Bikini contra stiuleti




Cate kile de cartofi imi dai pe jucaria asta? Da’ pe strachina? Porumb ai, ceapa, usturoi, varza? Ia uite, am de vanzare haine, cutitoaie pentru cai, sa le cureti potcoavele. Si cate si mai cate! La dictionar scrie ca trocul era numai in comuna primitiva. Ei, as! E si acum in satele din Romania. Pe drumurile de caruta umbla negustori de tot soiul. I-am gasit adunati la Giurgiu, in targ, zilele trecute, asa ca mi-au spus povestea lor. Si a trocului. N-are lumea bani, dom-ne! De-asta e trocul la mare cautare in Romania noastra cea rurala, si europeana pe deasupra. La modul concret se exprima Costica Duran­cea, proprietar de tigai si ceaune. Nevasta-sa, din "usa" cortului, ne striga sa-i facem si ei o poza, in timp ce se opintea la o pompa, sa umfle salteaua pe care dormise. De, asa e viata de negustor ambulant, mai dormi si sub panza de sac. Tigaia face 500.000 de lei, da’ e numai pentru cine intreaba. Daca bagi mana in buzunar, incepe negocierea, asa ca ai sansa sa scoti mai putini bani. "Daca nu sunt bani, procedam cu alternativa", ma anunta nea Costica. Cumperi cu fasole, varza ori cartofi. Umpli ceaunul cu fasole, de exemplu. E clar, cata fasole intra in ceaun, atat face tuciul. "Simplu ca buna ziua", conchide seful oalelor. "N-are taranii bani", o auzim in urma noastra pe coana mare din fundul cortului.



Capcana sobolanilor



Mester mare si printre ultimii intr-ale fierariei, dupa cum il aflam pe Stoica Nergean, care se plange ca tare greu a gasit niscaiva tineri care sa-i "fure" meseria. Are insirate pe o masuta tot felul de ciudatenii pe care niste oraseni ca noi nu reusesc sa le "traduca" de nicio "culoare". Asa ca ne ia mosul cu binisorul si ne explica. "Asta e o cutitoaie, sa cureti caii la copite", ne uitam la ceva care are in capat o bucata de fier patrata, ascutita. Mai sunt la vanzare si capcane pentru sobolani. P-astea le-am nimerit noi din ochi. Ni se face si proba, cu un bat care joaca rolul victimei, iar mecanismul se comporta brici. Vai de mama lui de sobolan! Pret? La tocmeala, nenica. "Ai bani, bine. N-ai bani, tot bine. Ma inteleg eu cu omul", ne lamureste mesterul cum e cu legile economiei pe colbuitele cai ale satelor. Ne despartim optimisti, dupa ce omul imi arata pe cei doi nepoti ai sai care ii calca pe urme, ca sa nu piara fieraria.



Caciuli de vara



La targul Giurgiului s-au adunat comercianti din toate zarile, unii din Galati, altii din Teleorman, Dolj, ba chiar si din Botosani. O fi trocul cel mai rudimentar mod al comertului, dar exista totusi o diferenta intre schimbul in natura de azi si cel practicat pe vremea "apartamentelor" din pesteri. Comerciantii umbla acum prin tara cu masina personala, c-o fi papuc sau dubita. Cum se stie ca romanul isi face vara sanie, Gheorghe Blaj, cojocar de meserie, la care se adauga si soata lui, cu acelasi talent, au purces la drum cu desaga plina de caciuli si cojoace, coborand tocmai din Bucovina. "Numai blana naturala", ma asigura barbatul intre doua varste. Nu se accepta decat bani, ceea ce inseamna 120 de lei pentru o caciula si pana la 2.400 de lei pentru cel mai sofisticat cojoc. Munca e doar iarna, in atelierul lor, unde fac toate lucrurile astea, iar apoi, cat e vara de lunga, iau tara la picior, batand din poarta-n poarta.



