Bucurestiul de la capatul lumii


Un alt timp in care te afunzi. Cu noroiul pana la glezne. Oamenii ne cheama in curtile lor, sa vedem apa cum balteste printre acareturi. A nins in ultimele zile, zapada s-a topit, iar balta s-a strans acolo unde locul e "aplecat". Pe fundul acestei "galeti" sunt o parte din casele cartierului Giulesti, aproape de groapa de gunoi cu acelasi nume. La fel s-a strans puhoiul si asta-vara, la inundatiile care au lovit Capitala. O femeie ne striga, sa-i vedem casa daramata. Peretii din chirpici s-au scurs, imbibati de mal. Asa sunt si destinele localnicilor. Imbibate in mizerie.


Nici nu e nevoie sa iesi din oras, ca sa te crezi la tara. Dar poate ca la tara e mai frumos ca aici. In cartierul Giulesti, la capatul dinspre groapa de gunoi. Acolo unde oamenii dorm in pat cu cizmele in picioare, de teama ca in orice moment poate sa vina apa peste ei. Macar copiii sa si-i salveze la timp. Animale nu mai au. Sunt prea saraci ca sa le hraneasca si pe ele.


Ne oprim cu masina la marginea drumului asfaltat. Trebuie sa intram pe ulitele inguste, de-a lungul carora sunt "aruncate", de-a parte si de alta, case mici, asunse sub acoperisurile vechi, cenusii. Masina nu se poate lupta cu noroiul. Zapada ultimelor zile si clisa au format o "mare" de "gelatina" neagra. Ne miscam cu pas de melc, ocolim baltile, in care piciorul ti se poate afunda pana la glezna, ba poate si mai mult. Liniste de mormant. Nici tipenie de om. Doar cativa caini din spatele gardurilor ne simt si ne latra. In fine, intalnim si un suflet de crestin. Dam binete si incercam sa aflam ce fac oamenii pe aici, cum traiesc.


Femeia uscativa din fata noastra se duce prin cartier, sa-si gaseasca alta gazda. Sta cu chirie, si proprietarul nu mai vrea s-o tina. Este povestea familiei Ionescu. Originari din comuna Chitila, plecati din locul lor de bastina cu zece ani in urma. Femeia pe care am cunoscut-o acum, Daniela, se intoarce din drum, sa ne arate casa in care a stat in ultimii cinci ani. O luam din loc, depasim cateva strazi, strabatem si un camp plin de gunoaie, acoperite momentan de un strat subtire de omat, care pastreaza doar urmele cainilor trecuti pe aici, iar in final ajungem la casa familiei cu pricina. Casa e mult spus. O camaruta. Un pat, un dulap, un televizor si atat. Si multa apa imbibata in covoare.


Un copan de pui la doi copii


Daniela are doi copii. Vrem sa stim ce are de mancare. "Nu am nimic. Acum ma duceam si pe la magazin, poate luam ceva pe datorie", ne spune gazda. Cu o zi in urma, a pus pe masa o singura pulpa de pui. Si trei mere. Asta a fost mancarea pentru copii. Parintii au mancat paine goala. Asta le-a fost masa. "Eu stau acasa si am grija de copii. Sotul munceste la un patron. Castiga patru milioane de lei pe luna", auzim noi.


Nu le mai convine chiria pe care o platesc. E vorba de doua milioane de lei pe luna. Plus alte hangarale pe care le ai de platit. "Decat sa stam in apa asta, care ne intra in casa, mai bine plecam. Ne-am imbolnavit aici. Copiii sunt tot timpul raciti si n-am cum sa-i duc la doctor. Nu avem medic de familie, daca actele noastre sunt pe Chitila", ne explica femeia, de 38 de ani. Tot ea ne spune ca este absolventa de liceu pedagogic. A lucrat la catedra cativa ani. Pana a plecat din Chitila, cu sotul. "Daca am noroc, fac ceva de mancare azi. Daca nu, ne urcam in pat si dormim. Asta e viata noastra. Nu-i pasa nimanui. Sunteti primii care ne intreaba ce facem, cum traim, daca ne ajungem cu banii", ofteaza femeia.


Daca mancare nu e, nici lemne in soba familiei Ionescu nu sunt. Au iesit, din cand in cand, pana la groapa de gunoi de la Giulesti-Sarbi. Acolo au gasit crengi, cartoane. Dar nu numai ei au facut asa. Este un "sport" cunoscut in tot cartierul.


Galeata, in loc de pompa


Ajungem la alta poveste, cea de la Intrarea Caramidariei. Aici s-a format, inca de anul trecut, o adevarata balta. Dupa ce-au fost in Bucuresti inundatiile din august. E adevarat ca autoritatile locale au trimis atunci mai multe masini, pompe. Au venit si pompierii. Toti au incercat sa evacueze apa. Nu s-a reusit. Doar pe cateva strazi e canalizare. Dar si aceea nu s-a facut bine. Oamenii ne spun ca apa tot in curtile lor se strange. Canalul de scurgere este mai sus, fata de nivelul caselor. "De vreo zece ani ne luptam cu apa. Se strange mereu. Am incercat sa mai ridic o camera. Am sapat mai putin de un sfert de metru si am dat de apa. Ce sa mai faci? Parca suntem blestemati", striga Madalina Craciun, care iesise sa-si ajute vecinii, sa scoata apa din curte. Cu galeata. Fiecare cu galeata lui. S-au infofolit oamenii cum au putut, si-au pus cizmele in picioare, au sapat santuri, daca au putut, apoi la treaba, de dimineata pana seara. "De trei zile tot scoatem apa din curti si iese alta din pamant. Sunt singura si bolnava de inima. Nu stiu cat mai rezist", zice Viorica Vitan, care la cei 67 de ani ai sai umple galeata si arunca apa in strada cu miscari rapide si sigure, indelung "studiate". Altii fac haz de necaz si ne spun sa venim si pe la ei, prin ograda, sa vedem cine are apa mai adanca.



Dan Gheorghe, 14 martie 2006