Guvernul Romaniei nu vrea sa fie monument istoric


Sa promovam turismul in Romania - spun guvernantii. Traditiile, statiunile, monumentele istorice. De cate ori nu ne laudam cu monumentele noastre! Si ne plangem ca nu sunt suficient cunoscute. Problema e ca una zicem si alta facem. Stiati, de pilda, ca Bucurestiul are 2.400 de monumente istorice? Conform datelor Ministerului Culturii. Mai multe decat Parisul, care nu se poate mandri decat cu 1.860 de asemenea locatii. Un bucurestean - David Chifiriuc - a vrut sa scoata din anonimat nestematele istorice ale Capitalei noastre. A castigat, in 2009, un proiect european, de 15.000 de euro, pentru montarea a 400 de placute, pe tot atatea monumente emblematice din Bucuresti, dar care au si importanta nationala si internationala - biserici, palate, case ale unor vechi familii de boieri sau de industriasi. Printre acestea se numara si cladirea Guvernului. Exista, inca din 2004, Ordinul 2237 al Ministerului Culturii, care spune ca proprietarii sau administratorii cladirilor de patrimoniu au obligatia de-a permite montarea placutelor standardizate care sa contina informatii despre imobilul cu incarcatura istorica - cine si cand l-a construit, daca a trecut prin razboaie sau poate ca a fost sediul unei institutii publice ori intre zidurile lui s-au petrecut fapte de o covarsitoare importanta pentru tara. David are 30 de ani si e specializat in calculatoare, ca programator, dar e pasionat si de istorie. A strabatut tot centrul Bucurestiului, pe parcursul anului 2010, cat a tinut proiectul sau, mergand la fiecare din cele 400 de cladiri care urmau sa fie marcate cu placutele respective. Omul avea toate avizele necesare in buzunar - de la Ministerul Culturii, Directia de Cultura a Capitalei si de la Primaria Generala. Din echipa care l-a ajutat au mai facut parte sotia lui, care e bacteriolog, si un fin de-al lor.

Doua ore de "plimbare", la Guvern

Prin noiembrie, anul trecut, David a batut la poarta Guvernului Romaniei. Asa cum facea la fiecare adresa. A vrut sa discute cu cel care gestioneaza treburile cladirii. Sa stie gazdele - uite, eu am venit la voi si montez placuta, pentru ca locuiti intr-un imobil cu amprenta istorica. Tablita are 40 de centimetri lungime si 20 latime. "Am stat vreo doua ore la Guvern", zice tanarul. Timp in care a fost trimis de la un consilier la altul. Nimeni nu parea insa sa stie ce sa faca, daca e nevoie sau nu de vreo aprobare speciala, pentru ca tablita sa acopere cativa centimetri din fatada guvernamentala. Conform legislatiei, placuta trebuie pusa in asa fel incat sa fie cat mai vizibila, din strada. De pilda, sa stea langa numarul pe care il are casa. Dar si la poarta principala, daca e un palat sau o vila cu o gradina imensa. Dupa doua ore de plimbari prin sediul Guvernului, David a primit o jumatate de raspuns. Nu-si aminteste exact cu cine a vorbit, ce fete simandicoase erau pe acolo. Dar i s-a spus ca va fi cautat la telefon, candva, nu se stie cand. Dupa ce "se va analiza" problema. Drept pentru care oaspetele si-a strans "jucariile" si a plecat. Fara sa-si fi dus treaba la bun-sfarsit. "A fost o scena demna de teatrul absurdului", zice David. Ganditi-va ca Ministerul Culturii i-a dat, in 2009, aprobare sa monteze 400 de placute pe cele mai importante monumente istorice ale Bucurestiului, intre care si cladirea Guvernului. Mai tarziu, adica in noiembrie 2010, cand barbatul ajunge la Guvern, cei de acolo se intreaba daca e bine ca un aviz dat de Ministerul Culturii, adica de o institutie care face parte din Guvern, sa fie respectat. De cine? De acelasi Guvern. Nici in momentul de fata, in aprilie 2011, omul n-a primit inca un semn de la Guvern, sa monteze placuta acolo.

