Satul unde copiii nu spun niciodata "mama" si "tata"





Exista o localitate in Romania unde cea mai raspandita meserie este cea de parinte. Murani, un sat banatean, la doi pasi de Timisoara, avea 480 de suflete, cu zece ani in urma. Acum sunt 580, conform statisticii oficiale. Diferenta in plus e data de cei 100 de copii - unii orfani, altii din familii sarace sau dezorganizate - care au "invadat" aceste meleaguri. Si asta dupa ce 54 de familii din sat au decis sa-si schimbe profesia. Din agricultori sau angajati pe la diverse firme cu statut incert, localnicii au devenit asistenti maternali.



Legislatie europeana



Daca ai intreba un copil unde vrea sa creasca, ar spune imediat ca alaturi de parinti. Soarta ii poate pregati insa altceva. Fie parintii mor, fie sunt prea ocupati cu munca, mai ales prin tari straine. Altii, desi ramasi in tara, nu mai au ochi pentru "puii" lor, din cauza alcoolului sau batailor, fiind decazuti din drepturile parintesti. Ce se intampla cu acesti "ingeri"? Pe vremuri, ajungeau la orfelinat. De mai bine de zece ani, Romania a pus la punct o cu totul alta tactica, in conformitate cu normele europene. Bazele noului sistem au aparut inca din 1998, prin Hotararea de Guvern 217, completata apoi cu Legea 679 din 2003. Ideea e ca acesti copii trebuie crescuti si educati intr-un mediu familial. Eventual la rude, de diverse grade. Daca nici asa nu se poate, atunci la asistentii maternali.



Oameni instariti



Am batut mai intai la poarta unei case frumoase, cu gradina mare, inundata de flori, la strada. Vazusem majoritatea gospodariilor din Murani, ingrijite, semn de paine alba pe masa. Stiam deja despre unul dintre criteriile de baza ale noii meserii - sa ai conditii optime pentru cresterea unui copil. Datele oficiale arata ca majoritatea asistentilor maternali de aici au centrala termica si fosa septica in locuintele lor. Ne intampina, unde ni s-a deschis usa, sotii Mihaela si Nicolae Bacila, oameni in puterea varstei. E drept ca familia Bacila se poate mandri cu un record in materie - a crescut, din anul 2000 pana acum, nu mai putin de 22 de copii, in etape mai lungi sau mai scurte. Trebuie precizat ca e vorba de familia extinsa, adica nu numai Mihaela si Nicolae, ci si mama si sora Mihaelei, plus o matusa de-a ei. Toti sunt asistenti maternali. Desigur, fiecare sta la casa lui, nu toti in curtea in care am intrat noi acum. Dar daca e sa ne referim strict la Mihaela si Nicolae, ei au luat in grija zece copii, din anul 2000 pana azi.



Nevoia cartii de munca



Cum a pornit totul - ne povesteste Mihaela. Cu zece ani in urma, femeia lucra la un bar din localitate, iar sotul ei la un abator din Timisoara. Munceau amandoi "la negru". Pana intr-o zi, cand au avut nevoie de o adeverinta de la stat. Dar li s-a pus conditia - sa ai carte de munca, pentru a-ti rezolva problema. "Tocmai se vorbea de noua meserie, cea de asistent maternal. Ne-am dus la Protectia Copilului, in Timisoara, sa vedem despre ce e vorba", povesteste Mihaela. Ea avea pe atunci 26 de ani, iar sotul ei - 30. Aveau deja un copil al lor. "Am zis ca daca stim sa crestem un copil, mai putem sa crestem si altii", continua femeia.



Fara "mama" si "tata"



Zis si facut, s-au inscris la cursurile organizate de Protectia Copilului din judetul Timis. Au invatat, pe parcursul a sase saptamani, cum sa aiba grija de un copil. Mai ales ca unii micuti au trecut prin diverse traume psihice, iar altii pot avea cine stie ce handicap. Li s-a indicat in mod clar sa evite situatia in care minorii sa le spuna "mama" si "tata". Pentru ca e vorba de o meserie. Micutii nu trebuie sa uite ca au undeva o mama si un tata, daca acestia mai traiesc. Dupa cursuri, a urmat un examen, apoi Mihaela si Nicolae, candidati admisi, au primit atestat de asistent maternal. Li s-a facut la amandoi carte de munca si au devenit angajati ai statului, inclusi in sistemul national pentru protectia copilului.



"Ma iei acasa la tine?"



