SPITALUL INGERULUI





"Parca am fi fost condamnati sa facem asta", spune profesorul Viorel Serban. E o fraza care, in mod paradoxal, are in ea si suferinta, si bucurie. Traite simultan de el si sotia lui, Margit, pe parcursul ultimilor 19 de ani. Mai intai a fost tragedia din 1991, cand si-au pierdut unicul fiu, Cristian, de numai 11 ani, inecat. De atunci a inceput insa lupta sotilor Serban pentru viata altor copii. Margit si Viorel Serban, doi medici - el specializat in diabetologie, ea in pediatrie si hematologie - au decis, chiar in anul fatal pentru copilul lor, sa infiinteze un centru medical "pentru ajutorarea copiilor bolnavi", dupa cum scrie pe frontispiciul Fundatiei care poarta numele lui Cristian. Au strans bani de la sponsori din strainatate si din Romania, si au construit un spital la Buzias, dat in folosinta in 1997. De atunci, peste 16.000 de copii si tineri din toata tara, bolnavi de diabet sau hemofilie, au venit aici. Pacientii nu platesc nimic pentru tratamente, masa si cazare.




Doi medici de renume




Un barbat bine facut, cu fata rotunda, barba aranjata si ochelari de vedere, din spatele carora ne scruteaza privirea unui om plin de energie, chiar si la cei 68 de ani pe care ii are acum. E aceeasi varsta ca a sotiei lui, ne-a spus mai tarziu Viorel. Avem in fata noastra pe seful Sectiei de diabet de la Spitalul Judetean din Timisoara, si profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie "Victor Babes" din acelasi oras. Sotia lui, Margit, este profesor de pediatrie la aceeasi universitate, dar conduce si Clinica de pediatrie a Spitalului de Copii "Louis Turcanu" din Timisoara. Amandoi sunt membri ai Academiei de Stiinte Medicale. Margit este cea care, in 2001, a facut primul transplant de maduva osoasa din Romania.




De la zero




Dupa ce a coborat din masina, punandu-si pe cap palaria de pai, cu boruri largi, care ii da alura unui explorator, profesorul ne-a invitat sa vizitam Centrul din Buzias. Nu avem prea mult timp la dispozitie, omul fiind prins, ca in fiecare zi, intre munca de la Spitalul din Timisoara si cea de la Universitate. Tocmai programul incarcat a facut ca sotia lui sa nu poata veni la intalnirea cu noi. Ceea ce vedem este un deal imbracat cu gazon proaspat "coafat", pe care sunt "plantate" mai multe cladiri, toate in culori vii. Si inca ceva - e foarte multa liniste aici. Nimic din atmosfera unui spital. "Era doar o pajiste in locul asta", isi aminteste Viorel Serban. Parcurgem aleile care croseteaza zona, in toate directiile. "Cand am inceput totul, aveam numai o mie de marci", spune medicul la un moment dat, vorbind scurt si la obiect. De ce la Buzias? Pentru ca profesorul avea aici prieteni, inclusiv un arhitect, care l-a ajutat la creionarea viitoarelor cladiri. Initial, sotii Serban ar fi vrut sa cumpere o parte din vilele vechii statiuni Buzias, dar au fost sfatuiti de specialisti sa ocoleasca zidurile cariate si pline de igrasie, si sa ridice de la zero tot ce si-au propus.




Inaugurare in 1997




Mai intai s-a construit spitalul. O cladire cu trei etaje, care ocupa un spatiu larg, pe orizontala, data in folosinta in 1997, dupa cinci ani de munca. Spitalul a fost deja inclus in sistemul national de sanatate, numarandu-se printre unitatile sanitare de elita din Romania, aflate sub directa coordonare a Ministerului Sanatatii. Pe urma s-a facut inca o cladire, care serveste pentru tratamentele de recuperare fizica si reabilitare. "Aveam, la inceput, doar o piscina acoperita si sala de kinetoterapie, pentru recuperare", ni se spune. Au aparut, intre timp, si terenurile de sport, dar si o piscina in aer liber, apa fiind permanent incalzita cu ajutorul oglinzilor solare. S-a facut si o biserica, anul trecut. Iar in vara asta a fost inaugurata cladirea care serveste tratamentului pentru hemofilici. Toate aceste constructii se afla pe un teren cu o suprafata de 15.000 de metri patrati.




