Aurora Banatului - iata cum a fost nimicita perla interbelica a turismului romanesc




Doar daca reusesti sa te intorci in timp, imaginandu-ti cum a fost cu 70 de ani in urma, mai ai sansa de a descoperi in Muntii Banatului o statiune care a fost candva de nivelul suratelor sale din Austria. Vizitata de regi, dive si industriasi din intreaga lume, punandu-le la dispozitie un sistem de relaxare pentru toate anotimurile - vile, restaurante, cabaret, partii de schi, de bob, terenuri de tenis, de badminton, saloane cu terapii naturiste. Desfiintata la nationalizarea din 1948, Aurora Banatului este azi o ruina. Mai "traieste" doar din fotografiile de epoca si in documente.

Cu 70 de ani in urma...

De la gara, suntem invitati intr-o trasura. Avem de mers cinci kilometri pe un drum pietruit, serpuitor, peste dealuri, pana in inima padurii seculare. Daca ar fi fost iarna, am fi stat in sanie, trasa de cai. Parasim civilizatia si intram, parca pentru totdeauna, intr-o alta lume. Totul e verde. Dar la un moment dat codrul pare a se da la o parte, ca intr-un spectacol in care cortina se ridica, dezvaluind o priveliste cu totul neasteptata. Vile luxoase, un parc inundat de flori si foisoare, strabatut de alei largi si pigmentat cu statui si fantani arteziene. Mai vezi restaurante, terenuri de tenis, de badminton. Si iarasi zicem - daca era iarna, aici am fi avut la dispozitie nu mai putin de patru partii de schi, o partie de bob de aproape doi kilometri lungime, o trambulina pentru curajosii care vor sa "zboare" cu schiurile. Iata insa ca noi am nimerit intr-o seara calduroasa de vara, cand doamnele sunt imbracate dupa ultima moda de la Paris, etalandu-si, la plimbare, siluetele gratioase, alaturi de domni aranjati la patru ace. Ne oprim la una dintre ospatariile statiunii. O formatie de jazz isi face numarul, in surdina, iar chelnerul ne invita la una din mese.

La cabaret

Ni se spune ca avem la dispozitie si o biblioteca, dar si un stand de presa cu ziare din toate capitalele europene. Hai la restaurant! Cartea de bucate are 16 feluri de mancare. Se pot adauga meniuri preparate la comanda speciala, dupa cele mai rafinate gusturi. Am putea sa facem o adevarata "calatorie" culinara prin toata Europa. La fel si vinurile - cele mai importante podgorii de pe bătranul continent si-au trimis in statiunea asta "emisarii". Am ales un loc cat mai bun, pentru a privi spectacolul de cabaret. Pentru a doua zi este anuntat un bal, la care turistii sunt invitati. Se va organiza, ca de fiecare data, si o tombola.

Excursii pe si sub pamant

De-a lungul sejurului nostru, gazdele ne pun la dispozitie ghizi, sa vizitam imprejurimile - un lac subteran, pesteri. Vom urca spre stanele de oi, vom vedea si o cascada, un tunel, un gater, vom savura peste pe terasa unei pastravarii. Ne-am adunat, in total, 40 de excursionisti. Escapada va dura doua zile. Ne vom petrece noaptea intr-un canton silvic, cu foc de tabara, cantece si jocuri. Alte vizite se organizeaza la exploatarea miniera din apropiere, unde patrundem in cateva galerii. Cand iesim din nou la lumina, ne asteapta suveniruri, pe care le putem cumpara. Amintiri din adancul pamantului - carbune sau minerale. Mai e de vazut uzina de prelucrare a fierului, nici ea prea departata de statiune. Sa afli cum se lucreaza la topitorie, cum e un furnal. Si aici suntem imbiati cu amintiri de buzunar - figurine care mai de care mai haioase, pe care muncitorii le-au modelat din fier.

Preturi pentru toate buzunarele

Daca vii in anotimpul alb si nu ai echipamentul necesar, ti se pun la dispozitie toate cele necesare - sanie, schiuri, patine. Vara sunt cele mai mari reduceri de pret, in statiune, la masa si cazare. Om simplu sau boier, iti permiti o vacanta in acest loc, unde tarifele sunt astfel calculate, incat sa nu "usture" portofelul. Statiunea e deschisa tot timpul anului. Din pliantele raspandite in tara si in strainatate poti afla informatiile esentiale despre acest loc de vacanta. Alegi din timp vila in care vrei sa fii cazat. Majoritatea cladirilor, integrate perfect, ca arhitectura, in specificul montan, au cel mult 20 de camere, fiecare. Cateva sunt date ca exemplu in materialele de promovare - "Dora", "Klein", "Gretchen", "Elisabeth", "Eva", "Dor", "Vila Rosie", Vila "Denz".

