Cine mai munceste azi in Romania - castorii





(din ciclul "specii din tara noastra")





Se spune ca in Romania nu se mai construieste nimic de 20 de ani incoace. Doar se vinde sau se distruge. Ei bine, vorba aceasta nu mai e valabila acum. Ceva s-a schimbat radical in tara noastra. De cativa ani, avem parte de cei mai iscusiti constructori. Si nu de oriunde, ci veniti tocmai din Germania. Si nu fac orice fleac, ci ridica ditamai barajele. Pur si simplu salbe de stavilare pe cursurile mici de apa, cu precadere in zonele de deal si de munte, pe afluentii Oltului, Muresului si Ialomitei. Ce-i drept, nu vorbim despre oameni. Nu ei muncesc. Castorii fac treaba asta. Doar sunt supranumiti "inginerii regnului animal". De ce s-au specializat în construirea barajelor? Explicatia e simpla - castorul are vizuina pe malul apei. Iar intrarea in galerie se face intotdeauna pe sub apa. O intrare secreta. Daca apa are nivelul mic, atunci animalul ridica un stavilar din crengi, dar mai nou si din sticle de plastic. Doar sunt pline raurile noastre de "dovezi" ale civilizatiei. Nivelul apei creste în spatele barajului. Iar "poarta" spre vizuina castorului devine astfel invizibila.




Baraje de 14 metri lungime si doi metri inaltime




Asa ne-a spus George Sarbu, cercetator la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice din Brasov. El ne-a condus in cateva zone din judetul Brasov, pe niste afluenti ai raului Olt, la barajele castorilor. E seara. Trebuie sa ne apropiem in liniste de malul apei. Avem de-a face cu un animal foarte sperios. Daca toata ziua doarme în vizuina lui, "inginerul" isi face aparitia abia la lasarea intunericului, ca sa inceapa lucrul. La un nou baraj. Sau la cel vechi, daca ceva s-a stricat. Mai intai am fost in apropierea localitatii Lunca Calnicului. Vedem cateva baraje. Constructiile de aici nu sunt mari, in comparatie cu cele din alte zone. Specialistul ne spune ca in judetul Covasna sunt "opritori" care au si 14 metri lungime, de la un mal la altul al cursului de apa, si de aproape doi metri inaltime. Odata create asemenea lacuri de acumulare, apa trece peste prag, incat se creeaza cascade de toata frumusetea. "Am vazut o salba de 12 baraje, la distante nu prea mari unul de altul", spune ghidul nostru. Pe malul apei, in locul unde am ajuns noi, observam numeroase cioturi de copaci. Roase de castor. Pomul va fi cu timpul "faramitat" de rozator, cu dintii sai puternici. Iar bucatile vor "tese" o noua retea de baraje. Ni se spune ca in locul acesta isi are salasul o singura familie de castori. Animalul e monogam. Dupa imperechere, cei doi parteneri raman toata viata impreuna. O viata care dureaza, in general, 15 ani. Femela poate face si cate cinci pui intr-un an. Puiul ajunge la maturitate in doi ani. Un animal matur are o greutate de pana la 25 de kilograme si o lungime de cel mult 150 de centimetri, cu tot cu coada.




Palatul subteran




Vorbim de un animal care se hraneste numai cu vegetație. Are in meniul sau vreo 300 de feluri de plante care pot sta oricand in "farfuria" lui. Teritoriul unei familii de castori se intinde pana la doi kilometri de rau. Are dusmani naturali - lupi, rasi, vulpi. Vizuina castorului inseamna un adevarat palat subteran, cu galerii care se intind in toate directiile, ajungand la cativa metri departare de malul apei. Daca intrarea in galerie se face prin apa, mai exista si o iesire, de data asta in partea pamanteasca. Ni se spune ca e un fel de horn, pentru aerisire. Vedem niste gropi fara fund cum rasar din loc in loc, cu un diametru de aproximativ zece centimetri. Acelea sunt hornurile. Am mers si in apropierea localitatii Beclean, tot in judetul Brasov. Aici vedem baraje mai multe si mai mari. Dar si ceva care ne sare în ochi - "casoaia", dupa o denumire populara. Sunt multe crengi puse deasupra "palatului" subteran, ca un fel de acoperis, care are aproape un metru inaltime.