Educatie despre boala




Bolnav poti fi oriunde in tara si te poti trata la orice spital. Dar la Buzias se ofera pacientilor ceva cu totul nou pentru domeniul medical din Romania, mai ales in situatia in care aici vin doar copii si tineri - un "pansament" pentru suflet. "Educatia pentru boala ne deosebeste de alte spitale din tara", ne explica profesorul. Aici nu sunt numai doctori, ci si psihologi. Cand esti copil si vezi ca ai o boala cu care va trebui sa convietuiesti de-a lungul intregii tale existente - iata un prag psihologic greu de trecut. Nu accepti, la inceput, ca destinul ti-a pus in cale acest obstacol. Apoi trebuie sa inveti sa te tratezi singur. Daca ai diabet, trebuie sa stii cum sa-ti faci injectiile cu insulina, sa-ti masori glicemia, sa-ti dozezi hrana zilnica. De acelasi tip de educatie au nevoie si parintii copiilor bolnavi. Sa invete cum sa-si sustina moral odraslelele si cum sa le sprijine in aplicarea corecta a tratamentului.




Lucrare de control




Ajungem intr-o sala de curs. Conform denumirii oficiale, este "sala de reprezentatie pentru boala". Mese frumos aliniate, scaune, o tabla, aparate pentru proiectarea de imagini, afise. Aici intra mai intai pacientii, in prima zi de internare. Pentru ca trebuie sa dea un test. Medicii vor sa vada ce stie nou-venitul despre boala sa. Apoi, cat timp e internat aici, copilul trebuie sa vina zilnic la lectii. La cursuri participa si insotitorii copiilor - parinti sau bunici. Sa invete cu totii ce reprezinta diabetul sau hemofilia. Cu explicatii teoretice si practice asupra aplicarii corecte a tratamentului. La final, fiecare cursant va da lucrare de control, sa se vada ce si cat a invatat.




Slabiciunea sistemului




Legat de acest capitol, profesorul Serban tine sa ne spuna ceva despre una dintre slabiciunile sistemului sanitar romanesc - "la noi nu exista educatori pentru copiii diabetici. Nu avem destui pediatri cu competenta in diabet. Statistica arata ca 70% dintre copiii cu diabet din Romania sunt tratati de pediatri, iar 30% de diabetologi pentru adulti", zice profesorul. El a organizat, inca din 2001, primul curs de supraspecializare pentru 20 de pediatri, in materie de diabetologie. "Am facut tematica pentru curs. Cu toate astea, la noi nu figureaza inca specialitatea de diabetolog pediatru", se arata indignat dascalul.




Registrul national al copiilor diabetici




Profesorul Serban a facut apel, in 1994, la colegii sai de specialitate din toata tara, pentru a constitui primul registru national al copiilor cu diabet. S-au facut liste in fiecare judet si la final a rezultat un total de peste 4.000 de cazuri. Copii si tineri de pana in 35 de ani. Ni se explica faptul ca pana la 35 de ani apar cele mai multe imbolnaviri de diabet. Dar n-a fost doar o simpla statistica de sertar. Toate familiile din Romania care au copii diabetici au inceput sa primeasca o data pe an, in luna septembrie, cate o scrisoare prin care pacientii pot fi programati sa vina la Buzias. Programare pentru anul urmator. Anuntandu-se totodata ca nu se percepe niciun leu pentru tratamentul, masa si cazarea copiilor si tinerilor de pana in 35 de ani. Se vine la Centrul din Buzias pe mai multe serii, de cate 12 sau cel mult 14 zile, in cazul diabeticilor. Cei cu hemofilie, care beneficiaza si ei de gratuitate totala, stau pana la 21 de zile, cat e durata unei serii in cazul lor. De mentionat ca insotitorii copiilor de pana in zece ani, internati la Buzias, nu platesc cazarea si masa. In cazul copiilor de peste zece ani, insotitorul achita cate 20 de lei pe zi, pentru aceste servicii.




1.500 de internari pe an




Anual se fac aproximativ 1.500 de internari, 80% din pacienti fiind diabetici, restul hemofilici. Rapoartele arata ca, din 1997 pana in 2009, au venit in acest loc 16.175 de copii si tineri bolnavi de diabet, dintre care 9.664 aveau sub 18 ani, iar restul de la 18 la 35 de ani. Cat priveste bolnavii de hemofilie, tot in aceeasi perioada au fost tratati 3.069 de pacienti. De remarcat ca foarte multi au revenit la acest spital, dupa prima vizita. Diabeticii au la activ cate cinci internari, de-a lungul timpului. La hemofilici rata de revenire e si mai mare - chiar si de cate zece ori. Centrul din Buzias are o capacitate limitata - 35 de paturi pentru diabetici, zece pentru hemofilici si tot atatea la recuperare.




