cat cele doua fete - Georgeta Albu si Elena Lazareanu - ambele trecute de varsta majoratului, erau eleve eminente. Ar fi trebuit ca in vara acestui an sa absolve ciclul liceal. "Sunt doua fete care invatau foarte bine, erau inscrise la clasa de filologie, stiau cateva limbi straine, intre care engleza si franceza", ne spune gazda noastra. Omul s-a trezit la un moment dat cu parintii celor doua fete la scoala, prin luna mai. "Parintii m-au intrebat daca scoala a organizat o actiune in afara tarii, la acea data. Eu le-am spus ca nu. Dar fetele lor le spusesera ca pleaca peste hotare, la o competitie", zice directorul. Scoala asta organizeaza deplasari in strainatate, la diverse concursuri. Mai tarziu s-a aflat de soarta celor doua eleve, retinute de politia braziliana. "Am organizat un careu, cu toti cei 1.500 de elevi ai liceului, in care am vrut sa clarificam lucrurile, atat cat stiam si noi", continua dascalul, care povesteste ca a stat de vorba cu unii dintre colegii Georgetei si Elenei. Nimeni nu stia ceva despre intentiile celor doua fete. "Parintii nu puteau rosti mai mult de doua cuvinte si izbucneau in plans, cand au revenit la liceu. Se intrebau cum a fost posibil sa se intample asa ceva, pentru ca ei le-au oferit copiilor lor tot ce e mai bun", povesteste directorul o experienta imposibil de uitat.



Batista pe tambal



Daca la acest liceu am gasit deschidere pentru un subiect mai mult decat sensibil, cu totul alta a fost reactia Inspectoratului Scolar Suceava, unde nu se cunoaste absolut nimic despre elevii suceveni arestati in strainatate pentru carausie. Am fi vrut sa stim daca inspectoratul a luat legatura cu familiile elevilor implicati in povestea asta. Raspunsul inspectorului scolar general, Petru Carcalete, a fost de-a dreptul bizar. El ne-a spus din capul locului ca, in mod oficial, n-a aflat numele tinerilor arestati. "Nu putem face nimic, de vreme ce nu stim care e situatia. Am incercat sa aflu despre ce persoane e vorba. Dar am primit raspuns de la Politie ca numele sunt secrete", spune inspectorul. Problema drogurilor a fost abordata si la Prefectura Suceava, intr-o sedinta, asa cum am aflat tot de la inspectorul scolar general. Si cu aceasta ocazie s-a dat aceeasi directiva - batista pe tambal. "S-a ridicat o doamna la acea sedinta si a spus ca numele persoanelor implicate nu trebuie facute publice", conchide seful scolilor din judetul Suceava. Ca sa nu mai spun ca aceeasi secretomanie am gasit si la Biroul Antidrog din Suceava, fiind trimisi la plimbare prin deja cunoscuta formula "luati legatura cu biroul de presa al Ministerului de Interne de la Bucuresti".



Destine frante de droguri



Cu toate astea, presa din Suceava a facut publice, inca de acum cateva luni, numele tinerilor bucovineni arestati pe tot globul pentru carausie. Primele informatii au fost luate de pe Internet, din ziarele braziliene, cum ar fi publicatia "Globo", in care este descrisa reteaua internationala de carausi de droguri care folosea tineri romani pe ruta Spania - Brazilia. La aceste informatii s-au adaugat si "sursele" pe care ziaristii suceveni le au in cadrul Politiei locale. Iata numele carausilor suceveni arestati pe intreg mapamondul : Alexandru Hostiuc - 18 ani, elev la Liceul Particular nr. 1 din Suceava, Georgeta Albu - 20 de ani si Gina Lazareanu - 19 ani. Toti trei au fost retinuti de politia braziliana si urmeaza sa fie judecati. Mai e si un fost handbalist sucevean, Radu Silvas, de 25 de ani, deja condamnat in Brazilia la cinci ani si jumatate de inchisoare. Se cunosc si alte nume de suceveni arestati in strainatate. Vorbim aici despre Cezar Tabarcea - arestat in Grecia, Ovidiu Seserman si Marius Anitoaie - retinuti in Uruguay, Nicolae Motriuc - arestat in Olanda si Stefan Flutur - incarcerat in Norvegia. Dar lista celor arestati e mult mai mare, pana la 20 de persoane. Asa spun tot "sursele" Politiei, dupa cum sustine ziaristul de investigatii Dinu Zara, de la Publicatia "Obiectiv" din Suceava.