Supermarketul din duba



Altii au decis sa fie polivalenti, asa ca au pus pe roti adevarate supermarketuri, taman bune pentru plimbat prin munti si pe campii. Jucarii, chiloti, ochelari de soare, incaltaminte, fotografii cu tari straine, deodorante, camasi, aparate de radio, lanterne si lista e lunga de nu i se vede capatul. Cu cat le dai, frate? Din om in om afli pretul, ala practicat la troc, evident. Asa afli ca o pereche de chiloti face cat zece stiuleti de porumb. Si daca e vorba de bikini? De, mai mici, nu ca izmenele, doar o ata acolo! "Negociem, frate". Pe urma tipa copilul dupa o jucarie, dai fuga in hambar si scoti cinci kile de ceapa. E, sa fie o masina mai mare, nu asa, o nimica toata. Mai trece un timp si ai de gand sa te incalti. N-ai bani de pantofi? Nu-i nimic, platesti cu vreo 20 de kile de cartofi. Mai vrei sa te si imbraci, normal, ca omul care vrea o camasa mai de oras. Foarte bine, ia scoate mataluta din camara o sticla cu rachiu. Astea sunt doar cateva preturi de pe ulitele satelor romanesti. E afacerea buna, vere? "Dom-ne, daca nu curge, pica", aflu, in sfarsit, definitia succesului in opinci.



Dan Gheorghe, 30 august 2008

Agricultura ecologica - interzisa romanilor





Nu putem sa vorbim mai mult de 30 de secunde. Interlocutorul nostru e asaltat de telefoane. Cuvintele cele mai folosite in convorbirile telefonice se refera la cereale, bani, transport. Suna clienti de peste tot - din Italia, Germania, Austria, Elvetia. Ca sa nu mai vorbim de cei care bat la usa gazdei noastre. Mai ales ca suntem in plina campanie de recoltare. "Mi-au venit cumparatori si din Arabia Saudita", aflam. Oaspetii se duc pe camp, sa vada culturile agricole. Daca ii place omului o anumita suprafata, isi pune acolo cartea de vizita, sa se stie ca el a cumparat recolta din perimetrul acela. Asa am facut cunostinta cu agricultura ecologica din Romania. Si cu un fermier de renume - Petrisor Petrescu. El administreaza in total 12.000 de hectare de teren arabil in sistem eco. "Sunt cunoscut mai mult in strainatate, nu si in propria mea tara", remarca barbatul, cu un zambet amar.


Algele marine - pe post de ingrasaminte


Mergem pe teren, pana in comuna Mahmudia, in sudul Deltei Dunarii. Traversam bratul Sfantul Gheorghe, cu bacul. Ni se deschid apoi in fata campuri nesfarsite, incarcate cu forme si culori diferite. Graul, floarea soarelui si rapita - dominante in locurile astea - au ajuns la maturitate. Ce inseamna pana la urma agricultura ecologica? E ca si cum ne-am intoarce la natura. Asa cum stramosii nostri cultivau cereale sau legume, fara sa puna in pamant fel si fel de chimicale pentru protejarea plantelor sau sporirea productiei. Sa lasi roadele pamantului sa creasca in "legea" lor. De-asta galbenul graului, de exemplu, e pigmentat de buruieni. Normal, daca nu s-au pus chimicale, ca sa fie eliminati intrusii. Poti sa folosesti in agricultura eco si unele substante care sa stimuleze cresterea plantelor. Dar sunt preparate naturale. De pilda, algele marine.


