Dumitru Brezulescu - un model de roman din 1902 pentru Romania anului 2010



"Iubitor de tara si de tarani" il caracteriza Nicolae Iorga pe Dumitru Brezulescu, un tanar care, in 1902, la numai 22 de ani, a reusit sa uneasca satele gorjene intr-un proiect transformat, peste ani, in cea mai mare banca populara a Romaniei interbelice. Din banii stransi s-a cumparat pamant, pentru improprietarirea ciobanilor de sub munte, apoi s-au construit o hidrocentrala, la Novaci, si primele cinci cabane din viitoarea statiune Ranca. Incredibilul destin s-a frant la doar 36 de ani. Inainte ca acest om, licentiat in Drept la Bucuresti, cu doctoratul la Sorbona, sa-si vada implinit un plan indraznet - Transalpina, cel mai inalt drum din Romania. Brezulescu este azi aproape necunoscut, cel putin in Gorjul natal. Comunistii i-au sfaramat statuia, ridicata in 1936 de sculptorul Ion Jalea.


O casa cat un muzeu


Ne-am dus in orasul Novaci, din judetul Gorj, sa-l cautam pe inginerul Gheorghe Cutuliga, la recomandarea specialistilor Muzeului de Istorie din Targu Jiu. Casa lui adaposteste o colectie de nepretuita valoare - fotografii de epoca, documente. Acest om a fost prieten cu un descendent al familiei Radutescu, din localitate. Familia aceasta a luat in grija, in 1884, un pusti de numai patru ani, ramas orfan, care se nascuse in satul Hilisesti, nu departe de Novaci. Baiatul se numea Dumitru Brezulescu.


Banca Populara "Gilortul"


Dupa scoala primara, in Novaci, si gimnaziul in Targu Jiu, baiatul ajunge la un liceu din Drobeta Turnu-Severin. "Era cel mai bun elev al liceului", stie din arhive Gheorghe Cutuliga. La o serbare a elevilor din toata tara, organizata in Bucuresti, la Atheneul Roman, Brezulescu este ales, din partea scolii sale, sa tina o cuvantare in fata regelui Carol I. A smuls ropote de aplauze. Regele a vrut sa-l cunoasca, felicitandu-l pentru talentul sau oratoric. Dumitru va urma cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dupa care va pleca la Sorbona, pentru doctorat. Pe parcursul studentiei bucurestene face cunostinta cu Spiru Haret, care il va sustine, din pozitia sa in stat, in ceea ce tanarul dorea sa faca in Gorjul natal - o banca populara. Era in acea perioada o mare problema pentru taranii care doreau sa-si dezvolte gospodariile - nu aveau de unde sa imprumute bani, decat de la camatari, dobanda ajunand chiar si la 120%. De aceea existau, in diverse locuri din tara, aproximativ 200 de banci populare, organizate de comunitatile locale, unde lumea isi depunea economiile, iar cei care aveau nevoie de bani se imprumutau, cu dobanzi accesibile. Student fiind, la numai 22 de ani, Brezulescu organizeaza in Novaci, in ziua de 6 ianuarie 1902, o adunare populara, sprijinit de primarul localitatii, Ion Pratasescu, si de un localnic instarit - Fane Bocsa. Iata cateva din cuvintele pe care tanarul le-a rostit atunci multimii : "Nu asteptati mila, adesea necurata, si mereu injositoare, de la altii". Cateva zile dupa aceea, la 13 ianuarie, Ministerul Instructiunii Publice da cale libera tanarului sa organizeze ceea ce urma sa se numeasca "Banca Populara Gilortul". Nume dacic, sustin unii despre Gilort - un rau care izvoraste din masivul Parang, traverseaza Novaciul si se varsa in Jiu.


Avocatul taranilor


Primul sediu al Bancii a fost in cancelaria scolii din Novaci. S-a pornit cu un capital social de 72 de lei. Institutia era condusa de Brezulescu, iar din Consiliul de Administratie faceau parte fruntasii satelor gorjene, care sustineau aceasta actiune. Dupa numai un an, s-au strans 16.000 de lei, de la 230 de depunatori, iar in 1908 existau 1.612 membri si un capital de zece milioane de lei, fiind considerata cea mai puternica banca populara din Romania acelor vremuri. Dar nu e vorba doar de bani, ci si de ceea ce s-a facut cu ei, pentru ca Dumitru Brezulescu a vrut sa-i ajute pe tarani. S-a vazut acest lucru si in lucrarea sa de licenta, intitulata "contributiuni la studiul proprietatii in devalmasie in muntii nostri". Pentru asta a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept "un tanar iubitor de tara si de tarani". Din visteria bancii s-au cumparat rase superioare de animale. A fost achizitionata mosia Vladoianu, pamantul fiind impartit satenilor, care au fost improprietariti. Ba au mai primit si echipamente - joagare si circulare - pentru exploatarea lemnului. S-a facut o biblioteca in Novaci, cu 2.000 de volume, iar tinerii cu perspectiva primeau burse de studii. Brezulescu i-a reprezentat gratuit pe tarani, ca avocat, in sute de procese impotriva camatarilor. Satenii nu-si puteau achita vechile imprumuturi, riscand sa-si piarda pamantul, pus drept garantie.