Judetul copiilor alcoolici



Poate ca multi se intreaba de ce tocmai la Suceava a aparut problema carausilor de droguri. Nu doar saracia ar fi singura explicatie, e de parere Camelia Iordache, presedintele filialei sucevene a Organizatiei "Salvati copiii". Judetul acesta este printre "fruntasele" Romaniei la consumul de alcool in randul tinerilor, dar si la numarul de familii care exista doar pe hartie, pentru ca in realitate parintii sunt plecati la munca in strainatate, iar copiii lor au ramas ai nimanui. Cifra oficiala a acestor familii este de 2.000, dar specialistul considera ca numarul real al copiilor care cresc cu cheia de gat depaseste 5.000 de suflete. Un studiu la nivelul judetului Suceava, facut de aceeasi organizatie, arata ca pana la 70% dintre minorii suceveni au ajuns sa consume alcool, iar debutul acestui flagel a coborat pana la varsta de opt ani. "Din pacate, mediul scolar si institutiile statului refuza sa vada aceste probleme. Practic, nu mai exista nicio autoritate asupra acestor copii. Ei ajung sa-si caute identitatea in gastile de cartier, iar de aici apar tot felul de nenorociri", conchide Camelia Iordache.



Afacerea continua



Va fi liniste in Suceava, dupa atatea arestari in randul carausilor si a celor care i-au racolat? Omul nostru din umbra ne-a spus ca "pana acum politistii au curatat doar crengile, nu au taiat si copacul". Iar reteaua de racolatori inca functioneaza. Dar acestia nu mai "pescuiesc" in orasul Suceava. Mai nou, cauta viitori carausi in mediul rural. Si acolo foamea e mare...



Post scriptum



Dupa un telefon in Brazilia, la Ambasada Romaniei, ne-am dat seama ca problema carausilor de droguri e mai mare decat ne-am inchipuit. Conform statisticilor oficiale, din anul 2007 pana in prezent, 67 de cetateni romani au fost arestati pe aeroporturile braziliene, dupa ce asupra lor s-au descoperit cantitati mari de droguri. Asta inseamna de la un kilogram pana la 3,5 kilograme. Varsta carausilor este intre 19 si 42 de ani, dar majoritatea sunt tineri de 20-30 de ani, dupa cum ne-a declarat Constantin Rusei, ministru consilier si consul al Romaniei in Brazilia. Acesta ne-a spus ca romanii sunt pe primul loc in randul strainilor arestati in aceasta tara sud-americana pentru carausie de droguri. S-a ajuns pana acolo incat pe toate aeroporturile braziliene exista un consemn in privinta romanilor. Pasagerii veniti din Romania sunt controlati de doua ori, fata de restul calatorilor. Soarta carausilor prinsi cu droguri este pecetluita. Ei risca sa faca pana la 15 ani de inchisoare. Desi exista un acord de extradare intre Romania si Brazilia, carausii de droguri nu sunt extradati. "Pentru aceasta speta nu se aplica acordul", a tinut sa precizeze consulul roman. Chiar daca si legislatia romaneasca prevede pana la 15 ani de inchisoare pentru o asemenea fapta, infractorii romani sunt obligati sa-si ispaseasca pedeapsa intr-o inchisoare braziliana. Penitenciarele din acea tara sunt cunoscute pentru supra-aglomerarea lor, asa ca viata devine acolo un iad. Din totalul romanilor arestati, 20 au fost deja condamnati, pedepsele fiind, in general, de doi-trei ani inchisoare. Sanctiunea e mai mare in cazul celor care au transportat droguri in stomac, ei riscand chiar si sapte ani de carcera. Dar numarul celor care si-au transformat stomacul in "valiza" cu doguri e mic. Procesul dureaza cel mult sase luni, dupa care se pronunta sentinta. Carausii romani provin din toate regiunile tarii noastre, nu doar din Suceava, a tinut sa precizeze consulul. Tot el ne-a spus, la finalul discutiei, ca fenomenul nu da semne de stagnare, chiar si dupa atatea arestari. Dimpotriva, carausii romani continua sa apara pe aeroporturile Brazilei.



