Occidentalii incearca "opincile" romanesti







Sapaliga, lopata sau tarnacopul sunt, de sase ani incoace, "branduri" ale Romaniei pentru strainii care vin, ca voluntari, in gospodariile traditionale taranesti. Unii stau o saptamana, altii cateva luni. Pusi la diverse treburi - ingrijit animale, muncit pamantul, reparatii. Primesc in schimb masa si cazare de la gazdele lor. Francezii, germanii, americanii, australienii sau elvetienii experimenteaza "un alt mod de viata", cum spun ei. Ne-am integrat si noi, doi ziaristi, pentru cateva zile, in randul voluntarilor, intr-o casa din comuna sibiana Mosna.




Negocierea




Stapanul casei da ordine scurte, precise. Responsabilitatile se impart dupa micul dejun. Gazda are de rezolvat o problema. Vechiul pridvor trebuie inlocuit cu o constructie similara, dar noua. Casa in stil sasesc dateaza din 1938, dupa cum scrie pe frontispiciul ei. Daca nu era vorba de treaba asta, atunci am fi avut altceva de facut - sa curatam grajdurile, sa caram gunoiul, sa cosim. E drept ca la anumite munci, precum cositul, se baga un cunoscator. Gazda discuta de la inceput cu fiecare dintre oaspetii sai - tu la ce te pricepi? Ca sa executi cu spor doar ce stii mai bine.




Schita germana




Martin, venit din Germania, un tip inalt, uscativ, barbos, cu fata arsa de soare si parul lung, prins intr-o coada groasa, se pricepe la tamplarie. El face schitele. Discuta cu stapanul casei. Cum va arata viitorul pridvor. Trebuie tinut cont de doua lucruri - sa fie o treaba cat mai rapida, la un pret cat mai mic al materiei prime, in speta lemnul. Planul fiind aprobat de muncitori, dar mai ales de gazda, se trece la treaba. Tamara si Florian, doi tineri, tot din Germania, studenti la pedagogie speciala, cu zambetul pe buze si mereu disponibili pentru orice misiune, trec la lopata. Martin demontase deja, zilele trecute, lemnaria vechii tinde. A ramas doar zidul exterior, de sprijin, care va fi pastrat. Sub lemnarie se ascunde o cantitate mare de pamant, de eliminat. Alt ajutor vine de la Paul, un elvetian taciturn, inalt, cu o barba bogata. Are de invatat despre viata la tara, pentru ca tocmai si-a cumparat o proprietate intr-un sat sibian - Ighisu Vechi . Revin la omul cu tamplaria, la Martin. E insotit de prietena lui, Leo, si de copilasul lor de numai sapte luni - Teo. Micutul priveste totul de la ferestruica autorulotei care e casa pentru familia lui, plecata intr-un periplu prin Europa. Munca se face in ritm de dans. A fost instalata o boxa, in mijlocul curtii, prin care se scurg sunetele stocate in memoria unui stick.




Hrana contra munca




Treaba merge ca pe roate, de dimineata pana seara. Cu doua roabe se cara pamantul. Altii sapa. Pune umarul la munca si stapanul gospodariei, Willy Schuster, lat in spate, inalt. Si el e barbos. Sotia lui, Lavinia, nu sta o clipa, in bucatarie. Pe langa branzeturile pe care le face zilnic, mai trebuie sa prepare si mancarea pentru atatea guri flamande, cate sunt in curtea asta. Oaspetii au venit intr-un fel de vacanta activa. Casa sotilor Schuster face parte, de sase ani incoace, dintr-o retea internationala, numita WWOOF, pe romaneste "oportunitati din lumea intreaga la ferme ecologice". Asta inseamna ca vin la tine in casa oameni care vor sa vada cum e traiul intr-o gospodarie traditionala. Ca oaspete, primesti cazare si masa. Trebuie sa muncesti, in schimb, pentru cel care te gazduieste.




