Blestemul chihlimbarului





Bogatii saraci. Asta e de cand lumea soarta locuitorilor comunei buzoiene Colti. Pamant bogat in pietre semipretioase. Dar oamenii care il stapanesc isi duc viata de pe o zi pe alta.


Am ajuns in locul in care legenda spune ca ciobanii din Miorita au sapat o biserica. In piatra. Tot acolo e si un "bloc" vechi de 2.000 de ani, cu 29 de "apartamente".



Si am aflat multe lucruri despre chihlimbar. Sunt galerii de sute de metri, in munti, din perioada interbelica. Au fost lasate balta pe vremea comunistilor.



Localnicii mai sapa si azi dupa ambra, s-o vanda turistilor. Am stat de vorba cu oamenii, la Colti, o comuna buzoiana. Se plang ca sunt saraci. Dar cum sa fii sarac daca pamantul de sub picioarele tale e plin de pietre semipretioase si de urmele unui trecut fabulos?



Sunt atat de multe legende, povesti de viata, locuri care trebuie descrise. Si toate intr-un spatiu restrans, la Colti. O localitate cu vreo 1.300 de oameni, majoritatea batrani. Ce sa mai zici ca nu exista indicatoare, pe soseaua de la Buzau spre Brasov, care sa-ti arate clar pe ce drum s-o iei spre salasul Luanei. Doar o tabla ruginita, in orasul Patarlagele, pe care abia poti sa citesti ceva despre colectia de chihlimbar, pana la care mai ai de mers vreo sase kilometri. Se spune de multe ori ca Romania e minunata, dar n-o cunoastem. Regula se aplica perfect in partea asta de tara...



Din centrul comunei mai ai de mers inca sase kilometri pana in satul Alunis. Acolo e "blocul" chiliilor. Ma refer la cele 29 de "apartamente". Au fost sapate in stanca, unul deasupra celuilalt. Inchipuiti-va un munte din piatra "intepat" in diverse locuri. Bat la "usa" de la parter. Intru. Doua camere, un pat din piatra, ferestre mici, un cos de fum.



Multe dintre inscriptiile din aceste scobituri nu au fost descifrate nici pana in ziua de azi. Tot la baza masivului e si biserica. Se spune despre ea ca ar fi fost facuta de doi ciobani, Vlad si Simion, in jurul anului 1200. Iar cei doi ar fi fost chiar din Miorita. Ei au visat intr-o noapte ca in muntele acesta ar fi icoana Maicii Domnului. Si au sapat, au tot sapat. Nu se stie daca au gasit vreodata ceea ce cautau. In fata cavitatii a fost ridicata, mult mai tarziu, o prelungire din lemn a lacasului de cult.



Fata cazuta din cer



Coltenii stiu ca pe locul in care si-au ridicat ei casele a fost cu mii de ani in urma Tara Luanei. "Se zice ca Luana era o fata foarte frumoasa, care a cazut din cer si s-a indragostit de un om din aceste locuri. Tot ea i-a invatat pe localnici sa-si sape chiliile de pe Culmea Martiriei, sa se ascunda acolo in vremuri grele, dar si medicina ori scrisul", aflam de la custodele Muzeului Chihlimbarului din Colti, Viorica Nica.



Dar mai e si alta legenda. Batranii stiu si azi de berbecul cu lana de aur. Se spune ca argonautii l-ar fi cautat in Tara Colhideei. Curios e ca povestea asta face parte din mitologia greaca, dar, in vremuri indepartate, zona chihlimbarului de Buzau s-ar fi numit Colhi, de unde a venit povestea Colhideei.



Exista o traditie care s-a pierdut in negura vremurilor. Se spune ca stramosii coltenilor purtau la gat o bucata mica de ambra, sa le aduca noroc. La nunta sau la botez, localnicii ofereau copilului ori mirilor, dupa caz, o farama din bogatia pamantului. Dar lucrurile sunt si mai serioase.



Boli tratate cu ambra




Dupa milioane de ani in care s-a transformat din rasina de brad in piatra, chihlimbarul ar avea chiar si proprietati curative. Ca sa nu se lege de ei tot felul de boli, taranii dizolvau praf de ambra in alcool sau in apa. Lumea credea ca te poti vindeca de bolile de stomac, de rinichi, de ficat, de inima sau ale aparatului respirator. "Se pare ca nu sunt doar legende. Eu am cunoscut cu multi ani in urma un batran care s-a tratat cu ambra si a reusit in acest fel sa elimine pietrele de la rinichi", aud de la acelasi specialist al muzeului din localitate.