Cursuri de dans si de fitness

Daca vrei sa rupi gura targului cu o tinuta eleganta, dai comanda si ti se va croi imediat orice fel de haina doresti. Sunt ateliere de croitorie in statiune. Fetele care vor sa invete primii pasi de dans, pentru a face impresie buna la bal, au la dispozitie instructori. Doamnele care isi mentin silueta au si ele ore de gimnastica, tot sub indrumarea unor specialisti. Sambata si duminica sunt dedicate spectacolelor in aer liber, cu orcheste si dansatori, dar si cu traditii locale. Nu poate lipsi parada minerilor sau a pompierilor. Fiecare din aceste doua meserii este reprezentata de cate o fanfara.

Terapii neconventionale

Si pentru a imbina utilul cu placutul, trebuie spus ca aici poti beneficia de tot felul de terapii, fara sa ai totusi de-a face cu medicamentele. Sunt sedinte de masaj, bai cu sare, cu plante sau cu bioxid de carbon, impachetari cu plante. Ne aflam la aproape 800 de metri altitudine, intr-o zona recomandata de medici pentru ozonul care sa inunde plamanii. Dimineata este "prescris" mersul in picioarele goale, prin iarba improspatata de roua. Mai e in acest loc ceva special. Tot bai de plante, dar de data asta insotite de dusuri care alterneaza apa fierbinte si cea rece. Terapia asta e aplicata si in alte statiuni din Europa sau America, dupa numele celui care a pus la punct acest tratament neconventional -  Sebastian Kneipp. Cei care sufera de inima, de plamani, au probleme ale cailor respiratorii sau ale sistemului nervos, reumatism, artrite, anemie - tuturor le este destinat acest intreg ansamblu de tratamente.

Peisajul sinistru de azi

Tot ce ati citit pana acum face parte dintr-un exercitiu imaginativ, de intoarcere in timp, cu vreo 70 de ani. Ne-am bazat insa pe descrieri amanuntite ale faptelor, asa cum s-au petrecut ele atunci. Cei carora le-am povestit in felul asta m-au intrebat - in ce statiune din Austria sau Elvetia ai fost? Ei bine, aflati ca nici macar n-am depasit granitele Romaniei. M-am oprit in Muntii Banatului, la cinci kilometri de orasul Anina. In acest loc a existat, pana in 1948, o statiune care s-a numit Sommerfrische, cunoscuta din 1930 si ca Aurora Banatului. Din care n-a mai ramas absolut nimic! Daca te duci azi in acel loc, ai in fata o priveliste asemanatoare cu cea a cetatilor antice, din care se mai vad doar "amprentele" din piatra, napadite de buruieni. Am mers pe drumul cel vechi, din Anina, acum prafuit si plin de gropi, spre un loc cu denumire orientala - Valea Beiului - unde pe vremuri a fost "perla" turistica. Dealurile sunt "chelite" acum. Pana si copacii seculari, care "imbracau" odininoara statiunea, au disparut. Noroc ca in Anina traieste un om - Cristian Mosoroceanu - pasionat de istorie. Este administratorul unui centru local pentru minorii cu dizabilitati. Ne povesteste ca, in urma cu ceva timp, a dat peste jurnalul unui fost miner din localitate, afland de acolo povesti extraordinare. Asa a inceput sa scormoneasca trecutul acestor meleaguri. "Am strans obiecte si fotografii pe care altii le aruncau la gunoi", zice omul nostru.

Amintiri otravite

Istoria iti deschide la Anina file nebanuite. O localitate aparuta pe harta inca din 1773, la inceput ca o colonie de mineri austrieci, numita Steierdorf. Ghidul ne spune ca a stat de vorba nu numai cu batranii din oras, dar a luat legatura si cu oameni nascuti aici, care traiesc acum in Austria sau Germania. A reusit sa stranga peste 10.000 de fotografii si obiecte, compunand un tablou cat mai complet al acestor locuri - oameni, povesti, istoria mineritului local. Dar la un moment dat au aparut informatii despre fosta statiune Sommerfrische. Ingropată pur si simplu de diversele regimuri politice care au trecut peste acest loc. Statiunea a disparut odata cu nationalizarea din 1948, initial fiind transformata in colonie pentru copiii muncitorilor, apoi in preventoriu TBC, in care se mai aflau, in 1976, potrivit documentelor, doar 60 de persoane. Localnicii isi amintesc ca statiunea a fost devastata, prima oara, de soldatii sovietici. Faptul e consemnat de memoria locala in zilele de 19 - 21 septembrie 1945. Au aparut apoi incendiile, puse pe seama unor maini criminale, printre victime fiind vila "Dora" - in 1948, si vila "Gretchen" - in 1956. Doar cateva cladiri s-au incapatanat sa reziste pana in 1989, cum ar fi unul dintre fostele restaurante, dar si vilele "Elisabeth" si "Eva". Numai ca si acestea au fost, dupa 1990, dezmembrate, caramida cu caramida. Azi e pustiu acolo unde candva a fost o cu totul alta lume.