Cei doi proaspeti bugetari s-au dus apoi la un centru din Timisoara, unde sunt gazduiti copiii lasati in bataia vantului. Acolo a fost un moment delicat, isi aminteste Mihaela. "Cum am intrat, toti copiii au sarit pe noi, sa ne intrebe daca ii luam acasa. Era singura lor intrebare - ma iei acasa la tine?", zice femeia, de data asta cu glasul topit de-o lacrima. Regula e stricta - ca asistent maternal, poti sa alegi ce vei lua in ingrijire, baiat sau fata. Dar nu faci nazuri, ca vrei unul cu ochi albastri sau cu par ondulat. Urmeaza cateva luni in care te duci la centru, la copilul pe care l-ai ales. E o perioada in care cele doua parti se cunosc reciproc. E posibil ca minorul sa nu-l placa pe potentialul sau sustinator. Daca e asa, atunci legatura celor doi e intrerupta de autoritati. Alta regula e ca un asistent poate lua in ingrijire trei sau patru copii. Situatia e alta cand e vorba de un copil cu un anumit grad de handicap - maternalul va lua in ingrijire doar pe acel micut.



Decizie judecatoreasca



Dupa toate aceste etape, urmeaza "vizita" la tribunal, unde se da hotararea judecatoreasca. Asistentul maternal devine astfel tutorele copilului. Legatura dintre asistent si minor dureaza, conform legii, pana cand copilul implineste 18 ani. Dar se poate prelungi pana la 26 de ani, in cazul in care tanarul urmeaza studii universitare. Obligatia parintelui "de rezerva" este de-a avea grija maxima fata de copiii "sai", fiindu-i strict interzis sa mai presteze si alta meserie in paralel.



Sapte camere



Au urmat transformari radicale in viata familiei Bacila. Mihaela si Nicolae si-au vandut un apartament din Timisoara, ca sa-si extinda casa din Murani. Acum au sapte camere, pe care ne invita sa le vizitam. "Nu e nicio diferenta intre noi si conditiile de la oras", se mandreste Nicolae. Plus gradina din spatele casei, de peste 4.000 de metri patrati, plina cu pomi fructiferi si zarzavaturi. La care se adauga sectorul zootehnic, cu cate patru porci pe an, pasari si iepuri.



"De-a centrul"



Sase fete am gasit in curtea familiei Bacila, una mai mica, altele mai rasarite. Toate sunt tacute, desi am incercat sa legam un dialog cu ele. Se jucau in jurul unui balansoar, dar isi intinsesera si o patura, la umbra, pe iarba, asezand cu grija mai multe papusi. Mai tarziu am aflat ca unul dintre jocurile preferate ale prichindeilor este "de-a centrul". Papusile au rolul orfanilor, iar micutii sunt asistenti, care ii ingrijesc pe napastuiti.



Telefon din Italia



Copiii vin si pleaca in viata unui asistent maternal. Stii de la inceput ca e vorba de o familie reunita pe termen limitat. Chiar daca traiesc cu totii sub acelasi acoperis, mananca la aceeasi masa, totul se sfarseste intr-o zi. "De la mama mea au plecat trei, acum are patru. Sora mea are unul, i-au plecat doi", zice Mihaela Bacila, care isi aminteste de cateva dintre fetele pe care le-a ingrijit ea, de-a lungul timpului - Alina sau Loredana. "Alina a stat la mine pana la 18 ani, apoi s-a intors la parintii ei", spune femeia. Cu toate astea, s-a creat o legatura de suflet intre asistent si copii, intacta chiar si dupa despartire. Sunt doua fete, plecate in strainatate, maritate acolo, care prefera mai degraba sa-si sune fosta asistenta maternala, cand au o problema, in loc sa ia legatura cu adevaratii lor parinti. "M-am trezit intr-o noapte cu un telefon de la una din ele, din Italia. Stiam ca e gravida si m-a anuntat ca tocmai i se rupsese apa. Nu stia ce sa faca, pentru ca era singura acasa in momentul acela. I-am spus sa mearga imediat la maternitate, ca-i venise sorocul", isi aminteste Mihaela. Si iar varsa o lacrima. "Chiar daca stii ca e numai o meserie, nu se poate sa nu te legi cu inima de copiii acestia. Am plans de fiecare data cand cineva pleca din casa mea", ofteaza Mihaela.



La cumparaturi, in etape



Nicolae inveseleste atmosfera, povestindu-ne cum merge "trupa" la cumparaturi, in Timisoara, cand e vorba sa ia haine pentru fete. Sunt atat de multi, incat trebuie sa se duca in doua transe, ca altfel nu incap toti in masina - sase fete, plus "parintii" lor. La sfarsit de saptamana, se face gratar pe malul unui lac de acumulare, nu departe de Murani. Acolo se aduna asistentii maternali din tot satul, cu tot cu copiii lor. Se incing gratarele si jocurile. De concedii nu poate fi vorba. Daca vrei sa pleci in concediu, trebuie sa-ti dai copiii inapoi la centrul de primire a minorilor, pe timpul vacantei. "Copiii ne-au rugat mereu sa nu cumva sa-i dam la centru, nici macar o zi. Si nu i-am dat niciodata", conchide barbatul.