Cum intri in retea




E mai degraba o retea informala - WWOOF - nu neaparat un ONG in sine, zice Willy, care a infiintat filiala romaneasca a miscarii bio de la nivel mondial. "Important e sa fii certificat bio cu produsele pe care le prepari in gospodaria ta si sa fii dispus sa primesti voluntari in casa ta", ne lamureste barbatul. Daca totul e in regula, numele tau va fi inscris pe site-ul "www.wwoof.org" si acolo ti-l poate vedea orice strain. El te suna si te intreaba - pot veni la tine? Si când? Daca stii o limba straina e perfect, mai ales engleza. Te poti intelege cu oaspetii tai. Cam asta e tot. Fara sa dai vreo cotizatie sau altceva pentru ca faci parte din aceasta retea.




Oaspeti de peste mari si tari




Au venit pana acum, in casa familiei Schuster, tot felul de natii - americani, olandezi, germani, elvetieni, francezi, englezi, australieni. Numai in ultimii doi ani au fost aici 52 de persoane. "Mai ales francezi", zice Lavinia, care isi aminteste de o familie sosita tocmai din Franta, pe biciclete. Parintii si cei patru copii ai lor. "Francezii se adapteaza cel mai usor la modul nostru de trai", continua femeia. I-a vizitat, pentru doua luni, si o australianca de aproape 60 de ani, care fusese toata viata ei secretara. Voluntarii stau, in general, o saptamana sau doua, altii mai mult. Dar numai vara. Pot fi gazduite la familia Schuster sase sau cel mult opt persoane pe cate o "serie". Unii vin cu rulota. Altii cu cortul. Dar se poate dormi si intr-o camera cu doua paturi suprapuse. Mai e si un container amenajat pentru locuire, cu alte doua paturi. Ultima, dar nu cea din urma pe lista de confort, e baia, dotata la cele mai bune standarde, cu toaleta si dus, si apa calda la orice ora, datorita unui boiler.




"Aici am gasit mult suflet"




Sunt si studenti la facultati cu profil agricol din Occident care vin in comuna sibiana Mosna, la familia Schuster, sa faca practica. Au la ei cate un formular tipizat, pe care gazdele trebuie sa dea note cursantilor, dar sa faca si anumite observatii despre cum s-au comportat si s-au intergat invataceii in lumea agricola. Acum sunt 22 de familii in Romania, cele mai multe din Transilvania, care fac parte din reteaua WWOOF, primind voluntari. "Majoritatea voluntarilor au studii superioare. Vin la noi pentru a experimenta un nou mod de viata", explica Willy Schuster. Sau cum ne-a spus la un moment dat Tamara, din Germania - "aici e un loc in care am gasit foarte mult suflet". Un englez, de pilda, a vrut sa vada cum se calareste un cal. Altii vor sa mulga vaca. Sunt multe cupluri care incearca o vacanta activa, altii vin de unii singuri. Sase vaci, trei juninci, doi cai si patru porci sunt in gospodaria din Mosna, unde am ajuns si noi zilele trecute.




Ruga




Ne strangem cu totii la masa lunga, din bucatarie. Cei patru germani, un elvetian, doi ziaristi si gazdele noastre - Lavinia si Willy, plus cei cinci copii ai lor. Cel mai mic are sase ani, cel mai mare - 19. Suntem egali in oboseala acumulata peste zi, la munca. Si mai ales in fata rugaciunii pe care stapanul gospodariei o rosteste, inainte sa apucam furculita si cutitul. Multumeste astfel divinitatii pentru bucate. Avem in fata specialitatile casei - branzeturi de toate felurile, cascaval. Si lapte, direct de la vaca, nefiert. In limba romana e invocata divinitatea. Nu mai e o problema de traducere. Toata lumea stie ca e un vechi obicei al celor care traiesc in aceasta casa. La final, indiferent de graiul pe care il vorbim, cu totii spunem "amin".




Fermieri poligloti




Doi oameni in puterea varstei - el sas, ea romanca. Vorbesc perfect romana si germana, dar stapanesc si engleza, si maghiara. Lavinia si Willy au facut parte, ca translatori, dintr-o organizatie neguvernamentala romano-elvetiana, care timp de peste zece ani a scolit romani in Elvetia. Acolo invatai cum sa-ti faci o gospodarie in sistem bio. La scoli pentru tarani. La cea din Hondrich mergeau femeile, iar la alta, langa Zurich, se duceau barbatii. Cel mult 40 de cursanti intr-un an plecau acolo, pentru trei luni. Femeile invatau sa prepare produse bio - dulceturi, mezeluri, branzeturi. Barbatii aflau despre mecanizare sau compartimentarea spatiilor pentru animale. Toti faceau practica la cate o gospodarie elvetiana in sistem bio. Asa cum e acum cea de la Mosna, a familiei Schuster.