"Si altii sunt birocrati, nu numai noi"

Iata cateva informatii despre istoria cladirii Guvernului Romaniei - impozantul edificiu din Piata Victoriei a fost proiectat de Duiliu Marcu si consturit intre anii 1937 si 1944, dar grav avariat in timpul bombardamentelor asupra Capitalei, din al doilea razboi mondial, dupa care a fost refacut, pana in 1952. Cladirea a servit, pe timpul comunismului, ca sediu al Ministerului de Externe si al Consiliului de Ministri, iar dupa 1990 a devenit unul din puntele centrale ale Romaniei, de unde tara e guvernata. Palatul a fost inclus, in 2004, pe lista monumentelor istorice. Cam asta am fi aflat, noi, trecatorii, daca placuta era acum montata la poarta Guvernului. "Macar am satisfactia ca nu numai noi, romanii, suntem birocrati, mai sunt si altii", zice David cu umor. Ne da exemplu Ambasada Cehiei, unde a primit aprobare de-a monta placuta abia dupa patru luni de la solicitarea sa. Se pare ca cererea lui ar fi ajuns si la Praga, sa primeasca si de acolo girul. Cu totul altceva a fost la Ambasada SUA. A batut la usa americanilor, fiind primit de un functionar, care s-a uitat la avizele romanului. Dupa care americanul i-a zis asa - "nu inteleg de ce ati mai venit la mine, sa ma intrebati, din moment ce aveti avizele. Trebuia sa montati pur si simplu placuta".

La palatul lui Becali si la Cotroceni

David a mai fost si la palatul lui Gigi Becali. Si aici discutii cu patronul Stelei. Dar lucrurile au mers repede. Dupa trei zile, a primit un telefon, sa monteze placuta. Care poate fi vazuta la intrarea principala in somtuoasa curte. Alta experienta a fost la Palatul Cotroceni. Aici i s-a permis sa monteze placuta, dar la intrarea de la muzeu. La alt muzeu, de data asta cel National de Arta, a fost inconjurat de paznici inarmati pana-n dinti, care nu intelegeau ce cauta acolo unul pus pe treaba, sa monteze o placa. "Intrusul" a fost legitimat si de un agent al Politiei, pana cand s-a dumirit toata lumea care era problema. Cu totul altfel a fost primit omul la Palatul Elisabeta, resedinta familiei regale a Romaniei. A fost condus de gazde, cu multa amabilitate, sa faca un tur al cladirii.

40 de cuvinte pe fiecare placuta

Operatiunea placutelor inseamna, in opinia lui David Chifiriuc, un prilej pentru bucuresteni de a-si ridica privirea din pamant, sa descopere frumusetile orasului lor. Chiar si el s-a mirat, afland ca Bucurestiul are 2.400 de monumente istorice. "Atat de multe? Dar unde sunt?", si-a zis. E adevarat, nu-ti dai seama de bogatia asta, daca nu e marcata in niciun fel. Se spune ca, daca ar putea vorbi, zidurile ar povesti multe. Ei bine, placutele lui David sunt un fel purtatori de cuvant ai caramizilor mute. Legea spune ca pe fiecare placuta ar trebui sa fie un text de cel putin 20 de cuvinte. Dar el a folosit 40 de cuvinte, pentru o informare cat mai cuprinzatoare a publicului. Textul in limba romana e replicat in engleza si franceza. Iar deasupra lor e un fel de stea. Ni se da explicatia - simbolul turlei chindiei de la manastirea Vacaresti. Demolata de comuniști. Aceeasi legislatie arata ca este obligatia autoritatilor locale sa monteze placutele. Dar actiunea lui David n-a fost sustinuta cu niciun leu de vreo autoritate romaneasca. "Scoaterea din anonimat a monumentelor istorice din Bucuresti", cum a sunat proiectul, s-a facut cu bani oferiti de guvernele Norvegiei, Islandei si Principatului Liechtenstein, prin intermediul Mecanismului Financiar al Spatiului Economic European. Strainii au alocat efectiv 13.500 de euro, iar restul de 1.500 de euro au fost responsabilitatea acestui tanar.