Firimituri de la stat




Autoritatile au si ele o implicare in sistemul medical deschis in micul oras din vestul tarii. Dar sprijinul este totusi infim. Te prezinti, ca pacient, la Centrul sotilor Serban, cu trimitere de la medicul de familie. Asta inseamna ca statul sa-ti sustina, de pilda, cheltuielile pentru mancare, cat timp esti internat aici. Dar hai sa vedem cat e "diurna" zilnica, sustinuta de stat, pentru masa unui diabetic. Daca ai pana in 16 ani, beneficiezi de 14,5 lei. Peste 16 ani - 12 lei. In cazul hemofilicilor, daca ai pana in trei ani - 6 lei pe zi, de la trei la 16 ani - 7,8 lei, iar peste 16 ani - sapte lei. Un insotitor al pacientului din spital poate primi, tot de la stat, mancare in valoare de 5,7 lei pe zi. "Banii acestia ajung doar pentru o singură masa pe zi!", exclama profesorul Serban. Si asta in conditiile in care un diabetic trebuie sa manance de sase ori pe zi. La randul lor, hemofilicii servesc masa de cinci ori pe zi la clinica din Buzias. De unde fonduri in plus, fata de ceea ce da statul? "Completam cu banii de la Fundatia noastra", explica profesorul, care ne prezinta meniul pacientilor, de unde nu lipseste nimic din hrana oricarui om normal. Pentru diabetici se calculeaza la gramaj. "Daca esti bolnav nu inseamna ca n-ai dreptul la o mancare buna", iata convingerea interlocutorului nostru.




"Aici am invatat cum sa convietuiesc cu boala"




Spatiile pentru tratamente se intercaleaza cu cele de cazare. Intram in cateva camere. Fiecare are cate doua paturi - pentru pacient si insotitorul sau. La doua camere e arondat un grup sanitar. Intram in vorba cu priviri si voci triste. Adnana are 11 ani si a venit cu mama ei, din Ramnicu Valcea. Fetita a avut primele simptome ale diabetului inca de la un an si zece luni. Este deja al treilea an in care vine la Buzias. Cum apare diabetul la copii? Factorul declansator poate avea la baza o "mostenire" de familie, ne explica doctorul Serban. Dar in cazul Adnanei n-a fost asa. Nimeni din familia ei n-a mai suferit de aceasta boala. Alta explicatie poate fi legata de o infectie virala puternica, din cauza careia ar putea sa creasca peste masura glicemia. Unul dintre primele semne ale diabetului este mirosul urat care vine din gura copilului, ca de acetona. "Am mers cu fetita la Bucuresti, la tratament, iar de acolo ne-au spus sa venim la Buzias. Dar am primit si scrisoare de la spitalul de aici", povesteste femeia cum a aflat de clinica sotilor Serban. Alt copil, acelasi destin. Dragos are 18 ani. E din Hunedoara. De la opt ani i s-a declansat diabetul. Iar de zece ani vine la Buzias. "Aici am invatat cum sa convietuiesc cu boala", spune el. Pe alt culoar, alta poveste - "a fost un soc la inceput, pe urma mi-am dat seama ca trebuie sa merg mai departe", zice un pusti de 17 ani, din Arad.




Tintuiti in scaunul cu rotile




La hemofilici e cu totul altceva - boala sangelui. Practic, lichidul vital pentru viata nu se mai coaguleaza, iar o rana cat de mica, o lovitura, poate sa provoace chiar si moartea, daca nu se intervine cu un tratament adecvat. Si nu e vorba doar de pericolul hemoragiilor externe, ci si de cele interne. Acestor oameni li se administreaza factor antihemofilic, un tratament adus de sotii Serban din Germania, in conditiile in care statul roman importa asa ceva abia de cativa ani. "Recuperarea este foarte grea", se refera profesorul la indelungatele ore de electroterapie, masaj, kinetoterapie, gimnastica in apa. Toate pentru oameni ale caror articulatii sunt slabite din cauza bolii, unii fiind tintuiti intr-un carucior cu rotile.




Program strict




Programul zilnic e strict pentru pacientii de la Buzias. La aceleasi ore sunt programate diverse etape, unele pentru sanatate, altele pentru destindere. Masa de dimineata este urmata, la ora 11.00, de ora de educatie. Vine randul gimnasticii, pe urma exercitiile in piscina in aer liber. Sa nu uitam de examinarea psihologica, la care se adauga, in final, jocurile si concursurile. Ziua este totusi dominata de tratamentele care se aplica fiecarei categorii de bolnavi in parte.




48 de specialisti




Conform organigramei, Centrul Medical Clinic de Evaluare si Recuperare pentru Copii si Adolescenti "Cristian Serban" are o sectie de diabet, una de psihoterapie, alta de hemofilie, un laborator de recuperare pentru medicina fizica si balneologie, un cabinet de psihologie, altul de nutritie si diabet, un compartiment de explorari functionale, o farmacie, un laborator de analize si un departament de recuperare medicala. Lucreaza aici, in total, 48 de oameni - medici, psihologi, biologi, kinetoterapeuți, asistente, educatori si infirmiere.