Proiectul inginerului Diaconovici


Dumitru face apoi cunostinta cu inginerul Aurel Diaconovici, absolvent al Scolii Politehnice din Graz. Diaconovici fusese numit, in 1884, seful Serviciului Tehnic din Gorj. A proiectat si realizat nenumarate drumuri si poduri in judetul sau. Gorjul e apreciat, in anul 1900, de catre ministrul de atunci al Lucrarilor Publice, Ionel Gradisteanu, drept "intaiul pe tara la drumuri". Cei doi prieteni - Brezulescu si Diaconovici - strabat Muntii Parang, cu gandul la un drum care sa faca legatura intre Oltenia si Transilvania. Zona era frecventata de ciobanii care traversau lantul muntos, cu turmele lor. Diaconovici definitiveaza proiectul drumului, cel mai probabil în 1912.


O moarte stupida


Firul vietii lui Dumitru Brezulescu se rupe neasteptat, in 1916. Se plangea de mai multa vreme de dureri in zona abdomenului. Este operat la Bucuresti, fara sa fie depistata sursa afectiunii. Moare la numai doua saptamani de la operatie, in ziua de 12 iulie. Cauza decesului a fost septicemia. Abia la autopsie s-a vazut de unde pornise totul. Fusese o punga de puroi, aproape de ficat, pe care medicii n-o descoperisera. Dumitru a lasat in urma lui o sotie - pe Lucia, de 22 de ani, si pe fiica lor - Maria Ivona, de noua luni, dupa cum s-a consemnat in ziarul "Gorjiul", a carui editie din 21 iulie 1916 a fost dedicata integral acestui trist eveniment. La inmormantare, in satul natal, au venit mii de tarani, dar si personalitati din Bucuresti, intre care I. G. Duca, detinator al portofoliului Educatiei. El si-a aratat convingerea ca Brezulescu ar fi ajuns un mare conducator al Romaniei, daca soarta nu i-ar fi fost potrivnica.


Nasterea Transalpinei


N-a pierit, in schimb, unul dintre cele mai indraznete proiecte la care visase Brezlescu. Banca pe care el a creat-o solicita, in 1934, noului premier al Romaniei, Gheorghe Tatarascu, sa sustina construirea drumului peste Parang. Cu atat mai mult cu cat seful Guvernului era oltean, nascut in Craiova. Merita semnalat ca directorul de atunci al "Gilortului" era Ion Giurgiulean, un invatator din Novaci. El fusese sprijinit, la vremea copilariei, cu o bursa de studii. Una din bursele oferite de Brezulescu. Cert e ca premierul vine, in acelasi an, la Novaci, unde se organizeaza o adunare populara, in locul numit Plaiul Mare. El le-a vorbit oamenilor despre importanta acestei lucrari strategice, idee sprijinita si de Casa Regala a Romaniei. Sutele de tarani, imbracati de sarbatoare, au aclamat. Trebuie sa precizam ca avem azi in fata noastra un martor al acelui eveniment, pe gazda noastra, inginerul Cutuliga, care avea zece ani in 1934. Asa ca, de data asta, nu ne mai povesteste din documente, ci chiar cele vazute de el, cu 76 de ani in urma. "Am fost la acea adunare, l-am vazut pe Tatarascu, nu poti uita asa ceva", ni se confeseaza barbatul.


Galop peste Parang


Dupa ce si-a incheiat discursul de la poalele Parangului, Tatarascu s-a urcat pe un cal si, alaturi de alti 40 de ciobani, si ei calare, au pornit in galop spre munte, sa viziteze traseul viitorului drum. Banii pentru aceasta investitie au fost dati atat de Guvern, cat si din subscriptii publice. Nu exista insa nicio referinta la suma exacta. Se stie doar ca fondurile au fost administrate de Banca "Gilortul". Organizarea santierului a inceput in 1934. Din satele gorjene s-au inscris 800 de barbati. Se pare ca tot atatia si de cealalta parte a muntelui, din Alba. Salariile erau foarte bune - e singura informatie certa, pentru ca din nou lipseste concretetea cifrelor. A fost trimisa in zona si o unitate de geniu. Lucrarea a pornit in acelasi an, din doua puncte, in paralel - din Gorj, de la Novaci, si din Alba, de la Sebes. Prima lovitura de tarnacop a dat-o chiar premierul Romaniei. Poate nu intamplator tarnacopul. A fost principala unealta care a dat atunci muntii la o parte, sa faca loc Transalpinei.


