Ciobanul metropolitan







Te-am zarit printre ruine, vorba cantecului. S-a facut cioban de Bucuresti. A fost electrician pana in urma cu zece ani, cand a iesit la pensie, cu un venit lunar de numai trei milioane de lei. Asa ca acum duce la pascut vacile si caprele oamenilor din cartierul Giulesti-Sarbi. Aceasta este povestea lui Ion Manita, pe care l-am intalnit intr-un loc incarcat de istorie, intre zidurile sfaramate ale Manastirii Doamna Chiajna, langa groapa de gunoi de la marginea Capitalei.





Unii spun ca ar fi un loc blestemat, lasat de izbeliste inca de la 1800, pe vremea ciumei care a pangarit Bucurestiul. Asa a ramas pustie si Manastirea Doamna Chiajna, bombardata de turci, de frica sa nu se ascunda acolo niscaiva revolutionari. Ridicata in jurul anilor 1770, „fantoma” pare azi, cand o vezi de departe, un urias gata sa se prabuseasca, cu „membrele” aproape desprinse de corp.





Zidurile groase de un metru si jumatate sunt pline de rani adanci, urme ale hotilor de caramida. Turla bisericii a cazut deja la cutremurul din 1977, in timp ce baza constructiei a fost subrezita de cautatorii de comori, care au sapat nenumarate santuri.





300.000 de lei pe cap de animal





Si tocmai in aceste locuri incarcate de istorie l-am cunoscut pe Ion Manita. Locuitor al cartierului Giulesti-Sarbi. Se sprijinea in ciomagul sau de cioban metropolitan. Asta vine de la metropola, ca doar suntem in Capitala, in anul Domnului 2006, langa groapa de gunoi care poarta numele cartierului.





Stam de vorba printre vaci, capre si ruine. Are ciobanul nostru 20 de vaci si 23 de capre. Nu sunt ale lui, ci ale oamenilor din zona, care il platesc sa le duca animalele la pascut. Asta inseamna 300.000 de lei pe cap de vaca, pe luna, si 100.000 de lei pentru fiecare capra, in acelasi interval. Rezulta un salariu de 8,3 milioane de lei.





„Am fost electrician. Am iesit la pensie cu zece ani in urma. Am pensie mica, numai trei milioane de lei”, zice nea Ion. Vacile au terminat de „cules” iarba dintre gunoaie si s-au retras intre zidurile intunecate ale fostului lacas de cult, sa rumege. Ciobanul ne spune apoi povestea manastirii. E un ghid perfect. Un tren de marfa trece prin apropiere si strica linistea ancestrala a periferiei.







Dan Gheorghe, 3 mai 2006