Dan Gheorghe, 29 iulie 2009

Am "pierdut" cateva minute printre pagubosi





Au pierdut case, bani, procese, au fost pacaliti de prieteni sau rude. Au fost pacaliti si de politicieni, carora le-au dat votul si apoi le-a parut rau de alegerea facuta. Au fost pradati, unii chiar si batuti. Si-au pierdut prietenii de-o viata, din cauza banilor. Altii si-au pierdut sanatatea. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva sau a cuiva, s-au imbulzit ieri la Biserica "Sfantul Mina" din Bucuresti, in speranta ca vor recapata ce-au pierdut daca se roaga la moastele mucenicului. Chiar in ziua Sfantului Mina, protectorul pagubosilor.




In fiecare an e la fel




Suvoiul de oameni se intindea pe doua strazi si un bulevard. Strada pe care se afla biserica a fost inchisa circulatiei auto. Coada isi continua "drumul" pe Strada Hristo Botev si se latea pe Bulevardul Corneliu Coposu. Multi batrani asteptau de ore in sir sa le vina randul la momentul in care se vor inchina in fata moastelor. Toata noaptea de joi spre vineri a fost coada, ne-au povestit cei care locuiesc pe Strada Hristo Botev. "Nu ne-a deranjat. De ani de zile e la fel. Asa era si inainte de 1989. Dar parca acum e mai multa lume ca oricand. De la an la an e mai multa lume. Dimineata ti-e jena sa deschizi geamul, ca dai nas in nas cu lumea insirata pe trotuar", ne-a spus un tanar care sta in zona.




Acatiste de vanzare




Circulatia rutiera a fost intrerupta pe ingusta Strada C.E. Robescu si din cauza talciocului ad-hoc. S-au asezat strategic vanzatorii, chiar in dreptul bisericii cu ziduri albe, impunatoare. Se vinde orice, de la pulovere si tamaie pana la busuioc si lumanari, icoane si jucarii din lemn, seminte de floarea-soarelui si brelocuri. Daca nu esti familiarizat cu semnificatia sarbatorii, nu e nici o problema. Pentru numai 10.000 de lei poti sa citesti pe indelete "Acatistul si viata Sfantului Mina". Unii stateau la coada si citeau. Mai ales cei tineri.




Puhoi din toata tara




Au venit oameni nu numai din Bucuresti, ci din toata tara. Pana si din Suceava, Buzau, Bacau, Cluj, Maramures, Arges, Constanta, Bihor, Ialomita. Aruncam in multime intrebarea despre ce a pierdut fiecare la viata lui, de ce au venit sa se roage acum la moastele Sfantului Mina. Aceasta este ziua pagubosilor, a celor care au pierdut ceva in viata, orice. Bani, bijuterii sau case, suflet ori sanatate. Se spune in popor ca in ziua asta, daca te rogi Sfantului Mina, ai sansa de a recapata macar o parte din ce-ai pierdut. Batrani sau tineri, toti incep sa ne spuna ce au pe suflet. Toti se vaita. Ai putea sa stai o zi intreaga in fata fiecarui om sa-i asculti povestea. Si toti vor sa se elibereze, sa spuna, sa nu mai tina in ei secretul. Unii lacrimeaza. Altii privesc in gol, resemnati. Mai sunt si dintre cei care se agita, zicand ca isi cunosc dusmanii, stiu de unde li se trage necazul, de parca ar fi venit la moastele sfinte nu pentru a se ruga sa le fie bine, ci sa le fie rau talharilor.