Blanuri pentru mirese, hrana pentru calugari




Ne refeream mai devreme la dusmanii naturali ai castorului. Dar cel mai mare inamic este omul. Brebul - cum i se mai spune in popor - a fost eliminat de pe teritoriul tarii noastre inca de la inceputul anilor 1800. Era vanat fara mila. Pentru carnea lui gustoasa. Se spune ca, in timpul postului, cand se dadea dezlegare la peste, calugarii mancau si carne de castor, pentru ca era considerata o vietate curata, tocmai pentru ca se hraneste doar cu vegetale. Se mai facea in trecutul indepartat un fel de cocktail din secretia gladelor anale de la acest animal, obtinandu-se o substanta cu pretinse proprietati afodisiace. Dar de cea mai mare apreciere se "bucura" castorul la nunta. Mireasa primea in dar cel mai valoros cadou - o haina din blana de breb. Pentru o singura haina era nevoie sa fie ucisi 30 de castori. Ca sa aiba doamna cu ce sa rupa gura targului...



Directiva europeana in favoarea castorilor



Ajungand in timpurile noastre, trebuie spus ca un colectiv restrans, de numai opt oameni, care se ocupa de managementul si biologia vanatului, in cadrul Institutului de Cercetari Silvice Brasov, sta la baza reaparitiei castorului in Romania. Am descoperit "sufletul" acestei actiuni - Georgeta Ionescu. Ne-a primit imbracata sport, ca si cum se pregatea sa plece pe munte. Am aflat mai tarziu ca oamenii acestia isi petrec trei sferturi dintr-un an pe teren, pentru ca tin sub observatie atat populatia de castori, cat si alte specii de salbaticiuni din Carpati. Dar sa revenim la castori. O directiva europeana, din anii '90, spune ca specia aceasta - "castor fiber L", dupa numele stiintific - trebuie revitalizata in Europa. Mai ales ca ramasesera, la inceputul secolului XX, putin peste 1.000 de exemplare, atat pe batranul continent, cat si in Asia. De ce a ajuns dosarul castorului pe masa celor mai importante foruri europene? Avem de-a face cu un animal care, asa cum spun oamenii de stiinta, are un rol major in reglarea debitului raurilor de munte. Tocmai prin construirea barajelor. Apa nu se mai duce la vale cu atat de multa inversunare. Materialele folosite la aceste "opritoare" - lemne, in principal, dar si piatra - contribuie la purificarea lichidului vital. Plus de asta, dupa cum ne-a explicat Georgeta Ionescu, in spatele fiecarui baraj "ecosistemele sunt remodelate", conditiile devenind astfel prielnice pentru o "explozie" a vegetatiei si a faunei, in jurul acestor mici "delte".



Sondaj de opinie



Specia disparuse din tara noastra cu aproape 200 de ani in urma. Oare ce-si mai aminteau romanii despre castor, in anul de gratie 1996, cand a fost demarat proiectul de "reinventare" a sa pe pamantul patriei noastre? Pentru ca s-a facut mai intai un sondaj de opinie in localitatile din apropierea zonelor in care castorul urma sa traiasca din nou. Chestionarul a fost realizat pe un esantion de 843 de persoane. Raspunsurile au fost, in unele cazuri, mai mult decat hilare. Unii auzeau de castor si se gandeau la o firma din Occident, cu aceeasi denumire, care produce tractoare si buldozere. Altii credeau ca e vorba de un ulei de motor, cu denumire apropiata de cea a castorului. Copiii, in schimb, s-au dovedit mai bine informati, dupa ce vazusera simpaticul animal ca personaj de desene animate. Micutii stiau, de exemplu, ca "domnul castor", vorba reclamei, mananca doar vegetale, in timp ce adultii erau convinsi ca au de-a face cu un carnivor. Pescarii au fost cei mai bucurosi de venirea "inginerilor", tocmai pentru ca in spatele fiecarui baraj se aduna peste "la greu". Una peste alta, rezultatul sondajului a aratat ca 71,8% dintre respondenti erau gata sa-i primeasca cu bratele deschise pe noii lor "vecini".