Italienii i-au unit pe fermierii romani


Am intalnit un om care e jurist de meserie, dar pasiunea pentru agricultura o are de 12 ani, dupa cum povesteste Petrisor Petrescu. Tulcean din nastere, s-a apucat de agricultura ecologica in urma cu cinci ani, ca si alti fermieri din zona. Pe urma a venit aici un investitor italian. Asta s-a intamplat in 2007. Italianul le-a spus romanilor sa se asocieze, sa faca un fel de concern agricol. Partea italiana urma sa se ocupe de comercializarea, in Occident, a produselor ecologice romanesti. Asa se face ca aproape 40 de fermieri romani, toti din judetul Tulcea, si-au dat mana si au pus la punct una dintre cele mai mari exploatatii agricole in sistem eco din Romania - "Delta Dunarii Organics", care poate sa dea o productie de 60.000 de tone in fiecare an, luand in calcul graul, porumbul, rapita, orzul, floarea soarelui, mazarea si soia.


Graul Spelta - un "stramos" al cerealelor, de 5.000 de ani


Nu auzisem pana acum de graul Spelta. Gazda ne lamureste - asa ceva se cultiva la noi pe timpul lui Stefan cel Mare. Avem in fata noastra un "stramos" al cerealelor, Spelta cultivandu-se inca de acum 5.000 de ani, in Egipt. Spicul mare, boabele aurii, tulpina solida a fiecarei plante. Si mai mult decat atat - o combinatie ideala de vitamine si minerale. Strainii se bat pur si simplu pe acest grau. E foarte cautat pe plan mondial, pentru ca din el se face paine care poate fi consumata chiar si de cei cu probleme de sanatate - de diabetici, spre exemplu, dar si de persoanele care sufera de ficat sau de stomac.


Profit asigurat


Vizita noastra a fost dublata de aparitia, pe nepusa masa, a unui expert de la un organism international de certificare. "Tot timpul ne vin asemenea inspectii", suntem lamuriti. Se iau probe din sol, de la plante, pentru a se vedea daca totul e curat. Sa nu fi fost puse in pamant substante interzise. Pana la export e cale lunga. Mai intai se scrie "un roman" de hartii si certificate, dupa cum se exprima fermierul nostru. Abia dupa ce clientii din strainatate sunt convinsi ca productia romaneasca este in totalitate ecologica, atunci incepe negocierea pretului. Exista burse europene pentru produsele agricole ecologice. Anul acesta nu e foarte bun, din cauza secetei, dar si a crizei economice. De-asta si preturile sunt mai mici acum. Aflam cateva "scoruri" la produsele agricole eco pe pietele europene - graul dur se comercializeaza cu 180 de euro pe tona, graul Spelta ajunge la 450 de euro pe tona, rapita - 270 de euro pe tona. Graul dur e la mare cautare in Italia, pentru ca din el se fac celebrele macaroane. Una peste alta, daca investesti 100 de lei, poti scoate 30 - 40 de lei profit, spune omul nostru. "Agricultura ecologica este rentabila, in primul rand pentru ca fermierul nu ramane cu marfa pe stoc. Cererea pe plan mondial e foarte mare", ne asigura administratorul din Tulcea. Desi ne referim la agricultura, putem vorbi de o adevarata "industrie" eco pe tot globul, cu o dezvoltare care se anunta fulminanta si in viitor, in ciuda crizei mondiale. S-a ajuns acum la o cifra de afaceri care depaseste 50 de miliarde de dolari pe an din comertul planetar cu alimente ecologice. Sa mananci doar hrana naturala - iata o "moda" care domina de multa vreme tarile dezvoltate.


Invazia strainilor


Pamantul romanesc, dar mai ales cel din Delta Dunarii, e foarte bun pentru agricultura ecologica. Cel de aici, din Delta, spre exemplu, se afla in categoria "11 - humus". Asta inseamna un sol de cateva ori mai roditor decat cel normal. De aceea fermierii straini vin in Romania cu semintele lor de porumb sau de grau, pentru a cultiva aici aceste soiuri, ca sa obtina productii mai mari. La recolta, strainul isi ia partea lui, in functie de cate seminte a folosit, iar surplusul de productie este al romanilor. Au fost ani foarte buni, cand la grau s-a obtinut o recolta chiar si de 9.200 de kilograme la hectar. "Nu avem probleme cu certificarea produselor ecologice, tocmai pentru ca solul nostru e atat de curat si de bun", zice Petrisor Petrescu. Pamantul e gras si datorita faptului ca, dupa recoltare, resturile de plante sunt tocate si amestecate cu glia care e pregatita astfel pentru viitoarea recolta.