"Sa nu faci afaceri cu prietenii"




Tot politica primeaza. "Am pierdut 15 ani din viata. Ne-au pacalit politicienii", se revolta cateva femei. "Ne-am pierdut speranta. Din cauza politicienilor", vine spre noi alt raspuns. Trecem la capitolul bani. "Am pierdut bani din cauza rudelor. Nu mai am incredere in nimeni", se plange un barbat. "Mi-am pierdut cei mai buni prieteni. Sa nu faci afaceri cu prietenii", suntem sfatuiti de o doamna fistichiu imbracata. Discutam despre hoti. "Mi-au spart casa. Dar hotul stia casa, era dintre cunostintele mele. Nu l-a condamnat nimeni, ca are relatii", auzim din alta parte. Urmeaza casele. "Am de luat o casa revendicata. Sper sa rezolv cat mai repede", ne povesteste un batran. Ajungem la sanatate. "Ani de zile am umblat prin spitale. M-am vindecat numai dupa ce am luat calea bisericii", ni se destainuie o doamna care a dat din coate prin multime, pana sa ajunga la noi, sa ne spuna povestea ei.




Dan Gheorghe, 12 noiembrie 2005

Irigatiile din Romania - un dezastru fara sfarsit





"Pamantul e insetat", spun taranii azi. E seceta. Pic de apa nu vine din cer. Si nici din pamant. Cum din pamant? "Din tevi", raspund satenii. Dar tevile nu mai sunt. Irigatiile au disparut. Sistemul acela facut pe timpul comunismului, care acoperea trei milioane de hectare de teren arabil, s-a mistuit dupa 1990. S-a furat tot, de la pompele care trageau apa din Dunare sau din raurile interioare, pana la dalele din beton care captuseau canalele de irigatii. Cine le-a furat? Aici se codesc oamenii sa raspunda. "Ca doar n-au venit martienii!", zice altul. Tot romanii au distrus. Si azi e seceta. Clima s-a schimbat, de ani si ani. Ce bun ar fi fost acum sistemul acela de irigatii, exclama lumea campului. Dar vorbele sunt de prisos. Vorba e ce va fi de acum incolo. Nimeni nu stie. Fermierii cu care am vorbit ne-au spus clar - fara irigatii nu va mai exista agricultura in Romania. O tara care are 9,3 milioane de hectare de teren arabil. Ar putea sa hraneasca 100 de milioane de oameni, spun aceiasi fermieri. "Granarul Europei" - asa era Romania in perioada interbelica. "Suntem handicapatii Europei", izbucnesc taranii, care dau acum vina pe autoritatile de la Bucuresti pentru necazurile pamantului. Se asteapta de la Guvern o strategie pentru refacerea sistemului de irigatii. De la guvernanti curg, de cateva luni incoace, promisiuni care mai de care mai stralucitoare. Dar singura certitudine e recolta slaba din acest an. Din cauza ca lipseste apa.




Optimism la Bucuresti




Am pornit la drum prin tara, sa vedem cum vine apa macar din pamant, pentru ca din cer sunt tot mai putine sperante. Si asta dupa ce am ascultat declaratiile optimiste ale Ministerului Agriculturii. Datele oficiale arata ca la ora asta sunt udate cu ajutorul pompelor 560.000 de hectare de teren agricol in toata Romania. Dupa ce anul trecut fusesera raportate cel mult 400.000 de hectare irigate. Cele mai recente afirmatii, chiar mai optimiste, apartin ministrului Agriculturii, Ilie Sarbu, care sustinea, la o conferinta de presa, ca in 2009 pot fi puse in functiune instalatii de irigare pe alte 200.000 de hectare, pe langa cele 560.000 irigate in acest moment. Asa ca n-am facut altceva decat sa ne "pierdem" putin in mijlocul Baraganului, la ora cand soarele isi arunca primele raze peste pamanturile noastre. Udarea se face dimineata, pe racoare. Si tocmai atunci ne asteptam sa vedem "stropitorile" in functiune. Campurile isi schimbau des culoarea, cum le vedeam noi, din goana masinii. De la maroniul maidanelor nelucrate, acoperite de ciulini, pana la verdele porumbului. Orice ne trecea prin fata ochilor, mai putin irigatiile. Ce-i drept, mai scotea capul, din cand in cand, in mijlocul lanurilor, cate o stropitoare mica si pierduta in pustiu. Dar in rest, nimic.