600 de castori sunt acum in tara noastra



Primii musafiri au ajuns in Romania in 1997, in zona Podu Olt. Iata si prezentarea locurilor in care brebii au "descalecat" - pe raul Olt, intre anii 1997 - 2001, de la Sfantu Gheorghe pana la Turnu Rosu. Apoi pe raul Mures, din 2003, de la Varadia pana la Lipova. Si in final pe raul Ialomita, tot din anul 2003, de la Urziceni pana la Slobozia. Asta inseamna 91 de exemplare pe Olt, 56 pe Mures si 35 pe Ialomita. Toate au fost donate partii romane de catre Ministerul Mediului din landul german Bavaria. "A fost un proiect incununat de succes", trag acum concluzia gazdele noastre. Si asta in conditiile in care se apreciaza ca in momentul de fata in tara noastra sunt 600 de castori. Au fost alese anumite zone in care sa se faca repopularea, tocmai pentru ca acolo vegetatia e mai bogata. Asta a insemnat, in prealabil, activitate de cercetare, pe teren. Totul facut de acesti oameni din Brasov - chiar daca e vorba de un colectiv atat de mic. De exemplu, pe raul Olt au fost analizati 410 kilometri, de-a lungul bazinului hidrografic, pentru ca in final sa se constate ca pe 70% din acea portiune castorii s-ar simti "ca acasa". La fel si pe raul Mures - 40 de kilometri studiati, pe 56% fiind arii propice "tehnicienilor".




Ambulanta pentru animale salbatice




Anii din urma au insemnat munca de teren pentru cercetatorii brasoveni, pentru a tine sub observatie castorii, mai ales felul in care acestia se adapteaza la noul lor mediu. Au fost alese de la bun inceput sase animale, din zone diferite, carora li s-au montat pe coada cate un emitator, astfel incat fiecare pas al acestora sa fie urmarit indeaproape. Specia este strict protejata de lege, iar cine prinde un castor, il tine îi cusca sau il ucide risca o amenda de pana la 5.000 de lei. Din pacate, au fost si cazuri in care noii locatari ai raurilor din Romania n-au avut parte de o soarta buna. E adevarat ca nu oamenii au provocat acele probleme. "Am gasit patru castori inghetati. Murisera din cauza gerului", spune Georgeta Ionescu. Mai rau a fost in zona Cibin, o familie de brebi fiind decimata de cainii de la o stana din apropiere. Au existat si cateva situatii de animale ranite, carora li s-a acordat primul ajutor. Ajungand la acest capitol, putem vorbi de o activitate de pionierat in Romania. Este vorba de o structura creata la Institutul Silvic din Brașov, care, prin dotarile deja existente acolo, se apropie de ceea ce ar trebui sa fie un serviciu de ambulanta pentru animalele salbatice. Asa cum exista in tarile dezvoltate. Pentru moment, specialistii romani dispun de ecografe portabile, aparatura de genetica animala, microscoape, la care se adauga trei masini de teren, cateva barci cu motor, caiace si custi pentru transporul "pacientilor". Ar mai fi nevoie de o ambulanta specifica interventiilor veterinare, dar si de medici de profil, cu norma intreaga, pentru ca in prezent doar se colaboreaza, in situatii-limita, cu astfel de cadre medicale. Interventiile n-au vizat, de-a lungul timpului, doar castorii, ci si alte animale - ursi, cerbi sau rasi. Si nu numai in judetul Brasov, ci in toata tara, din Maramures pana in Arges, in habitatele salbaticiunilor. Oamenii pot telefona la orice ora la Institutul Silvic din Brasov, pentru salvarea unei necuvantatoare.




Vanatorii de imagini




Exista acum un alt gen de vanatori - cei de imagini. Oameni dispusi sa stea cu saptamanile in mijlocul naturii, pandind momentul prielnic in care sa imortalizeze silueta lupului, ursului, rasului. Si a castorului, mai nou. Cine vrea sa fotografieze brebi, ar trebui sa stie ca are nevoie de aparatura de mare finete. Si de o sursa de lumina. Dar si de foarte multa rabdare. De la cercetatorul George Sarbu am aflat ca, de cativa ani, sute de straini vin in Romania sa "vaneze" brebi. Vin oameni din Marea Britanie, Germania si Australia. Grupurile sunt conduse de un ghid de la Institutul de Cercetari Silvice din Brasov. Doar un expert stie unde isi au salasurile aceste animale. Primul semn al iesirii castorului din vizuina, dupa lasarea intunericului, este un plescait puternic in apa. Doar are o coada lunga si puternica. Cel mai mic zgomot face ca animalul sa se retraga imediat in salasul sau de sub pamant. Bafta la "vanatoare"!






Dan Gheorghe, 16 aprilie 2010