Cum au disparut focile din Romania...





(din ciclul "specii din tara noastra")




Focile au trait si in Romania. "Da, la gradina zoologica", mi-au replicat cu un aer ironic cei carora le-am spus acest lucru. La prima vedere, avem de-a face cu niste vietuitoare specifice albului nesfarsit al Antarcticii. Exista insa o specie - foca sihastru - prezenta din timpuri imemoriale pe litoralul vestic al Marii Negre. Este cunoscuta de specialisti sub denumirea de monachus monachus. Am aflat povestea acestui mamifer de la Nicolae Papadopol, directorul stiintific al Complexului Muzeal de Stiinte ale Naturii din Constanta. Exista descrieri ale focii din Marea Neagra inca din anul 1779, dar si din perioada interbelica. Animalul intrase in folclorul local ca "vaca de mare" sau "foca de Kaliacra". Ultima denumire are legatura cu faptul ca pe malul bulgaresc al Marii Negre exista o colonie stabila de foci. Unele ajungeau pana la gurile Dunarii, ba chiar intrau si in Delta. Totul e acum de domeniul trecutului, pentru ca mamiferul a disparut de pe coastele Bulgariei si Romaniei, declinul speciei fiind semnalat, potrivit rapoartelor de specialitate, inca din anii '50. Cea din urma relatare despre prezenta ei in aceasta zona, neconfirmata totusi de niste fotografii, dateaza din 1987, cand un exemplar ar fi fost vazut de muncitorii de pe platformele maritime romanesti.




Un "monstru" de 400 de kilograme




Stim de la profesorul Papadopol ca foca sihastru este zarita in prezent pe tarmurile stancoase ale Greciei si Croatiei, dar si pe coastele Tunisiei si Mauritaniei. "Foca aceasta este, prin excelenta, o specie mediteraneana, cu iesire in Atlanticul african, dar si cu o prezenta istorica in Marea Marmara si Marea Neagra", spune specialistul. Iata si descrierea mamiferului - "are blana cu peri desi, scurti si elastici, de culoare brun-gri, cu pete albe pe abdomen". Obiceiul "sihastrului" este sa caute zonele pustii, stancoase, de pe malul marii, pentru a se reproduce, "fiind o specie extrem de rezervata in raport cu vecinatatea oamenilor". Tocmai relatia sa din ce in ce mai incordata cu stapanii uscatului a dus la disparitia focilor "romano-bulgare", daca le putem spune asa. "Extinderea prezentei umane pe malul marii, industrializarea excesiva, numarul tot mai mare de porturi, extinderea plajelor pentru turisti, dar si tehnicile din ce in ce mai sofisticate ale pescarilor au dus la disparitia acestei specii de pe litoralul vestic al Marii Negre", zice profesorul. O asemenea vietuitoare, care traieste cel mult 30 de ani, este imposibil de tinut in captivitate, intr-o eventuala incercare de reparare a greselilor trecutului, fiind "greu adaptabila unor astfel de conditii", atrage atentia directorul stiintific al "Delfinariului" din Constanta. Asa ca noi, romanii, am putea acum doar sa ne imaginam un mamifer care, in general, are doi metri lungime si cam 250 de kilograme in greutate, dar care, in unele cazuri, poate atinge dimensiuni impresionante, de pana la patru metri lungime si o greutate de 400 de kilograme.




Focile au ajuns, pe Dunare, pana la Ruse




Alta varianta ar fi sa va duceti la Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" din Bucuresti, sa vedeti acolo, impaiata, ultima foca pe care pescarii din Delta Dunarii au capturat-o, in 1963, pe bratul Sfantu Gheorghe. Ce-i drept, din cate ni s-a explicat, asemenea situatii erau accidentale, pentru ca pescarii nu aveau treaba cu focile. "Au prins-o in carlige. De-asta e si cusuta in mai multe locuri, dupa cat a fost de jupuita atunci, zbatandu-se sa scape", explica academicianul Dumitru Morariu, directorul muzelului. Circula si azi o legenda despre incidentul petrecut cu 47 de ani in urma. Se spune ca perechea animalului ucis si-ar fi "jelit" cateva zile la rand partenerul, chiar la locul crimei. Mai tarziu, prin anii '70, urme de foci au fost descoperite tot in Delta, pe insula Sahalin. Explicatia faptului ca acest animal intra pe cursul Dunarii este simpla - pornea la vanatoare, pe urma bancurilor de peste. "Exista un raport din 1947, al bulgarilor, care atesta ca o foca sihastru a fost observata in apropiere de portul dunarean Ruse", aflam de la directorul Morariu. Din aceeasi sursa stim ca vecinii nostri de la sud de Dunare au intreprins, cu cativa ani in urma, cercetari in apele lor teritoriale din Marea Neagra. Proiectul a fost finantat de Uniunea Europeana si trebuia sa raspunda la cea mai importanta intrebare - mai exista sau nu foci in acel areal? Din pacate, raspunsul a fost negativ.