Irigatiile - doar cateva oaze in "desert"




Am luat-o apoi spre Braila. Acolo unde meteorologii spun ca e "polul secetei" din Romania. Sunt cele mai putine precipitatii intr-un perimetru vast, care cuprinde sudul Moldovei si nordul Baraganului. Oamenii iesisera la sapa. Sute de spinari goale, incovoiate, arse de soare, raspandite pe campuri. Am ajuns la un moment dat in dreptul comunei ialomitene Iazu. Abia acolo am dat de irigatii in toata puterea cuvantului. Instalatiile au primit chiar si un botez poetic - "aripi de ploaie". Normal, acum apa nu mai cade din cer. Acum "zboara" din conducte. Aliniate pe sute de metri, instalatiile de irigat arunca apa la vreo 20 de pasi distanta, de jur-imprejurul fiecarui "izvor". Dar asemenea izvoare sunt totusi rare. Ca niste oaze in imensitatea desertului. Soarele s-a ridicat deasupra noastra, iar aerul si pamantul incep sa "fiarba", deformand vazduhul, intr-o iluzie optica. Si cand te gandesti ca mai sunt cateva ore bune pana la pranz!




Raportari umflate, ca inainte de 1989




Ajungem in comuna Viziru, in judetul Braila, unde il cunoastem pe Marcel Cucu, pana de curand presedinte al Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania, in prezent membru in Comitetul Director al aceleiasi organizatii si o persoana care stie bine cum merg treburile in agricultura romaneasca, dupa cum ne-a fost recomandat. Cand aude de cifrele vehiculate la Bucuresti in privinta irigatiilor, cu cele peste 700.000 de hectare de teren arabil care pot fi udate prin teava in 2009, gazda noastra are un raspuns scurt - "astea sunt gogosi!". La care colegul sau, Costica Macelaru, presedintele Asociatiei Producatorilor Agricoli din Braila, ne zice ca se mai raporteaza la Ministerul Agriculturii si cifre umflate. Cum ar fi, de exemplu, sa ai o suprafata anume de teren unde se iriga. Daca se fac mai multe udari in acelasi loc, se aduna aceeasi suprafata de mai multe ori. Asa rezulta un teren mai mare care ar fi fost irigat. Cam la fel se facea si pe vremea comunismului, zice interlocutorul nostru, cand se raportau la Bucuresti 3,7 milioane de hectare irigate la nivelul intregii tari, dar in realitate erau cu 700.000 de hectare mai putin.




"Toti stiu de dezastru, dar nimeni nu face nimic"




Ne intoarcem la anul de gratie 2009 si aflam ca in toata tara au fost contractate pana in prezent 400.000 de hectare de teren arabil pentru irigatii. Din acest total, 230.000 de hectare sunt in judetele Braila, Ialomita si Calarasi. Acestea sunt cifrele pe care le-am obtinut de la Administratia Nationala de Imbunatatiri Funciare, mai precis de la una din sucursalele acesteia, care se ocupa de judetele Braila, Ialomita si Calarasi. Cifre mai mici decat cele stiute la Bucuresti! Am vrut sa vedem cum e si in alte parti ale tarii. Drept pentru care am vorbit cu reprezentantul agricultorilor din judetul Constanta, care din cuvantul "dezastru" nu ne-a scos, dupa ce i-am spus despre ce vrem sa discutam. Mai intai ne-a amintit de sistemul de irigatii Basarab-Padure, unul dintre cele mai mari din Europa de Est, cu o suprafata de 110.000 de hectare de teren cultivat. Din care numai 3.000 de hectare sunt irigate la ora actuala. Asta e situatia prezentata de Gheorghe Lamureanu, presedintele Asociatiei Producatorilor Agricoli din Constanta. "Sistemul de irigatii de la noi, pe toata suprafata agricola, nu mai functioneaza de cinci ani", ni se spune. Cat priveste recolta din acest an, estimarile sunt cu mult sub ceea ce s-a obtinut anul trecut, in conditiile in care suprafetele cultivate n-au beneficiat de apa, nici din cer, nici din tevile de irigat. Asta inseamna o productie de cel mult doua tone de grau la hectar. Dupa ce in 2008 productia a fost de 5,5 tone la hectar. "Cel mai grav e ca toata lumea stie de dezastrul din agricultura, dar nimeni nu face nimic pentru a remedia problema", conchide omul din Constanta.