"Nimeni nu m-a putut misca de pe calea asta"




Peste patru milioane de euro investiti in aparatura medicala si mobilier. La care se adauga cladirile. Aceasta este o alta istorie, de 19 ani, cea financiara, a spitalului. La un moment dat, dupa ce am iesit afara, terminand de vizitat toate ungherele cladirilor, profesorul Serban se opreste, se uita in jur si da glas unui gand : "nu-mi vine sa cred ca am facut toate astea". Dupa cateva clipe de liniste, continua : "am avut o incredere extraordinara ca voi duce acest proiect pana la capat. Nimeni nu m-a putut misca de pe calea asta", recunoscand, in final, ca tragedia din 1991 - moartea lui Cristian - "a fost un imbold foarte puternic" in a face tot ceea ce se vede azi in acest loc.




O zi in camion




Daca e vorba de hotararea sotilor Serban de a-si duce proiectul la capat, atunci merita sa ascultam cateva destainuiri despre anii de inceput, cand acesti oameni, ajunsi deja la o varsta respectabila si cu un statut social aparte, au alergat, la propriu, dupa sponsori, spunand tuturor acelasi lucru - "vrem sa ajutam copiii". La acest capitol, Margit "a fost ministrul de externe", surade sotul ei. "Ea stie foarte bine limba germana si s-a ocupat de atragerea fondurilor din strainatate, cu precadere din Germania", arata barbatul. El, in schimb, a mers prin tara. Ne povesteste un episod petrecut in iarna lui 1994. Tocmai facuse o "excursie" pe la exploatarile miniere din Valea Jiului. Cand trebuia sa se intoarca acasa, a pierdut trenul pe care trebuia sa-l ia din Petrosani. S-a dus la sosea, incercand varianta "ia-ma nene". Norocul i-a suras la un camion cu muncitori. Masina cu prelata. A mers asa pana la Hateg, sub cerul liber, vorba aia, la minus zece grade. De-acolo a luat alta ocazie pe patru roti, de data asta cu insemne militare, pana la Deva. Abia a treia cursa l-a dus pana acasa, in Timisoara, dupa o zi intreaga pe drum.




Ocoliti de birocratia romaneasca




La construirea sistemului medical din Buzias a pus umarul si Ministerul Sanatatii si Familiei din landul german Bavaria. Nu ne putem ascunde mirarea ca o autoritate din alt stat i-a ajutat pe sotii Serban, in timp ce Bucurestiul n-a miscat un deget. Cu toate astea, gazda noastra e multumita de partea romana - "e bine ca macar nu ne-au pus bete-n roate, nu ne-am lovit de birocratie", tine sa precizeze profesorul, referindu-se la obtinerea, fara obstacole sau intarzieri, a tuturor autorizatiilor pentru deschiderea Centrului.




Recunoastere internationala




Unitatea medicala din Buzias a fost recunoscuta, la nivelul forurilor de specialitate din intreaga lume, pentru calitatea serviciilor prestate. Spitalul a primit, in 2008, o distinctie din partea Societatii Internationale de Diabet Pediatric, clinica fiind inclusa si intr-un top european al celor mai eficiente centre din acest domeniu. Diplomele si medaliile au avut insa un efect benefic pentru proiectul sotilor Serban - sustinerea financiara, de-a lungul timpului, din tara si din strainatate.




Criza a "topit" sponsorii




Acum, pe criza economica, sponsorii s-au rarit. Mai e doar unul din strainătate. Si cativa din Romania. Aflam ca in Germania se face cheta pentru spitalul din Buzias, actiunea apartinand unei organizatii religioase din Koln. La randul lor, sotii Serban isi doneaza o buna parte din veniturile obtinute ca medici si cadre didactice, pentru a-si susține in continuare proiectul. Nu e usor de intretinut un astfel de sistem medical - cateva zeci de mii de euro sunt necesari in fiecare an pentru curatenia generala a saloanelor, laboratoarelor si anexelor. Iar o data la cinci ani se zugravesc si se vopsesc toate cladirile. "Trebuie sa punem si bani de-o parte, pentru zile negre", zice profesorul, care isi ia la revedere de la noi, grabit sa ajunga la Timisoara. Ramane pe loc doar Cristian, aflat in toti acesti ani printre copiii internati in spitalul care ii poarta numele. Statuia pustiului domina intrarea principala in complex.





Dan Gheorghe, 12 iulie 2010