"Razbunarea" fratilor Baciu : au investit 2,5 milioane de dolari in modernizarea satului natal, unde parintii lor au fost persecutati in timpul comunismului



Iata o vorba care poate schimba tot cursul lumii - "am vrut sa ne razbunam, facand bine". De aici a inceput povestea fratilor Petru si Constantin Baciu, care au stat departe de tara vreme de 30 de ani. Constantin este medic cardiolog si a avut o cariera de succes in Italia. Petru este inginer, specializat in sisteme energetice si a lucrat in SUA. La varsta senectutii, cei doi s-au intors in Romania, in satul natal - Dolhesti. Un sat din judetul Iasi. Asta s-a intamplat in 1995. Au vazut saracia in care se zbateau oamenii. Si au decis ca din banii agonisiti o viata intreaga sa reconstruiasca practic aceasta localitate. Cu toate ca aici, la Dolhesti, parintii fratilor Baciu au fost prigoniti in anii '50. Li s-a confiscat tot - aveau peste 50 de hectare de pamant, inclusiv padurea, aveau animale, utilaje agricole. Pana si casa le-a fost pustiita, apoi au fost aruncati in inchisoare, fiind considerati la vremea aceea chiaburi. Si totusi copiii lor, Constantin si Petru, s-au intors la vatra. Constantin ne povesteste ca venind cu avionul a simtit un fior in inima atunci cand a trecut granita Romaniei. La fel a simtit si fratele lui. Se intorceau acasa. Mai bine de 2,5 milioane de dolari au cheltuit fratii Baciu pentru modernizarea satului Dolhesti, de 11 ani incoace. Constantin nu vrea sa vorbeasca de bani. Doar fratele sau a amintit in treacat suma asta, cu doi ani in urma, fiind retinuta de localnicii din Dolhesti.

Afundat in noroiul satului natal

Constantin rememoreaza momentul in care a pus din nou piciorul in locul in care s-a nascut. Mai precis, picioarele i s-au afundat in glod. Abia plouase, iar ulitele satului se transformasera in "rauri" de noroi. Pana in centrul satului a mers cu o masina. Dolhestiul e la vreo 50 de kilometri de Iasi. De la biserica satului insa a trebuit sa se urce intr-un tractor, alaturi de preotul locului, sa mearga pe ulite. Dar s-a dat jos la un moment dat, sa vorbeasca cu oamenii. "Am mers cativa pasi, apoi am vrut sa ma intorc, dar nu puteam. Picioarele mi se intepenisera in noroiul care imi trecea de glezna. Am facut o manevra brusca, fortandu-ma din toate puterile, sa ma intorc", isi aminteste azi medicul acel moment. A mai gasit fosti colegi de scoala in sat, carora nu le venea sa creada pe cine au in fata lor. Baciu a ramas totusi un nume respectat aici, mai ales ca tatal lui Constantin si Petru a fost in perioada interbelica primar in sat. E si azi un podet caruia lumea ii zice "la pod, la Baciu". Toate acestea mi le-a povestit Constantin zilele trecute, cat a stat in Romania, la Iasi, fiind in curs de a perfecta actele pentru o donatie catre biserica si scoala din Dolhesti - 40 de hectare de teren si cinci hectare de padure, mostenire de la parinti. Am in fata mea un om de 92 de ani. In ciuda varstei, isi pastreaza statura impozanta. E imbracat impecabil - costum, cravata si butoni. Privirea clara, vorba cumpanita. Un gentleman in adevaratul sens al cuvantului. Iti da senzatia ca vine din alte timpuri. Sta in gazda la o cunostinta, in Iasi. Cum e doar musafir acolo, ne-a dat intalnire peste drum, la o terasa de cartier.

7,5 kilometri de ulite asfaltate

Fusesem deja in satul Dolhesti. Acolo unde oamenii ii considera pe fratii Baciu niste eroi sau niste ingeri pazitori. Tarancile mergeau in papuci, pe ulite. Acum e asfalt peste tot. Santurile de pe marginea drumului sunt betonate. Nu mai sunt noroaiele de altadata. Azi nu se mai umbla la Dolhesti in cizme din cauciuc. Comuna cu 2.970 de locuitori, care isi castiga painea din agricultura. Primarul localitatii, Gelu Iacob, ne spune ca s-au asfaltat 7,5 kilometri de ulite. Lucrarea a durat cativa ani, pana in 2005. Treaba grea, mai ales ca terenul e accidentat. Satul e cocotat pe dealuri repezi. Nu s-a pus doar asa, asfalt, peste noroi. Operatiunea a fost laborioasa. Mai intai s-a asternut un strat de 15 centimetri de balast compactat, iar peste el un alt strat, tot de 15 centimetri, de mixtura asfaltica. In fine, deasupra e un strat de uzura. Daca ar fi fost facuta din banii Primariei, toata lucrarea ar fi costat 1,5 milioane de dolari, ne spune edilul. Pe cand bugetul anual al comunei e de numai un milion de dolari, precizeaza primarul. Pe langa drumuri, au mai fost construite sau renovate, tot din banii fratilor Baciu, cinci podete. Cat priveste santurile pentru scurgerea apei de pe marginea drumului, acestea au fost amenajate pe o lungime de 3,5 kilometri.