Testoasele romanesti vandute cu 20 de euro bucata




Dupa ce au reusit sa "scape" de foci, romanii depun acum "eforturi" sa extermine inca o specie deosebita din tara asta - broastele testoase. Ele pot fi intalnite intr-un perimetru care cuprinde zona Cazanelor si bazinul Motrului. O asemenea vietate ajunge abia dupa sase ani sa cantareasca 500 de grame, dar la maturitate poate sa atinga si 3,6 kilograme. Aceasta este "testoasa lui Hermann" sau "broasca cu suvarna", cum ii spun localnicii. "Suvarna" este termenul care defineste "casa" pe care vietatea si-o cara in spinare. Daca in sudul Dobrogei mai avem o specie de testoasa, dar cu origini grecesti, in schimb surata ei prezenta la interferenta dintre Banat si Oltenia este "de-a casei", Hermann fiind numele unui svab din partea asta de tara, ne explica Maria Patruescu, director al Centrului de Cercetare a Mediului si Efectuare a Studiilor de Impact de la Universitatea din Bucuresti. Oamenii de stiinta duc o lupta apriga, de zece ani incoace, pentru protejarea acestei specii. Totul a inceput in anul 2000 cu infiintarea, in comuna Eselnita din judetul Mehedinti, a unui laborator de crestere in captivitate a testoaselor, datorita unui proiect sustinut de Uniunea Europeana, in valoare de 367.000 de euro. Concret, "junii" colectati din natura sunt crescuti pana la "majorat", fiind asezati in niste tarcuri dispuse pe o suprafata de 400 de metri patrati. Se incearca astfel protejarea unei specii care face, de ani buni, obiectul comertului. Broastele testoase sunt tinute, si in Occident, dar si la noi, pe post de animale de companie. Cand oamenii se plictisesc de acest "sport", transforma cochilia broastei in suvenir sau scrumiera. Daca cineva din zona Cazanelor sau a Motrului gaseste o testoasa, o vinde, la prima mana, cu cel mult 20 de euro. Dar pretul ei creste apoi pe diverse filiere, ajungand pana la 200 de euro pentru un exemplar. "Am organizat, timp de patru ani, o campanie de informare a populatiei din acea zona a tarii, pentru a-i face pe oameni sa inteleaga ca aceasta specie este un bun national", povesteste Maria Patruescu. Ea isi aminteste ca a depistat la un moment dat un barbat cu o "prada" de 28 de "bucati", inghesuite intr-o valiza. Nu exista informatii certe privind numarul broastelor testoase care mai traiesc azi in sud-estul tarii noastre, asa cum nu se stie nici cate dintre ele cad, an de an, victime ale pietei negre. Un lucru e clar - "este o specie pe cale de disparitie, chiar daca e aparata de lege", conchide dascalul pe un ton amar.




De la anul, primii cinci zimbri in libertate




Biologii incearca acum salvarea macar a catorva "picaturi" din zestrea verde a Romaniei. Vorbim in acest caz despre trei specii disparute la noi inca din secolul al XIX-lea, dupa ce au fost vanate pana la exterminare. Dar zimbrul, marmota si castorul isi refac azi, incetul cu incetul, efectivele. Cea mai importanta informatie ne vine din judetul Neamt, de unde am aflat ca anul viitor va avea loc o premiera la noi - primele cinci exemplare de zimbri vor fi lasate in libertate, in Muntii Neamtului. Este un program sustinut de Uniunea Europeana si pus in practica de Rezervatia de zimbri "Dragos Voda", dupa cum ne-a declarat biologul Razvan Deju. Animalele vor fi monitorizate metru cu metru. Fiecare exemplar va avea la gat un fel de zgarda. Este un sistem de radiocolare - un emitator care arata tot timpul pozitia in teren a mamiferului. "Vrem sa initiem in prealabil o campanie de informare a populatiei din zona cu privire la acest eveniment", ne-a spus biologul. Cei cinci zimbri vor avea la dispozitie un spatiu de 5.000 de hectare, "intr-o zona cu un impact uman cat mai redus".