De unde s-a pornit

Ideea statiunii s-a materializat la 17 decembrie 1893, cand Johann Bibel a pus bazele societatii  "Sommerfrische", cu un capital de 79.300 de coroane. In limba germana, sommerfrische inseamna prospetime de vara. Se stie ca au cumparat actiuni la acea societate atat afaceristi austrieci si maghiari, cat si romani, toti din Banat. Activitatea turistica a fost inaugurata oficial la 3 februarie 1895. La inceput, doar peisajul, linistea si aerul curat erau punctele forte. Primele doua vile construite aici s-au numit "Elisabeth" si "Lucia", impreuna avand 32 de camere. Lucrurile se schimba din 1911, cand un om de afaceri din Jimbolia - Johann Ollinger - cumpara cea mai mare parte din actiunile societatii care patrona ansamblul turistic. Se construiesc vile noi, ofertele se diversifica - sporturi de iarna si de vara. Rasar cateva restaurante, este angajat personal de specialitate pentru procedurile terapeutice. "Aparitia statiunii a facut ca zona asta, cunoscuta inainte ca Valea Plangerii, sa devina, in perioada interbelica, Valea Fericirii", auzim de la Cristian Mosoroceanu. Avand pe atunci statut de comuna, Anina se dezvolta rapid, prin serviciile turistice la care fusesera cooptati si localnicii.

Dive si regi in Banat

Presa europeana din anii '20 - '30 descria acest loc in termeni elogiosi. Miracolul din mijlocul padurii Banatului a fost asemanat de strainii ajunsi aici cu Heliopolis, orasul egiptean inconjurat de pustiul desertului sau cu Boche di Cattaro de pe coasta Dalmatiei. Statiunea banateana era frecventata de lumea buna a Occidentului. Franturile de informatii ramase de atunci descriu, printre vizitatorii de seama, dive precum Jenny Jugo sau Lilian Harvey, dar si dansatoarea Josefine Baker, care ar fi prezentat la un restaurant de aici celebrul ei dans al sarpelui. Se mai spune ca si Enrico Caruso a fost in acest loc. Exista chiar si o legenda, potrivit careia celebrul tenor italian ar fi spart paharele de sampanie dintr-un restaurant, doar cu vocea lui. Dar mai veneau duci, conti, regi, industriasi - toti in cautarea linistii desavarstite. Se stie, de pilda, ca Ernst August, rege al Hanovrei intre 1913 - 1918, a stat doua luni la Sommerfrische, dupa abdicare.

Patrimoniul disparut

"Tot ce-am adunat pana acum arata ca Aurora Banatului a fost una din perlele turismului romanesc interbelic, daca nu chiar cea mai importanta", spune Cristian Mosoroceanu. Efortul sau de-a strange date despre acest loc este cu atat mai laudabil, cu cat in alta parte nu poti gasi azi informatii despre fosta statiune. Am intrebat si la Muzeul Banatului Montan, in speranta ca ei au ceva in plus. Nimic - nici documente, nici fotografii. Directorul muzeului, aflat in Resita, Dumitru Teicu, ne-a spus ca, in urma cu multi ani, cand o parte din cladirile fostei statiuni inca mai erau in picioare, s-a incercat includerea acestora in patrimoniul national. Nu s-a reusit. Asa ca tot ce mai putem vedea azi din splendoarea de altadata sunt fotografiile ingalbenite de trecerea timpului. "Am primit de la cineva din Germania un album intreg cu poze", ne anunta Cristian, ghidul nostru din Anina. A mai ramas si o descriere facuta in 1936 de inginerul Ion Pasarica, in lucrarea "Frumusetile naturale ale Banatului, cu localitatile climatice si balneare si caracterele Dunarii", care vine sa rotunjeasca imaginea Aurorii Banatului - "pitorescul statiunii e de un farmec neintrecut. Paduri seculare de brazi si fagi o inconjuara, dandu-i un aspect similar localitatilor de cura de inaltime din Austria, precum Steiermark sau Tirol. Din care cauza i se mai spune si Semmeringul Banatean". Azi, cand ii bate la usa cate un turist ratacit, Cristian Mosoroceanu il conduce la ruinele fostei statiuni, povestindu-i cum s-a facut odata, aici, turism de inalta clasa. Te intrebi apoi, stiind starea jalnica a turismului romanesc actual - de ce atunci se putea si acum nu se mai poate?!...

Dan Gheorghe, 27 mai 2011 (fotografiile de epoca sunt din colectia lui Cristian Mosoroceanu)