Turism si industrie - tot marca Brezulescu


Drumul de piatra era acoperit cu un strat de roci maruntite si "batute", cat sa formeze o suprafata suficient de plata. S-au facut lucrari de anvergura, la nivelul tehnologiei acelor timpuri, precum ziduri de sprijin, pentru contracararea eroziunii ploilor sau izvoarelor. Soseaua alpina atinge 1.579 de metri altitudine, la Ranca, iar in Pasul Urdele se avanta la 2.145 de metri. Este cel mai inalt punct rutier al Romaniei. Spre comparatie, celalalt drum al nostru din nori - Transfagarasanul - construit intre 1970 si 1974, urca pana la 2.042 de metri. Transalpina a fost inaugurata de regele Carol al II-lea, in 1939, venit cu masina de teren, care a urcat pana la Ranca, unde fusesera ridicate primele cinci cabane, din fondurile Bancii "Gilortul". Statiunea s-a nascut datorita lui Dumitru Brezulescu. El a decis ca acesta e un loc bun pentru turism. De numele sau e legata chiar si o hidrocentrala, cea de la Novaci, construita prin implicarea "Gilortului". Director al acestei amenajari hidrotehnice a fost, timp de 40 de ani, omul in casa caruia ne aflam acum - Gheorghe Cutuliga.


"Razbunarea" comunistilor


Ceva cu totul neasteptat s-a intamplat dupa 1990, cand inginerul Cutuliga s-a trezit la poarta casei sale cu o femeie. Nimeni alta decat Maria Ivona, fata lui Dumitru Brezulescu. Ea se stabilise inca din 1940 in Spania. "A vrut sa ma cunoasca, dupa ce auzise de mine, cat de frumos am vorbit la o adunare din Novaci, cand a fost evocata memoria parintelui ei", rememoreaza barbatul acea intalnire. I-a aratat fotografii de suflet, documente inedite, pe care inginerul le stransese de-a lungul vietii lui. Spunem gazdei  ca am intrebat in Novaci, dar si prin imprejurimi, daca stie cineva de Dumitru Brezulescu. Majoritatea au ridicat din umeri, nepasatori. "Ca nu se stie azi de Brezulescu, e vina scolii, a autoritatilor, a tuturor", se incrunta inginerul. Si tot el ne mai relateaza un fapt, despre cum intelege acest popor sa-si cinsteasca inaintasii. A existat o statuie a lui Brezulescu, in Novaci, facuta in 1936 de sculptorul Ion Jalea. Comunistii au spart-o, dupa 1948. "Pe urma tot ei au cautat sa puna alta in loc, prin anii '80, dupa ce si-au dat seama ce facuse acest om in viata lui", conchide interlocutorul nostru. Azi exista un bust al lui Brezulescu in centrul localitatii. Nu mai spunem ca, de 20 de ani incoace, Transalpina ajunsese o ruina. Si nu din cauza timpului sau a ploilor. Localnicii ne-au spus cum s-a furat piatra din vechile ziduri de sustinere ale drumului, ca de - mai faci o vila, cine stie mai ce in ograda personala, nu-i asa?!


Reasfaltarea norilor


Soseaua urmeaza linia crestelor, ocolind vai adanci, uneori serpuitoare, cand trebuie sa se catere pe cate un colos, alteori alunecand in pante agresive. De multe ori se intampla sa nu vezi pe unde continua drumul, de parca acesta ar vrea sa te azvarle in gol, la prima cotitura. Urmaresti in departare colturile muntilor, impungand cerul. Tocmai pe muchiile acelea se avanta breteaua asfaltata, parand a-si tine echilibrul intre doua prapastii. De anul trecut, s-a inceput asfaltarea Transalpinei. Santierul a pornit din doua locuri, in paralel - din Gorj si din Alba - pe o distanta mai mare fata de traseul original, de aproape 150 de kilometri. Lucrarea ar trebui sa fie gata in trei ani de la demararea ei, anunta Ministerul Transporturilor in 2009. Dar va spunem noi, care am fost de curand acolo, ca soseaua e deja neteda ca-n palma, in cea mai mare parte. E ca si cum s-ar inchide cercul unei povesti, inceputa de un om din alte timpuri...


Dan Gheorghe, 7 decembrie 2010

(fotografiile de epoca apartin colectiei inginerului Gheorghe Cutuliga)