Revelion pe Varful Omu






Revelion la cota 2.504 metri, pe Varful Omu. Doi oameni vor petrece acolo noaptea dintre ani. Asta le e meseria. Sunt meteorologi. E locul lor de munca la Statia Meteorologica. Aflam de la Gheorghe Porancea, unul dintre specialisti, ca mai e si bucatar priceput pe deasupra. Va prepara sarmale, fripturi, ciorba de perisoare, tot ce trebuie pentru o masa imbelsugata. Nici macar caprele negre nu mai urca acum pe varful muntelui, unde temperatura coboara in aceste zile pana la minus opt grade Celsius, iar troienele de zapada ating patru metri grosime.




Are deja 21 de ani de cand lucreaza la Statia Meteorologica Varful Omu. Cel mai inalt loc de munca din Romania. Revelionul l-a facut de 16 ori aici. E veteranul meteorologilor din Carpati. Aceasta este pe scurt povestea lui Gheorghe Porancea. I-a venit din nou randul sa petreaca noaptea dintre ani pe varful muntelui. A intrat in "tura" la 20 decembrie 2005 si va pleca acasa la 6 ianuarie 2006. Are doi copii. Sotia si copiii stau acasa. Numai el sta pe munte. "Nu e doar obligatie de serviciu. Mi-am dorit de tanar sa lucrez aici, la Varful Omu. Din fericire, familia m-a inteles. Dar ma ingrozeste ideea ca va veni timpul sa ies la pensie si sa plec de aici", ne marturiseste omul care are acum 50 de ani. In fine, ni-l prezinta si pe "bobocul" de langa el, Ciprian Neagu, care in acest an e la prima misiune pe munte. Si el are aceeasi "boala" a inaltimilor, ca si "profesorul" sau.




Tuneluri prin zapada




Te gandesti ca toata lumea petrece de Anul Nou, unii acasa, cu familia, altii in cabane la munte sau in statiuni din strainatate. Dar uite ca sunt doi oameni care stau singuri pe Varful Omu, chiar si in cea mai lunga noapte din an. E adevarat ca un peisaj mai frumos ca aici nu gasesti nicaieri. Te simti de parca esti stapanul lumii. La picioarele tale e intreaga tara. De aici se vad noaptea, in departare, niste puncte luminoase. Sunt orasele mai apropiate sau mai indepartate. Daca e cerul senin, se vede Buzaul, se vede chiar si Bucurestiul. Te uiti in jurul tau si poti vedea o buna parte din tara. Poti sa vezi chiar si Dunarea, pe timp de zi. Daca atmosfera e limpede. Au fost ani cand numai chiciura pe Varful Omu atingea un metru grosime. "Anul trecut a fost de pomina. A fost zapada mare aici. Stratul de zapada era de aproape trei metri. Dar am avut troiene de sase metri grosime. A fost nevoie sa sapam tuneluri prin zapada, sa ajungem la punctele de observatie meteo", ne povesteste veteranul.




"Cetatea" din varful muntilor




Cladire impunatoare! Are ziduri groase de un metru. Beton in exterior, caramida in interior, plus materiale speciale impregnate in zid, pentru anveloparea termica. Ajungi la Statia Meteorologica Varful Omu dupa un drum de cel putin trei ore, urcand de la Cabana Babele. In fine, din linistea si ceata muntelui se desprinde la un moment dat constructia "fantomatica". Cu un turn unde sunt cocotate diferite antene, cu peretii acoperiti de o "umbrela" din lemn, pare mai degraba o cetate. A fost data in folosinta in 1964. La intrare, te stergi pe picioare pe "Constitutia Romaniei din 23 august 1952". E un stergar din plastic pe care sunt inscriptionate acele cuvinte. Un hol intunecat, cu peretii mucegaiti, te duce mai intai la bucatarie, apoi continua drumul spre celalalt capat al cladirii, unde sunt depozitul si toaleta. Despre cea din urma, putem spune ca e o hasna sapata in munte. Fosa e curatata din trei in trei ani. Te intorci in dreptul bucatariei si urci la primul si singurul etaj, acolo unde e cabinetul de lucru al meteorologilor. Un pat, un birou, un calculator, un dulap plin cu haine. Cam atat e aici. "Anul viitor, va incepe renovarea generala a cladirii. Vor fi aduse echipamente noi, inclusiv o statie automata de transmitere a datelor", auzim de la gazdele noastre.




Masa imbelsugata




Ne intoarcem in bucatarie. Aici e "cartierul general" al locatiei. Oamenii sunt bine dotati. Au aragaz, au si un cuptor din caramida. Statia a fost "cadorisita" cu gaze inca din 1989. S-a muncit cinci ani pentru urcarea tevii de gaze pana la Varful Omu. Oglinzile solare asigura energia electrica. "Oglinzile au fost montate in acest an, dupa ce in vara un fulger a distrus vechiul generator", ni se explica. Ca tot am vorbit de cuptor, il intrebam pe Gheorghe Porancea despre mancarea pe care o va prepara pentru noaptea dintre ani, mai ales ca el s-a laudat ca stie sa faca bucate alese. "Vom avea tot ce trebuie la masa. Sarmale, friptura, ciorba de perisoare, slanina, branza, cascaval, masline. Mai putina bautura, in schimb. Poate sa bea doar cel care nu e in tura de lucru, dar cu masura", zice bucatarul, care are la dispozitie oale, cratiti, polonice, farfurii, tacamuri. Nici nu zici ca te afli in creierii muntilor! Revelionul e petrecut tot in bucatarie. Stai la masa, povestesti. Televizor nu ai. Au fost doua televizoare, dar s-au stricat. Acum, poti doar sa asculti muzica pe calculator. Pe vremuri, inainte de 1989, cei de pe Varful Omu erau invidiati. Cu o sarma amarata legata la televizor prindeau mai mult de 30 de posturi de televiziune. Bulgaresti, sarbesti, rusesti, unguresti. Si asta in timp ce noi, cei de la baza muntelui sau de la campie, prindeam doar doua ore de program pe zi cu "iubitii conducatori".