Dulceata de trandafiri




Eroii povestii de fata au decis, in 1998, sa puna bazele propriei lor gospodarii bio, dupa experienta elvetiana. Altfel, romanii nostri sunt doi oraseni la origine. Willy e nascut la Oradea, lacatus de meserie, iar Lavinia e din Medias, ocupatia sa de baza fiind cea de mama, cum singura se defineste. Cu banii pusi de-o parte au cumparat casa din Mosna. Produc cateva feluri de cascaval, branza crema, smantana. Si dulceata de trandafiri, strangand petalele parfumate de pe plantatia lor "tepoasa", de 5.000 de metri patrati.




Asociatie eco




Cu trei ani in urma, Willy si alti gospodari cu aceleasi preocupari au infiintat Asociatia "Eco Ruralis", din care fac parte aproape 1.000 de familii din toata tara. Gazda noastra e vicepresedintele organizatiei. Cand am ajuns la Mosna, stapanul casei inca nu se intorsese din Bucovina. Fusese chemat, in calitate de consultant, cum a mai fost invitat, in ultimii ani, si in alte parti ale tarii, sa le explice oamenilor cum se organizeaza gospodaria bio. Din unele zone s-a intors cu pareri deloc pozitive. "La noi se construiesc si azi grajduri inchise, unele din beton. Se spune ca asa e bine, sa nu le fie frig animalelor, iarna. De ce oare nu ne intoarcem la obiceiurile stramosesti? Asta e solutia. E nevoie de grajduri cu stabulatie libera. Animalele se imbolnavesc din cauza ca n-au aer. Eu am sase vaci, le tin libere, pe pasune. Din lapte facem produse de toate felurile. Altii au si cate 40 de animale, le tin inchise in grajduri si se plang ca n-au productie buna de lapte", zice omul nostru.




Discurs la Bruxelles




Ajungem la ceea ce il preocupa cel mai mult pe Willy Schuster, in ultimii ani - sustinerea gospodariei traditionale romanesti. Sa lucrezi nu neaparat pentru a vinde produsele obtinute, ci mai ales pentru necesitatile familiei tale. Gospodarie de subzistenta, cum i se mai spune. Nu e nici pe departe o idee autohtona. Ca dovada, organizatia internationala "Via Campesina" sau "calea taraneasca" - curent cu un potential de peste doua miliarde de tarani pe Terra, la care au aderat si romanii din "Eco Ruralis". Barbatul pe care l-am intalnit acum e un militant activ. A fost la un miting al fermierilor adunati din mai multe tari europene, organizat in Franta, cu cativa ani in urma. Oamenii protestau in fata cladirii in care se desfasura o reuniune a ministrilor europeni ai agriculturii. Pe atunci, ministrul roman de resort era Dacian Ciolos. "Afland ca sunt si romani printre demonstranti, ministrul a venit la corturile noastre. El e favorabil ideii de mica gospodarie. Pe vremea cand urma studiile in domeniul agriculturii, a facut practica la o ferma traditionala din Franta, asa ca stie despre ce e vorba", ne dezvaluie fostul protestatar. Willy a fost, in 2006, la o reuniune in Bruxelles, unde s-a discutat despre viitorul politicii agricole europene. "Am luat cuvantul si am spus sa se tina cont ca politicienii vin si se duc. Dar taranii vor fi vesnici", isi aminteste el, cu atat mai mult cu cat scurta sa alocutiune a fost primita atunci cu aplauze. Ne anunta ca anul viitor va fi organizata, la Sibiu, o dezbatere internationala despre agricultura de subzistenta.