Premii in bani pentru copii

La intrarea in sat e o statie de alimentare cu motorina, pentru tractoare. Tot de fratii Baciu construita. Cu tot cu instalatiile necesare, investitia s-a ridicat la vreo 400.000 de euro. Era nevoie de asa ceva, pentru ca altfel cine avea tractor in comuna asta trebuia sa mearga fie pana la Iasi, fie pana la Husi, sa ia motorina. Statia de motorina de la Dolhesti a fost data in folosinta in anul 2000. Incepand din 2002, celor mai silitori elevi din comuna li se acorda premii in bani, de cate 50 si 100 de lei. La cele trei scoli din Dolhesti invata, in total, 450 de copii. Sunt sustinute financiar si cateva grupuri populare, care la toate sarbatorile de peste an isi etaleaza costumele specifice locului si respecta traditia, pe ulitele satului. Dispensarul comunal a fost utilat cu aparatura medicala de cel mai inalt nivel, iar acum se doreste construirea unei locuinte pentru medic, incat acesta sa nu mai faca naveta, din Iasi. "Banii pentru aceste investitii au venit prin fundatia care poarta numele doctorului Constantin Baciu, infiintata in 1998. Niciun leu nu s-a rulat prin bugetul local", ne mai spune primarul.

Proiect eolian platit cu sanatatea

Un alt proiect de mare anvergura, inca nefinalizat, a fost construirea unei centrale eoliene pe cel mai inalt deal care strajuieste comuna Dolhesti. Din mosi-stramosi s-au pastrat aici povesti despre mori. "De apa nu erau, fiind pe dealuri, din cate se spune, numai de vant, la care se macinau granele", spune primarul Iacob. El a vorbit cu inginerul Petru Baciu despre acest fapt, cu sase ani in urma. Inginerului i-a placut foarte mult ideea. Un om la 80 de ani - azi are 86 - Petru Baciu era toata ziua pe dealurile din jurul Dolhestiului, cate cinci luni pe an, cat statea in Romania. "Nu manca nimic toata ziua, avea o viata cazona", povesteste edilul, care ne arata si biroul din Primarie la care statea Petru in fiecare zi, cufundat in planurile sale. Petru a reusit sa aduca din SUA aparatura moderna pentru testarea directiei, intensitatii si duratei vantului pe dealurile din Dolhesti. Pe cel mai inalt deal se vede si azi un stalp metalic, ridicat cu trei ani in urma, inalt de 81 de metri, pe care au fost montati senzori. Timp de un an si jumatate s-au facut masuratori, transmise la Administratia Nationala de Meteorologie din Bucuresti. S-a stabilit ca viteza constanta a vantului, in partea asta de tara, este intre 7,5 si 9 metri pe secunda. Petru avea proiectul unei centrale eoliene de trei megawati, rodul gandirii sale, conceptia fiind avizata in SUA si Romania. Costurile de amenajare a centralei eoliene, marca Petru Baciu, sunt la o treime din valoarea altor centrale de aceeasi putere, ni se spune. Petru dorea ca electricitatea sa devina piatra de temelie pentru dezvoltarea ulterioara a satului natal. Numai ca lucrurile n-au mers ca pe roate, tot felul de piedici birocratice au aparut in calea proiectului. Ca urmare, anul trecut, in aprilie, pe cand era in Dolhesti, din cauza supararii, Petru a facut un accident vascular. De atunci se afla in SUA si se lupta in continuare cu problemele de sanatate, ne-a spus fratele sau.

Medicul Papei

Acesta e motivul pentru care, saptamana trecuta, la ceremonia de la Consiliul Judetean Iasi, unde fratii Baciu au fost declarati cetateni de onoare ai judetului, a fost prezent numai Constantin. Doctorul lacrimeaza atunci cand vine vorba de fiul sau, Adrian, pianist concertist si profesor universitar, care a murit de inima, cu mai multi ani in urma. "Un capriciu al destinului", spune apoi interlocutorul meu. Fiul unui medic cardiolog moare fulgerator din cauza unui anevrism cardiac de aorta ascendenta - medicul are puterea sa ne spuna exact diagnosticul unicului sau fiu. Celalalt frate, de pe taram american, Petru, n-a avut copii. Rude apropiate nu au. Asa s-au decis cei doi frati sa lase satului in care s-au nascut agoniseala lor de-o viata. Constantin profeseaza si azi, la Roma. In memoria fiului sau, acorda romanilor din Italia consultatii gratuite. Un om care toata viata lui a facut bine semenilor. Cand era elev la Husi, la Liceul "Cuza Voda", Constantin a organizat o asociatie care strangea fonduri de la toti elevii si in felul acesta se cumparau haine si carti pentru colegii lor mai saraci. A plecat la Bucuresti, aici absolvind Medicina, in 1940 fiind deja medic extern la Spitalul Brancovenesc, apoi intern la Spitalul Witting. Au urmat doi ani pe front, ca medic militar. Un congres medical din Atena, in 1966, i-a oferit posibilitatea sa ramana in lumea libera. Recunoscut pentru meritele sale, ca doctor, Constantin Baciu l-a avut in grija pe insusi Papa Ioan Paul al II-lea. "Acesti oameni sunt de o rara generozitate. Adevarati patrioti, care n-au uitat de unde au plecat", i-a caracterizat primarul din Dolhesti pe fratii Petru si Constantin Baciu. Fara a da macar o clipa senzatia ca e impresionat de laude sau titluri, Constantin le-a transmis romanilor un mesaj sec, la finalul discutiei noastre - "sa-si aminteasca de noi ca de un bun exemplu".

Dan Gheorghe, 12 septembrie 2011