Meteorologul-salvamontist




E adevarat ca pentru Gheorghe Porancea au fost si nopti de Anul Nou cand nu avea timp sa manance ori sa se uite la televizor. Pe langa faptul ca e tehnician meteorolog, omul mai e si salvamontist, de 30 de ani. "Am avut situatii dramatice chiar de Anul Nou, cu turisti care urcau pe munte si ramaneau blocati pe Valea Cerbului sau pe Valea Morarului. Trebuia sa plec in misiune de salvare. Au fost cazuri cu degeraturi, cu fracturi de craniu, oameni care se rataceau pe munte. E mult de povestit. Si acum ne asteptam la turisti care sa urce pe munte in noaptea dintre ani, chiar daca e inchisa Cabana Omu si zapada e foarte mare. Dar sunt unii care vor sa marcheze trecerea de la un an la altul facand o fapta mareata, cum cred ei, fara sa stie ca isi pun viata in pericol", spune salvamontistul. Asa se face ca omul nostru a construit un refugiu la doi pasi de Statia Meteo. O cladire din lemn, cu doua camere si opt paturi, facuta in 1989, cu sprijinul salvamontistilor de la Bran. Acolo sunt adapostiti ratacitii muntilor.




Furtuni de 160 de kilometri pe ora




Revelionul celor de la Statia Meteo inseamna, in primul rand, transmiterea de date catre Administratia Nationala de Meteorologie. Fix la miezul noptii. Datele sunt transmise din ora in ora, dar exista patru momente importante de peste zi, iar acestea sunt la orele 06.00, 12.00, 18.00 si 24.00, cand se transmit informatii despre temperatura si umiditatea aerului, presiunea atmosferica, viteza si directia vantului sau despre frecventa anumitor fenomene meteorologice. In plus, oamenii de aici tin sub observatie si stratul de zapada, evolutia lui, astfel incat se dau si avertizari in legatura cu posibile avalanse in Bucegi. A existat o statie de observare meteorologica la Varful Omu inca din 1927, care a functionat pana in 1964 in Cabana Omu. Statistica arata ca cea mai scazuta temperatura in acest loc a fost inregistrata in anii '40, de minus 30 de grade Celsius. Cel mai cald a fost in vara lui 1986, cand tot in acest loc s-au inregistrat 22 de grade peste zero. Furtunile din zona sunt extrem de violente, rafalele de vant atingand chiar si 160 de kilometri pe ora. Vremea e atat de rea in decembrie, incat nici caprele negre nu urca acum la mai mult de 2.000 de metri altitudine.



Artica, motanul din varful Bucegilor




Asa ca meteorologii sunt aproape singuri. Aproape, pentru ca mai au si un motan in "dotare", pe care il cheama Artica. O pisica adaptata perfect la clima de aici. Motanul a fost adus cu cinci ani in urma. A avut o misiune grea la inceput. Trebuia sa extermine soarecii alpini care dadeau buzna in Statia Meteo de cate ori era ger afara, in cautarea unui adapost. Plus ca mai dadeau iama si prin proviziile oamenilor. Intre timp, pisica a facut "ordine" in zona, dar nici nu vrea sa auda de plecarea din "post". Chiar stapanii ei ne-au confirmat ca devine agresiva daca o iei in brate si te indepartezi de "casa".




Elicoptere in sprijinul meteorologilor




Auzim povesti despre cum era viata meteorologilor de pe Varful Omu cand aici nu erau gaze si nici curent electric. Aduceau pe munte, cu tractorul sau caruta, facand mai multe drumuri, 60 de tone de lemne, ca sa ajunga pentru o iarna. Plus cateva tone de motorina pentru generatorul electric. Asa ca specialistii aveau nevoie si de o conditie fizica deosebita. Si azi se cere forta fizica, nu numai pregatire profesionala, pentru ca meteorologii isi cara singuri proviziile. Dar acum vorbim numai de alimente.




In caz de forta majora, in sprijinul meteorologilor pot veni elicopterele de la Ghimbav ori de la Sibiu. S-a intamplat asa ceva de mai multe ori, dar numai cand a fost nevoie de salvarea unor turisti accidentati pe munte, care au avut norocul primului ajutor medical la Statia Meteo. A fost de pomina cazul unui femei, petrecut cu ani in urma. Urcase cu sotul ei pana la Varful Omu. Nimic deosebit pana aici. Numai ca femeia era insarcinata si mai avea cateva saptamani pana sa-i vina sorocul. "A fost la un pas sa nasca la Statia Meteo. Am chemat de urgenta un elicopter al Armatei. Au venit repede si au dus-o la spital, ca altfel nastea la 2.504 metri altitudine", rade Gheorghe Porancea cand isi aduce aminte de vremurile prin care a trecut.




Ne spunem unii altora sa avem multi ani inainte si sanatate. Sa ne mai vedem si cu alte ocazii. Tot pe "acoperisul" tarii, la o cana aburinda cu ceai si rom. Si sa aflam povesti noi despre viata la inaltimea vulturilor.




Dan Gheorghe, 2005 (fotografii de Bogdan Stamatin)