Casatorie prin mica publicitate



„Eu vreau un barbat, dar nici chiar asa – sa fi fost d-ala cu ochi albastri!”, a zis-o cu convingere doamna sexagenara care s-a plictisit de singuratate si a decis sa telefoneze la numarul publicat intr-un ziar, la rubrica „matrimoniale”. Barbatul care a dat sfoara-n tara ca vrea sa se insoare a mai primit cel putin 20 de telefoane, in ultimele doua zile, transformandu-si linistea de proaspat pensionar intr-un veritabil calvar. Printre pretendente, o femeie de 50 de ani, vaduva, dar patroana, a zis ca vrea sa-si faca sotul partener in afaceri. Alta reprezentanta a sexului slab are nevoie de sprijin sa-si creasca cei doi copii, carora vrea sa le asigure un viitor si, ca urmare, prima intrebare catre barbatul doritor de casatorie a fost : „Aveti ceva avere?”. Dar mai exista si temeri in legatura cu copiii : „Stiti, daca aveti copii mari, s-ar putea sa nu vrea sa ne casatorim. Sa mergem la ei si sa le cerem acordul”. Cazul a fost solutionat pana la urma, omul cu pricina si-a gasit consoarta de batranete, dar s-au cununat in secret, iar evenimentul a fost „mediatizat” fata de restul familiei un pic mai tarziu, cu ocazia unei inmormantari.



Anonimatul a fost lege in discutia noastra. Proaspatul sot se gandeste cu nostalgie la fosta sa consoarta, alaturi de care a trait timp de 19 ani, la Deva. „Sotia a murit de cancer, in urma cu un an, dupa care m-am intors la Bucuresti, orasul meu natal”. Despre noua lui sotie aflam ca a trecut si ea printr-un necaz similar, dobandindu-si statutul de vaduva cu opt ani in urma. Ce-i drept, ea isi pusese in gand, dupa aceea, sa-si duca restul zilelor „fara complicatii, pentru ca am mai fost maritata de doua ori. Nu pot sa spun ca am avut barbati rai, dar de la o anumita varsta nu mai poti spune ca te casatoresti din dragoste. Este doar nevoia de-a nu mai fi singur. Atat”, isi „consoleaza” actualul sot cu un oftat amar.



Al doilea caz pe care l-am intalnit este al unui tanar de 31 de ani, care, speriat ca n-are succes la femei, iar viata lui se scurge in van, s-a hotarat sa-si infrunte destinul nemilos cu un anunt la ziar. „Am vrut sa fie un anunt mai original, sa starnesc curiozitatea fetelor”. Si pe urma au inceput sa curga telefoanele. „A fost ceva neasteptat. Nu-mi inchipuiam ca sunt atat de multe fete care au de gand sa se marite”. Dupa care a pornit „dansul” intalnirilor. Chiar cate doua pe zi. Daca in cazul batranului despre care am vorbit la inceput, „vizionarile” aveau loc acasa la „doritoare”, omul neavand o locuinta in Bucuresti, in schimb tanarul nostru si-a programat „intrevederile” fie in parc, fie la teatru sau pur si simplu undeva pe strada. Hai sa vedem „firul” aventurilor junelui. Liliana – frumusica, e intr-o secta, asa ca dialogul a fost retezat din fasa. Dorina – posesiva, se supara daca „dragutul” nu face ceva pe placul ei, iar Luminita – cam uratica si „slabuta” cu mintea. Gabi a venit la intalnire cu prietena ei, iar discutia s-a consumat mai repede decat cafelele achitate de cavaler, la cofetarie. „Au mai fost si fete pe care n-am avut timp sa le intalnesc”, e deziluzionat tanarul, constatand ca s-a ales praful de planul casatoriei. Zice el, la final, incercand sa-si pastreze optimismul – problema a intrat „in asteptare”. Pana cand spera sa aiba mai mult curaj. La fete. „Anuntul la ziar nu e cea mai buna metoda”. Atunci, de ce sa se grabeasca?!...



Dan Gheorghe, 1996