Pipa lui Stalin



Ma intalnesc cu un batran. Se supara cand aude de vremurile vechi, pentru ca din munca lui s-a lafait Stalin. Iata povestea lui Gheorghe Cristian, om la 82 de ani. S-a intamplat in 1951. Activistii aflasera ca barbatul avea o piatra rara de ambra, de 200 de grame. "Au venit si au luat-o cand nu eram eu acasa. Era de culoare galben-rosu. Au dus-o la intreprindere, au facut din ea o pipa, iar apoi i-au trimis-o lui Stalin", scapa omul o injuratura la sfarsitul povestii.




"Mai intai a fost un inginer roman, Dumitru Grigorescu. El a concesionat terenul, a sapat aici mai multe galerii, de la 1924 pana la 1932. S-a exploatat chihlimbarul, care la vremea aceea era echivalentul aurului. Apoi au venit olandezi, nemti. Pe urma au venit comunistii, au facut intreprinderea Octombrie Rosu, unde prelucrau ambra. Asta s-a facut pana in 1968, cand minele s-au inchis. Toti au luat de aici cat au putut. De noi nu le-a pasat. Noi nu ne-am ales cu nimic", incheie omul povestea chihlimbarului de la Colti.



Ambra de Colti, unica in lume



A fost dovedit stiintific, inca din 1902, prin lucrarea de doctorat a savantului Gheorghe Munteanu Murgoci, ca ambra sau rumanitul de la Colti, unic in lume prin culoarea sa neagra, este chihlimbar, nu tamaie, asa cum au crezut multa vreme taranii din partea asta de tara. Dintre cele 162 de nuante de ambra cunoscute in lume, piatra de culoare negru-verde este cea mai valoroasa. Un gram de chihlimbar romanesc neprelucrat ajunge azi la 80.000 de lei vechi, in timp ce o bucata slefuita aproape ca-si dubleaza valoarea.



Fostii mineri colteni au murit de mult, asa cum s-au stins si rostarii sau slefuitorii de chihlimbar. Localnicii mai cauta si azi ambra. Dupa ploaie, piatra se spala, iar rumanitul e vazut de ochii ageri ai celor care stiu cum sa descifreze tainele pamantului.



Vedem in multe locuri "muscatura" tarnacopului. Zacamantul de chihlimbar se gaseste chiar si la suprafata pamantului. Asa ca batranii din zona, cu pensii mici, de agricultori, incearca sa-si mai rotunjeasca veniturile. Unii ne-au spus ca vin prin comuna tot felul de asa-zisi turisti si bat din poarta in poarta. Intreaba cine are rumanit de vanzare.




Dar nimeni de la Colti nu s-a imbogatit pana acum, de sute de ani incoace. O fi, cum ne-a zis o femeie, blestemul chihlimbarului. Sa te nasti pe un pamant bogat, dar sa mori sarac!



Drumuri rele


O zona atat de bogata a intrat in civilizatie foarte tarziu. Abia in anul 1975 s-a dat in folosinta soseaua de la Patarlagele pana la Colti. Drumul e acum vai de mama lui, acoperit pe o portiune mare de noroi, semn ca dealurile din apropiere continua sa alunece. Ca sa nu mai vorbim de gropile din asfalt. Pana cand s-a facut soseaua, taranii mergeau pe o poteca. Plus ca operatiunea de electrificare a intregii localitati s-a incheiat abia in 1973.




Autoritatile comuniste si-au dat seama foarte tarziu de potentialul turistic al locului, astfel ca tocmai in 1980 a fost inaugurat Muzeul Chihlimbarului. Primarul de azi al localitatii, Ilie Sava, ne aduce de acasa o punga cu chihlimbar, bucuros sa ne arate bogætia pamantului. Dar apoi cade pe ganduri, pentru ca il intrebam cum va fi de acum incolo, cum va fi exploatata turistic o asemenea zona.



"Ca sa aduci turisti aici trebuie sa faci drumuri bune. Eu am proiecte in valoare totala de vreo 150 de miliarde de lei vechi, atat pentru cei 24 de kilometri de drumuri comunale, cat si pentru canalizare. Numai refacerea drumului de la Colti pana la Alunis e o treaba sigura", zice oficialul.





Dan Gheorghe, 28 martie 2007