Trei baieti



Mergem la alta familie, mai putin numeroasa. E vorba de Rodica si Ioan Gligor, care ne spun ca au un baiat al lor, iar de zece ani, de cand fac amandoi meseria asta, au ingrijit alte cinci suflete. Si in aceasta casa intalnim acelasi motiv pentru care oamenii s-au reprofilat - cartea de munca. "Acum avem in ingrijire trei copii, de 15, 16 si 17 ani", ne explica Ioan. Urmeaza amintiri din anii de-o schioapa ai pustanilor. Si primele lor zile de scoala. "Eu cu sotul ne imparteam zilnic atributiile - cine cu cine face lectiile. Stateam cu ei la teme cate patru-cinci ore pe zi", auzim de la Rodica. Si tot ea continua - "daca nu pui suflet, nu poti sa faci asa ceva. Acesti copii au nevoie, inainte de toate, de dragoste".



Lacrimi amare la 11 ani



A existat o legatura mai speciala intre familia Gligor si un baiat, plecat intre timp de aici. "El a stat la noi de cand avea 11 ani, in perioada in care mama lui a fost la inchisoare", zice Rodica. Dupa ce mama naturala a fost eliberata, copilul s-a intors la ea. "L-am revazut mai tarziu pe baiat, dupa ce plecase de la noi, si ne-a sarit in brate, de bucurie", rememoreaza Ioan clipele acelea. Sentimentele aparusera pe fondul suferintei copilului, dar si a efortului asistentilor de a-i alina durerea. "Plangea noaptea in somn, cand l-am adus in casa noastra. A trecut o perioada destul de lunga, pana cand micutul s-a linistit", spun sotii Gligor.



Investitii locale



Aparitia unui numar atat de mare de copii la Murani a schimbat dintr-o data fata localitatii. Scoala sateasca si-a organizat cateva clase in plus, s-a extins si gradinita. Cladirile au fost renovate. La gradinita, de pilda, sunt trei grupe acum, la scoala - patru clase primare. Au fost angajate cadre didactice - trei educatoare si patru invatatoare. A fost inaugurata si o policlinica, anul trecut, cu sprijinul autoritatilor din comuna Pischia, de care apartine satul Murani. Toti copiii asistentilor maternali trec anual printr-un examen medical complex, pentru a se vedea starea lor fizica si psihica, progresele sau deficientele. Daca sunt probleme sau conflicte intre minori si asistentii lor, Protectia Copilului scoate micutul din familia respectiva si il plaseaza sub alt acoperis.



Record pe "ramura"



Acest sat banatean a devenit un fel de simbol pe "harta" protectiei copilului din Romania, fiind una dintre localitatile cu cei mai multi asistenti maternali din tara noastra, raportat la numarul de locuitori. "La nivelul judetului Timis, avem 1.200 de copii sub ingrijirea asistentilor maternali, dar sunt cel mult 20 de copii intr-o localitate, in medie. Dupa cum vedeti, numarul copiilor si al asistentilor din Murani este mult mai mare, fiind una dintre localitatile de top ale Romaniei, la acest capitol", ne-a spus reprezentantul Directiei pentru Protectia Copilului Timis, Smaranda Marcu. Explicatia autoritatilor pentru acest fenomen este cat se poate de clara - nu exista alternativa, pe plan local, pentru locuri de munca. Este de preferat salariul de bugetar, chiar daca mai mic, dar sigur, la care se adauga drepturile ce decurg din cartea de munca, mai ales asigurarea unei pensii. Media de varsta a parintilor profesionisti este de 40 de ani.



Salariul maternalului



Sa vedem cat castiga un asistent maternal. Ai un salariu de baza de 834 de lei. Din care se scad 25%. Doar s-au taiat, recent, chenzinele tuturor bugetarilor. Se adauga diverse alocatii - de stat, de plasament, de cazarmament, pentru fiecare copil. Dar pentru fiecare cheltuiala in parte - haine, mancare, medicamente, jucarii - trebuie sa iei chitanta fiscala, astfel incat, lunar, maternalul face si munca de contabil. Chitantele trebuie decontate la Protectia Copilului, pentru a dovedi ca ai cheltuit banii statulului cu grija fata de copiii pe care ii ai sub "aripa" ta.



Concurenta mare



Statistica pe tara, la 31 decembrie 2009, arata un total de 14.432 de romani care sunt asistenti maternali. Ei ingrijesc 20.635 de copii. Cum locurile de munca sunt tot mai putine, pe fondul crizei economice, meseria de asistent maternal se dovedeste un veritabil magnet. Un exemplu e in Timis. Aici este programat sa inceapa, in septembrie, un nou curs pentru formarea de parinti cu diploma. Sunt numai 50 de locuri disponibile, pentru care s-au inscris 214 persoane. "Este cea mai mare concurenta pe un loc, fata de anii anteriori", stim de la Protectia Copilului din acest judet. O situatie bizara, intr-un fel. Nefericirea unor copii, orfani sau abandonati, se transforma in bucuria celor care obtin, pe baza acestui fenomen, un loc de munca...




Dan Gheorghe, 2 august 2010