Robinete sunt, lipsesc furtunurile




Situatia e la fel de "albastra" si in judetul Vaslui, unde exista un sistem de irigatii care acopera 17.000 de hectare de teren arabil. E vorba de perimetrul Albita-Falciu. Ce-i drept, in ultima vreme s-au facut reparatii la instalatiile de udat de pe 8.000 de hectare. Asa ca se poate iriga, teoretic, pe aceasta suprafata. Numai ca acum pot fi puse in functiune agregatele care pot sa deserveasca doar 2.500 de hectare. De ce? Pentru ca nu exista suficiente echipamente de udare. Cum s-ar spune, degeaba ai robinete pentru 8.000 de hectare, daca in schimb furtunurile nu-ti ajung decat pentru 2.500 de hectare. Astfel s-ar putea explica diferenta intre cifrele de la Bucuresti si cele din teritoriu. Probabil ca oficialii de la Ministerul Agriculturii stiu ca in Vaslui sunt irigabile 8.000 de hectare, dupa ce s-au reparat instalatiile de pe acea suprafata. Dar realitatea din teren e cu totul alta. Cu siguranta ca exemplul de la Vaslui poate fi intalnit si in alte parti ale tarii. "Avem nevoie de 15 tamburi si 11 aripi de ploaie. Le asteptam de la Ministerul Agriculturii. Daca le vom primi pe acestea, vom avea inca 2.000 de hectare irigate", zice Ion Nichifor, presedintele Asociatiei Producatorilor Agricoli din judetul Vaslui. Desi nu l-am simtit prea optimist. Cu atat mai mult cu cat Vasluiul e pe punctul de a fi declarat judet calamitat in acest an, din cauza secetei. Pierderile estimate ajung la 60% din recolta preconizata de taranii vasluieni in 2009. "Am depus documentatia necesara la Directia Agricola, pentru ca judetul nostru sa fie declarat calamitat", zice acelasi om. Asta ar insemna ca statul sa plateasca agicultorilor toate daunele suferite. Vasluiul a mai trecut prin aceeasi criza agricola si in 2007. Judetul a fost declarat atunci calamitat, iar oamenii au fost despagubiti de autoritati.




Canalul Siret-Baragan, ignorat de autoritati




Mai exista, din pacate, inca o "rana" adanca pe harta agricola a Romaniei. E vorba de un proiect-gigant, inceput pe vremea lui Ceausescu, lasat de izbeliste dupa 1990, dar care ar putea sa irige aproape tot Baraganul, la jumatate din costurile de azi. Vorbim aici de canalul Siret - Baragan, proiectat pe o lungime de 208 de kilometri, din care s-au executat, pana la caderea regimului comunist, vreo 40 de kilometri. Cel mai important e ca apa din canalul Siret-Baragan ar curge gravitational spre sud-estul tarii. Pe cand sistemul actual de irigatii presupune pomparea apei din Dunare. Apa e pusa astfel sa "mearga" contra naturii, spre deal. Si de aici costurile mari. Asa cum ne spuneau agricultorii, 80% din costul apei de la irigatii e dat in prezent de energia electrica, pentru ca sunt mai multe statii de pompare, de-a lungul unei albii, care imping apa din aval spre amonte. Spre exemplu, judetul Braila are sase trepte de irigatii. Prima treapta e reprezentata de zonele apropiate de Dunare, pe cand treapta a sasea e la departarea cea mai mare si mai ales la o diferenta de nivel de 70 de metri fata de fluviu. Daca taranii din prima treapta platesc pana la 50 de lei pentru 1.000 de metri cubi de apa, in schimb "colegii" lor din deal, de la ultima treapta, ajung sa scoata din buzunar peste 1.000 de lei pentru aceeasi cantitate de apa. "Am intrebat autoritatile, ani la rand, cand se vor apuca de lucru la canalul Siret-Baragan. N-am primit niciodata un raspuns. Probabil ca nici in 15 ani de-acum incolo acest canal nu va fi gata", spune Marcel Cucu, reprezentantul Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania. Iar asta se intampla in conditiile in care, daca ar exista canalul Siret-Baragan, s-ar face o economie anuala de 2,1 milioane de dolari, potrivit specialistilor din agricultura, in ceea ce priveste consumul de energie electrica.