Ajutor de la Guvernul Olandei


Alta poveste ecologica, de data asta la doi pasi de Fetesti. Si un specialist in materie de agricultura. L-am cunoscut pe inginerul agronom Aurel Petrus, care ne povesteste ca de 25 de ani isi face meseria pe meleagurile astea. Cat priveste agricultura ecologica, el a vazut inca de pe vremea comunismului ca pamantul rodeste fara sa pui in el tot felul de chimicale. Apa sa-i dai, atat. Ani buni mai tarziu, mai precis in 1994, Aurel a devenit administratorul unei ferme - "Auger Petrus" - care cuprinde peste 800 de hectare de teren arabil. De aici incolo lucrurile incep sa semene cu povestea din Tulcea, pentru ca imboldul romanului de a face agricultura ecologica a venit tot din strainatate. Dar nu de la italieni, ca in cazul tulcenilor, ci de la olandezi. Si nu oricum, ci chiar de la Guvernul Olandei. Asa se face ca inginerul Petrus a beneficiat de un program pe o durata de doi ani, care a insemnat utilaje specifice acestui domeniu, dar si asigurarea desfacerii productiei. Programul olandez a vizat tocmai incurajarea agriculturii ecologice in Romania. Recolta din acest an, la ferma de langa Fetesti, inseamna soia, orzoaica, mazare, grau, cartofi, floarea soarelui si lucerna. Cea mai mare parte a productiei se duce in Germania.


"Sprijinul" statului roman - controalele


Dupa cum se vede din cele doua exemple prezentate, fermierii romani care au apucat calea ecologica din agricultura s-au bazat pe ajutorul strainilor. Cat priveste sprijinul statului roman, cei cu care am vorbit ne-au spus clar - "singura noastra legatura cu Bucurestiul e reprezentata de controalele de care avem parte mereu", dupa cum s-a exprimat specialistul din Fetesti. O alta opinie, de data asta la nivel general, am luat-o de la presedintele Federatiei Nationale de Agricultura Ecologica, Ioan Toncea. El ne-a spus ca "Romania este la ora actuala singura tara din Uniunea Europeana unde fermierii care lucreaza pamantul in sistem eco nu primesc subventii europene". Atentie - subventiile acestea ajung pana la 800 de euro pe un hectar, in alte tari din Europa. De retinut si ceea ce spunea Aurel Petrus, inginerul din Fetesti, care a fost prezent la Agraria - Targul International pentru Agricultura, la editia din 2008. Omul ne-a povestit ca a fost atunci o dezbatere pe tema agriculturii ecologice, la care reprezentantii Uniunii Europene au spus clar ca Bruxelles-ul nu are nicio vina pentru ca fermierii romani nu primesc subventii europene. Si asta pentru ca, pana in 2008, autoritatile de la Bucuresti n-au depus la UE dosarul Romaniei pentru agricultura ecologica, pentru ca fermierii romani sa beneficieze de acest sprijin comunitar. "Romania pare sa nu vrea sa ia acesti bani de la UE. Nu s-a depus acel dosar pentru agricultura ecologica la Bruxelles, in 2008, desi la documentatie se lucra inca din 2006", arata fermierul ialomitean cum a decurs, anul trecut, la Agraria, dezbaterea pe acest subiect.