Comisari europeni la Mosna




Se bate spuma de la smantana. Grasimea este adunata si "se da" in mai multe ape. Numai apa rece. Daca nu e suficient de rece, se pune gheata. "Se scoate zara", ne spune Lavinia Schuster, in timp ce noi, oaspetii, ii urmarim miscarile iuti si precise. Aproape ca nu-ti vine sa crezi cum bulgari de unt rasar ca din senin. Pusi in forme dreptunghiulare. Si gata untul. Asa s-a intamplat si in 2006, ne povesteste femeia, cand sase comisari europeni au batut la poarta familiei Schuster. Au vrut inaltii functionari ai UE sa vada cum e viata rurala de la noi. Si au privit-o pe Lavinia cum face unt, si branza, si cascaval. Au stat musafirii in bucatarie, la aceeasi masa la care ne-am asezat si noi acum. Au mancat cu pofta. De nu se mai dadeau plecati. "Atunci ne-au zis oficialii europeni ca noi, romanii, vrem sa fim mai catolici decat Papa. Ca nu e nicio lege a UE care sa le interzica micilor gospodari din Romania sa taie porcul ori sa mulga vaca dupa traditia lor, daca e vorba de vanzarea directa, fara sa ajunga la supermerket cu marfa lor. Eu le-am spus ca nu vreau sa ma extind. Atunci mi-au raspuns ca nu voi avea nicio problema", rememoreaza Willy Schuster acele momente. Gazdele noastre prepara zilnic bucate proaspete, cu certificare bio, 70% din clienti fiind straini. "Multi straini s-au stabilit in Transilvania si ne solicita produse. Sunt restaurante si diverse festivitati de unde primim comenzi. Am facut 2.000 de placinte pentru o reuniune", completeaza Lavinia. Se adauga mesele cu turisti straini - 20 sau 30 la numar - organizate in curtea familiei Schuster.




Apel european




Desi ni se spune de ani de zile ca viitorul agriculturii sta in exploatatiile pe mari suprafete, iata ca in 16 martie 2010 a fost depusa la Parlamentul European o "Declaratie pentru Agricultura si Alimentatie", al carei semnatar este Societatea Civila Europeana. La aceasta actiune s-au raliat 42 de asociatii din Romania, alaturi de colegi de-ai lor din alte tari de pe batranul continent, aflam de la reprezentantii "Eco Ruralis". S-a cerut "remodelarea Politicii Agricole Comune", in contextul noii viziuni europene in domeniu, valabila din 2013. "In ultimii 48 de ani, Politica Agricola Comuna a condus la industrializarea sistemului alimentar, la regimuri alimentare nesanatoase. Uniunea Europeana trebuie sa recunoasca si sa sustina rolul crucial pe care micile gospodarii si fermele familiale il au in aprovizionarea cu hrana a populatiei. Oamenii trebuie sa aiba acces la hrana sanatoasa, sigura si nutritiva. Sa fie garantat dreptul cetatenilor de a-si defini propriile modele de productie, distributie si consum alimentar", se arata in acest document.




Statistici




"Romania e ultima tara din Europa care mai are tarani autentici. Si gospodarii mici, in care oamenii isi cultiva roadele pamantului dupa vechi obiceiuri, in comuniune cu natura. E ceea ce azi se numeste bio. Transilvania are traditia parcelelor de 30 de ari. Gospodariile traditionale ar putea sa fie un brand pentru tara noastra. Dovada ca sunt foarte multi straini care vin sa ne viziteze, unii dispusi sa lucreze ca voluntari, pentru a simti viata rurala autentica, pe care in Occident au pierdut-o. Pentru ei e ceva deosebit. Din pacate, nu la fel gandesc si guvernantii nostri", zice Willy Schuster. O statistica din 2007 a Centrului Roman de Politici Europene arata ca in tara noastra erau la momentul acela 2,6 milioane de gospodarii de subzistenta, fiecare cu cel mult un hectar. "Nu vrem sa fim striviti, ci sa spunem Europei ca suntem aici", continua Willy, care crede ca o solutie ar putea fi recunoasterea meseriei de taran, pentru ca apoi sa se ajunga la sindicalizarea acestei activitati si apararea drepturilor pentru micii gospodari. Uniti fiind, ar putea chiar sa atraga mai usor fonduri europene. "Taranii romani sunt un tezaur al Europei" - e parerea strainilor care mustesc de transpiratie pe glia noastra. Oare tot asa gandesc si romanii?!...






Dan Gheorghe, 30 august 2010