Guvernantii fac planuri impotriva desertificarii




Daca intrebi la Bucuresti ce viitor au irigatiile de la noi, ti se spune ca se lucreaza la strategii impotriva desertificarii. Am pus intrebarea aceasta directorului general al Directiei Imbunatatirilor Funciare din Ministerul Agriculturii, Valentin Apostol. Raspunsul e clar, cel putin pe hartie - pana in anul 2013 vor fi reabilitate sistemele de irigatii de pe 1,5 milioane de hectare. Cu toate ca, pe termen lung, se poate conta chiar si pe extinderea suprafetelor irigate, ceea ce inseamna un total de pana la 2,2 milioane de hectare de teren arabil. La randul sau, ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, vorbea, cu cateva saptamani in urma, despre necesitatea regandirii sistemului de irigatii, pentru reducerea costurilor. Stiam de la fermieri ca albiile pentru irigatii nu mai pot fi utilizate. Si asta din cauza infiltratiilor. Ni s-a spus ca 40% din apa care intra pe o asemenea aductiune se pierde in pamant. Dar poate ca ministrul s-o fi gandit, cand a vorbit de regandirea sistemului, si la canalul Siret-Baragan. Cine stie...




Subventiile pentru irigatii - viitor incert




Problemele de pana acum din agricultura romaneasca par "subtiri", fata de norii negri care se apropie de Romania. Si nici macar nu sunt nori de ploaie, ci de birocratie! Fermierii ne-au spus ca umbla deja vorba prin tara ca de la anul nu vor mai exista subventii pentru irigatii. Statul ofera acum unui taran cate 700 de lei pe luna pentru fiecare hectar irigat, la care se adauga 140 de lei la hectar pentru intretinerea instalatiilor de irigat. Conditia pentru plata acestor subventii a fost ca fermierii sa se uneasca in asa-numitele Organizatii ale Agricultorilor pentru Apa de Irigatii. Sunt peste 100 de asemenea organizatii in toata tara. "Aceasta problema trebuie clarificata in cel mai scurt timp. Fara subventii, agricultura romaneasca se va prabusi, mai ales in conditiile in care sistemul de irigatii n-a fost reabilitat, fiind in continuare mare consumator de energie. Taranul se va lasa de agricultura, pentru ca nu va avea bani sa plateasca irigatiile", spune Marcel Cucu, reprezentantul Ligii Agricultorilor din Romania. Am intrebat si la Ministerul Agriculturii despre soarta acestor subventii, iar directorul general al Directiei Imbunatatirilor Funciare, Valentin Apostol ne-a raspuns sec - "la ora actuala nu va pot spune nimic oficial". Pe de alta parte, este de asteptat ca din anul 2013 aceste subventii sa dispara, conform cerintelor Uniunii Europene.




Congresul taranilor




Chiar si in conditiile actuale, cu tot cu subventii, taranul roman iese in pierdere, la recolta. Anul trecut, pe piata europeana graul se vindea cu 180 de euro pe tona. Dar producatorii romani vindeau aceeasi marfa cu 120 de euro pe tona, ca asa mergea piata la noi. Cat priveste ziua de azi, pretul unui kilogram de orz este estimat la 3.500 de lei vechi, pe cand costul de productie se ridica la 6.000 de lei, ne spun fermierii. La porumb e "Tanda pe Manda" - pana la 7.000 de lei, la vanzare, pe kilogram, in timp ce costul productiei nu depaseste 6.000 de lei pe kilogram. Am fost anuntati ca toti fermierii din Romania pregatesc un congres, care ar putea sa aiba loc luna viitoare, ne-a spus Marcel Cucu. La acea adunare vor fi chemati si guvernantii, pentru a se discuta despre viitorul agriculturii romanesti. Daca mai exista un viitor...





Dan Gheorghe, 30 iunie 2009