Au reaparut "constructorii" de baraje în Transilvania




Vesti bune primim si de la Institutul de Cercetari Silvice din Brasov, care din 1998 a demarat un amplu program legat de cei mai importanti ingineri contructori necuvantatori - castorii. Doar se pricep de minune sa faca baraje! Se stie ca la ora actuala exista cel putin 80 de familii de castori in bazinul raului Olt, alte zece pe Ialomita si 25 de-a lungul Muresului, conform celor spuse de cercetatorul Ovidiu Ionescu. Acelasi institut are la activ un proiect mai vechi, din anii '70, legat de marmote, acestea fiind intalnite azi in zona pasunilor alpine din Retezat si Fagaras, urmand ca, in viitorul apropiat, sa ajunga si in Bucegi, tot cu ajutorul specialistilor.




"Avem legislatie, dar trebuie aplicata"




Unul dintre cercetatorii cu care am vorbit ne-a invitat la o intoarcere in timp, cu cateva sute de ani in urma. Sa ne imaginam cat de bogata era pe atunci Romania, in privinta faunei. Generatiilor actuale nu le vine a crede ca la noi au existat foci pe litoral sau in Delta Dunarii, antilope saiga in Moldova si in Dobrogea, cai salbatici strabatand Baraganul, elani si bouri in nesfarsitele paduri ale Moldovei, Transilvaniei si Munteniei, in timp ce dropiile "inundau" campiile din sudul tarii, iar masivul vultur barbos lua cu asalt ametitoarele creste ale Carpatilor. Sunt doar cateva exemple, cele mai spectaculoase, dintr-o istorica decimare a necuvantatoarelor din aceasta tara. "Distrugerea habitatelor si vanatoarea excesiva au dus la disparitia acestor specii", spune directorul Muzeului "Antipa", Dumitru Morariu, acesta dandu-ne ca exemplu si cerbul carpatin - o alta minune a naturii care e in pericol de-a intra pe lista neagra a exterminarilor din tara asta. "Legislatia noastra de protectie a mediului e foarte buna. Dar mai trebuie si aplicata", considera expertul, anuntandu-ne ca, la ora actuala, 16% din teritoriul national este reprezentat de ariile protejate - refugii pentru necuvantatoarele care vor sa scape de "furia" oamenilor. "Se fac inca defrisari in zonele protejate. Avem diverse structuri - rangeri in parcurile nationale, Garda de Mediu. Dar personalul este total insuficient", considera academicianul Morariu.




Statistica speciilor amenintate




Viitorul e mai sumbru decat ne putem inchipui pentru salbaticiunile cerului si pamantului din tara noastra. Asta se vede din datele pe care le-am primit de la Ministerul Mediului si Padurilor. Statistica ne arata ca, in prezent, avem 100 de specii de animale salbatice, din care 72 sunt in pericol de disparitie, fiind ocrotite in conformitate cu Ordonanta de Urgenta 57 din 2007, care se refera la regimul ariilor protejate. Ceva mai bine se simt pasarile, pentru ca avem 400 de specii, din care numai 72 sunt periclitate. Mult mai rau o duc cele 23 de specii de reptile, 82% necesitand ocrotirea legii. Nu in cele din urma - amfibienii, la fel de amenintati. Avem la ora asta 19 specii, aproape 90% fiind in pericol de-a fi sterse din "catalogul" naturii. Culmea e ca noi, romanii, avem pretentia ca suntem o natiune civilizata. Dar cifrele oficiale demonstreaza ca pasarile si animalele salbatice din Romania duc o batalie pe viata si pe moarte pentru supravietuire. Ca in cel mai infiorator loc de pe glob...





Dan Gheorghe, 31 martie 2010 (fotografia apartine Muzeului de Istorie Naturala "Grigore Antipa". Este o poza dintr-un pliant al muzeului. Aceasta este foca ucisa de pescari in anii '60, in Delta Dunarii. Exemplarul a fost apoi impaiat si azi este expus la muzeu)