Aprobari rapide, daca statul nu da bani

Pana sa depuna proiectul, David s-a dus pe la diverse institutii, pentru aprobari. Placutele, cu tot cu textul lor, aveau nevoie de avizul Directiei de Cultura a Bucurestiului. Actiunea trebuia sustinuta si prin consultanta Ministerului Culturii. La care se adauga aprobarea din partea Primariei Capitalei, pentru montajul propriu-zis. "Celor de acolo nu le venea sa creada ce vreau sa fac", isi aminteste. Oficialitatile isi inchipuiau ca tanarul va cere bani de la statul roman. "Le-am spus ca nu vreau niciun ban". Daca a fost vorba asa, atunci lucrurile s-au miscat mult mai repede. "Am obtinut toate avizele in numai cinci zile", conchide el. Toate institutiile astea - Ministerul Culturii, Directia de Cultura a Bucurestiului si Primaria Capitalei - au devenit partenere in proiectul lui David. Va dati seama ca, atunci cand omul s-a dus la Guvernul Romaniei, sa monteze placuta, cei de acolo ar fi trebuit sa remarce ca in proiect era partener Ministerul Culturii...

RAAPPS asteapta mail

Cand am telefonat la Guvern, zilele trecute, vorbind cu biroul de presa al Secretariatului General, mi s-a spus ca aceasta cladire se afla in grija Regiei Autonome Administratia Patrimoniului si Protocolului de Stat. Am vorbit si acolo, fiind indemnat sa le trimit o solicitare pe mail, sa vada specialistii lor cum poate fi rezolvata problema. "Institutiile statului se intreaba daca sa respecte legea", ne-a definit David cat se poate de elocvent aceasta situatie.

Consultanta de specialitate

Textul fiecarei placute trebuia redactat de un specialist. David s-a dus la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" din Bucuresti, unde a gasit multa solicitudine. A colaborat cu profesorul Sergiu Nistor, din a carui activitate se pot retine, intre altele, functia de secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, dar si cea de presedinte al Consiliului Mondial al Monumentelor si Siturilor. Apoi trebuia gasita o firma care sa produca aceste placute. Cea mai buna oferta a venit de la Cluj. Era vorba de un material folosit si la imbracarea cladirilor de birouri. Adica placutele sa aiba in componenta cate doua foite din aluminiu, la exterior, si una de polipropilena, in interior. Clujenii au cerut cate zece euro pentru fiecare din cele 400 de placute. "O firma din Bucuresti ceruse dublu", spune autorul proiectului. Pentru litere s-a folosit o cerneala speciala, care poate rezista la intemperii cinci sau sase ani. Era nevoie de cate o matrita pentru fiecare tablita in parte, in functie de text. Montajul placii are o tehnica anume. De zidul cladirii se prinde, in suruburi, un suport din PVC expandat. Pe acest suport vine apoi placa propriu-zisa. Dar, de data asta, fara suruburi, ci lipita cu un adeziv industrial. S-au folosit 25 de tuburi de adeziv. Un asemena tub, redus cantitativ, costa 80 de lei. A fost nevoie si de muncitori, sa monetze placile. Numai ca ei se grabeau, dadeau rasol. Au montat, in prima zi de lucru, 21 de placute, insa autorul proiectului zice ca ritmul normal era de numai zece placute pe zi. Asta inseamna sa fii atent la modul cum lipesti placutele de suport. Iar suportul sa fie bine prins de perete. David a decis ca trebuie sa faca el munca asta.