261.000 de tone productie eco romaneasca in 2008


Agricultura ecologica a fost recunoscuta in tara noastra in anul 2000, prin Ordonanta 34 a Guvernului Romaniei. La noi in tara exista 14 organisme de atestare, dintre care numai unul e romanesc, astfel incat s-a evidentiat calitatea produselor eco autohtone, in conformitate cu normele europene. O statistica a Ministerului Agriculturii arata ca anul trecut erau 4.191 de fermieri care s-au integrat in sistemul eco. Suprafata agricola pe care se practica acest tip de agricultura este de 221.412 hectare. Prea putin, in comparatie cu cele 9,3 milioane de hectare de teren arabil pe care le are Romania. "Potentialul agriculturii ecologice din tara noastra poate fi de pana la doua milioane de hectare", opineaza Ioan Toncea, liderul fermierilor eco. Sa ne intoarcem la statistica autoritatilor, pentru a vedea structura productiei ecologice din tara noastra. Pe primul loc sunt cerealele, cu o suprafata cultivata de 56.337 de hectare, urmate de oleaginoase - 20.866 de hectare, leguminoase pentru boabe - 3.427 hectare, plante medicinale si aromatice - 939 de hectare, pomi fructiferi - 791 de hectare, vita de vie - 601 hectare, legume - 260 de hectare si lista nu se opreste aici. Fermierii spun ca 2008 a fost un an bun pentru productia lor. Sistemul eco romanesc a avut anul trecut o recolta totala de 261.000 de tone, luand in calcul toate produsele cultivate la noi - de la cereale pana la plantele aromatice. Unde s-a dus hrana eco romaneasca? Tot statistica oficiala ne indica principalele destinatii - Germania, Italia, Grecia, Elvetia, Olanda, Danemarca si Franta.


Exportam hrana eco, in lipsa procesatorilor interni


De ce se duce productia eco romaneasca doar la export? Fermierii romani ne-au spus clar - in tara noastra sunt prea putini procesatori. Avem nevoie de fabrici care sa prelucreze, in sistem eco, materia prima. Sunt necesare si ambalaje ecologice pentru acest tip de marfa. "Procesatorii in sistem eco din Romania pot fi numarati pe degetele de la doua maini", spune Ioan Toncea, liderul fermierilor eco. Cel mai bine stam la prelucrarea laptelui si a semintelor uleioase. La carne si la fructe e cate o singura unitate de prelucrare. Situatia asta poate fi simtita cel mai bine de consumatorul roman. Daca va duceti la magazin si vreti sa cumparati hrana ecologica, vedeti doua lucruri. Primul - marfa e foarte scumpa. Spre exemplu, un banal pachet de biscuiti costa cel putin 20 de lei. Al doilea aspect - aproape toata marfa e din import. Dar e foarte posibil ca produsul respectiv sa aiba originea in Romania. Asta ne spunea si Ioan Toncea - romanii exporta materia prima, iar strainii fac produse finite si apoi le aduc si in Romania. Interlocutorul nostru ne-a dat ca exemplu plantele aromatice. Exista o firma din Austria care colecteaza 80% din productia romaneasca de profil. La magazin, in schimb, gasesti tot felul de ceaiuri pe care scrie negru pe alb - made in Austria. Vorba fermierilor romani - "cinste strainilor ca stiu sa faca afaceri"...


Proiecte eco sunt - lipsesc banii europeni


Esti fermier si vrei sa-ti faci o unitate de procesare. Te gandesti la bani europeni. Faci proiectul. Asa a procedat si inginerul Aurel Petrus, din Fetesti. El spune ca a vrut sa puna la punct o fabrica pentru prelucrarea lucernei in sistem ecologic. Lucerna e o proteina vegetala esentiala pentru zootehnie. Omul nostru a depus un proiect, anul trecut, la Fondul European pentru Dezvoltare Rurala. Proiectul a fost declarat eligibil, dar i s-a raspuns ca nu sunt bani. "Ni se spune mereu ca romanii nu fac proiecte pentru absortia fondurilor europene. Uite ca facem. Si cu ce ne alegem?", e suparat inginerul. Alta problema, de data asta relatata de fermierii din Tulcea, e legata de lipsa unor spatii pentru depozitarea productiei. E nevoie, si in acest caz, de silozuri speciale pentru agricultura ecologica, am auzit de la administratorul Petrisor Petrescu. Concerul agricol pe care il reprezinta vrea sa investeasca intr-un asemenea spatiu de depozitare, cu o capacitate de 12.000 de tone, al carui cost de constructie s-ar ridica la un milion de euro. Ca producator, daca ai unde sa depozitezi productia, poti sa negociezi un pret cat mai bun al materiei prime, ba chiar sa astepti o perioada propice vanzarii. Lipsa unor asemenea silozuri face ca romanii sa se grabeasca sa-si vanda marfa, imediat dupa recoltare, la un pret care nu intotdeauna e convenabil pentru producatori.


Soarta subventiilor europene - o incertitudine


Am cerut un punct de vedere al Ministerului Agriculturii cu privire la soarta fermierilor din Romania care fac productie in sistem eco. Sprijin pentru acest sector a venit pana acum, ce-i drept, dar numai din bugetul intern. Pare mai degraba un ajutor de supravietuire. La nivelul anului 2009 s-au alocat peste patru milioane de lei noi. Este sustinuta cu 50% contravaloarea taxei de inspectie si certificare. Se acorda 425 de lei la hectar pentru terenurile aflate in perioada de conversie. Trebuie spus ca daca vrei sa treci de la agricultura conventionala la cea ecologica, terenul are nevoie de cativa ani in care sa nu se mai cultive nimic pe el, pana se curata de chimicalele puse inainte acolo. Se mai dau 700 de lei la hectar pentru cultura vitei de vie si pentru livezi. De remarcat ca aceste ajutoare - 425, respectiv 700 de lei - sunt alocate perimetrelor agricole care nu depasesc 20 de hectare, aflate in administrarea unui singur producator. Mai e un ajutor pentru apicultori - 75 de lei pentru o familie de albine, numai ca producatorul nu trebuie sa detina mai mult de 50 de astfel de familii de zburatoare. Cat priveste subventiile europene pentru agricultorii romani din sistemul ecologic, Ministerul Agriculturii zice ca problema s-ar putea rezolva abia la anul. Dar nimic nu e sigur, pentru ca, dupa cum arata autoritatile noastre, suntem inca in faza negocierilor cu Bruxelles-ul.


Hrana eco reduce consumul de medicamente


La noi mancarea ecologica e inca o "limba straina", sustin fermierii romani. "E nevoie de educatia consumatorilor", spune Petrisor Petrescu, administratorul concernului agricol din Tulcea. Romanii confunda inca alimentele eco, zicand ca e vorba de un regim de hrana vegetarian sau dietetic. Dar nici pomeneala de asa ceva - de la branzeturi pana la carne, de la fructe si legume pana la cereale, totul poate fi ecologic. Ce inseamna hrana eco? Nu are pesticide, fertilizatori, organisme modificate genetic sau alte tratamente chimice. In schimb, aduce omului sanatate, dupa cum au aratat deja studiile de profil. Cateva exemple - laptele organic contine acizi grasi nesaturati, care nu se transforma in colesterol. Legumele eco au un continut mare de vitamina C, fier, magneziu si fosfor. Hrana organica inseamna o zestre importanta de antioxidanti, precum acidul folic sau cel salicilic, dar si flavonoide - acestea din urma reprezinta un suport deosebit pentru sistemul imunitar. "Daca oamenii ar manca doar hrana naturala, s-ar reduce la jumatate costurile pentru medicamente in viata fiecarui individ. Asta se stie foarte bine pe plan mondial. Mai putin se stie la noi", conchide Ioan Toncea, lider al fermierilor eco din Romania, dar si profesor universitar si cercetator principal la Institutul National de Cercetare Agricola de la Fundulea. Oare conteaza pentru guvernantii nostri sanatatea romanilor?!...




Dan Gheorghe, 29 iulie 2009