Omul cu scara

Sa vezi un om cu o scara in spinare, cu o trusa de scule pe umar, ai zice ca e muncitor in toata puterea cuvantului. Cu un arsenal pe masura - doua bormasini, tuburi cu adeziv, ciocan, patent, dibluri, perii pentru curatarea zidului, pe locul viitoarei placi. David pleca dimineata pe teren, stabilindu-si din timp traseul - ce cladiri urmau sa primeasca placutele in ziua cu pricina. Reusea sa monteze doua-trei, pana la ora la care trebuia sa fie la munca. Nici timp liber n-a mai avut, sambata si duminica, pe parcursul anului 2010. Placutele pot fi vazute azi la fostele hale industriale Malaxa, la Uzina Filaret, pe o serie intreaga de cladiri de pe Calea Victoriei, de-a lungul bulevardelor Lascar Catargiu, Dacia, Carol, Elisabeta, la Gara de Nord, la Hala Traian, in Centrul Istoric. Cel putin 100 de placute au invadat centrul vechi al orasului. Barbatul ne povesteste ca la Hala Traian a fost cat pe ce sa-si rupa gatul. Era sa alunece pe scara. Treptele inghetasera, pe un ger de minus 15 grade, in decembrie 2010. Trebuia sa te urci pe scara, pentru ca placa urma sa fie montata la o inaltime de aproape doi metri, fata de sol.

Texte modificate

Experienta asta i-a oferit posibilitatea sa cunoasca locuri cu totul speciale. A gasit o casa de vechi targoveti, pe strada Serban Voda, facuta cu peste 100 de ani in urma. "Are o arhitectura cu totul speciala. Din pacate, nu se vede din strada, pentru ca in fata ei este alta casa, mai noua. Dar in spatele curtii gasesti ceva cu totul spectaculos", exclama tanarul. A intalnit personaje care vietuiesc intre zidurile vechi, urmasi de boieri sau de generali, care i-au povestit fel si fel de lucruri din istoria acelor case. Unii proprietari chiar i-au oferit lui David informatii inedite, asa incat 15 placute au fost modificate, in text, la dorinta expresa a gazdelor, pentru a se respecta adevarul acelor locuri. La fiecare casa trebuia sa stai cam 45 de minute, in timpul acesta incluzand nu numai montarea placii, dar mai ales discutia preliminara cu proprietarul, caruia sa-i explici de ce vrei sa montezi placa, ce text va fi acolo. S-a intamplat, in mai multe randuri, ca la aceeasi adresa sa fie nevoie de doua-trei vizite, pana cand placa a fost acceptata de proprietari. Dupa ce a fost aplicata pe zidul casei, placuta intra in grija stapanului acelui imobil, cu obligatia sa curete inscriptia si sa n-o deterioreze.

Prietenii istoriei

Puteti sa vizitati si pe cale virtuala monumentele istorice din Bucuresti. David si un coleg de-al sau au facut o harta interactiva, dupa ce au fotografiat peste 500 de biserici, case vechi si muzee din Capitala. Au creat mai multe filtre pentru vizitatori, ca sa poti gasi mai usor un monument anume. Harta poate fi accesata pe www. apmnir.ro - este adresa Asociatiei "Prietenii Muzeului National de Istorie a Romaniei". Asociatia a fost infiintata de David Chifiriuc, in 2008, cu scopul promovarii valorilor romanesti. Primele colabarari au fost chiar cu Muzeul National de Istorie a Romaniei. Ideile astea au stat si la baza aparitiei platformei www.monumenteromania.ro, prin care membrii sau simpatizantii Asociatiei au inscris pana acum peste 6.000 de monumente din intreaga tara, cu fotografiile si explicatiile aferente. Si mai e de completat site-ul, pentru ca Romania are 20.000 de monumente, plus 10.000 de situri arheologice.

Vrea placute si in alte orase

Calculatoarele si istoria pot merge, si de acum incolo, mana in mana, in viata lui David. Vrea sa repete experienta placutelor, in alte orase - Curtea de Arges sau Targoviste. Dar n-a uitat ca mai are treaba in Bucuresti. Pentru ca, din cele 400 de placute programate aici, 30 au ramas inca in asteptare. La unele adrese sunt executate lucrari de consolidare sau de renovare. La altele, proprietarii se fac ca "ploua". Cum e cazul Guvernului Romaniei. Domnilor guvernanti, daca va mai bate la poarta un tanar, cu o scara in spinare si o trusa de scule pe umar, nu va speriati, ca nu e periculos. E doar un om care iubeste cu adevarat istoria acestei tari...


Dan Gheorghe, 15 aprilie 2011(fotografii primite de la David Chifiriuc)