Cristian - comuna din Romania unde berzele raman si iarna



Nu toate berzele pleaca, la sfarsitul verii, spre tarile calde. Cele care au avut ghinionul sa-si rupa aripile ori picioarele au ramas in Romania. Spre norocul lor, isi vor petrece iarna la gura sobei, in casa unei femei care, de patru ani incoace, a gazduit si vindecat 60 de berze.

Intampinati de Barzu-Jack

Am intalnit-o pe Miruna Gritu la cativa kilometri de Sibiu, in comuna Cristian. Tanara, inalta si incapatanata. Asa se defineste gazda noastra, in privinta caracterului - "eu sunt incapatanata ca berzele". Trecem de poarta masiva, din lemn, de la intrare, si patrundem intr-o curte larga, plina cu acareturi. Departe, in spate, un solar, pe care il strabatem insotiti de Barzu-Jack, care cand fuge, cand sta pe loc. Ne priveste curios. "La inceput, cand am adus-o aici, nu putea sa stea in picioare", ne povesteste Miruna. Acum barza fuge prin gradina din care s-au cules deja legumele. Dar in spatele curtii avem surpriza cea mare, in adapostul "tapetat" cu geamuri largi, in care stau nu mai putin de 17 pasari cu picioare subtiri si lungi, cu ciocuri proeminente si cu aripile pe care si le desfac ca la un semnal, de parca ar vrea sa ne salute pe noi, musafirii. Nu ne apropiem prea mult, sa nu le speriem, dar la pozat stau nemiscate. Ai zice, la prima vedere, ca sunt sanatoase. Dar fiecare are povestea ei, uneori tragica.

La "cules" de berze ranite, in toata tara

Miruna primeste apeluri din toata tara. Are numarul de telefon postat pe site-ul www.prieteniiberzelor.uv.ro, pentru ca asa se numeste si Asociatia pe care a infiintat-o si o conduce - "Prietenii berzelor". Oamenii o suna si ii spun ca au gasit o barza ranita, fie pe marginea drumului, fie in vreo curte. Femeia se urca imediat in masina ei si hai la drum. "Am facut intr-o zi 500 de kilometri, pentru trei berze", ne spune. A fost si la Odorheiu Secuiesc, si la Campulung, a ajuns pana la Calarasi, la Iasi, in Resita, la Craiova. "Atat le spun celor care gasesc barza, s-o prinda si s-o tina undeva, pana vin s-o iau", precizeaza prietena berzelor. Asta, dupa ce odata a ajuns intr-un loc, unde i se spusese ca e o pasare lovita de masina, si a alergat mult timp, pe camp si pe sosea, pana a prins-o. Pe urma vine cu barza acasa, in Cristian. Doi medici veterinari din zona o ajuta, consulta pasarea, stabilesc tratamentul, decid daca e nevoie de operatie. In alti ani au fost mai multe berze in casa Mirunei, chiar si 28. Isi aminteste ca la inceput nu stia cum se pune tija la aripa rupta a pasarii, cat anestezic trebuie sa-i administreze pentru operatie. A plans cand a facut unei pasari prima injectie. "Mi-era teama de sange", recunoaste ea. Poli, de pilda, are o tija in aripa. Si-a "botezat" toate "chiriasele" - Santi, Clampanel, Tonino-Tontonino, Flanfi. Si ofteaza cand se gandeste la prima barza care i-a murit in brate - Cioculet. "Ii bagam pestele in cioc, nici nu putea sa manance singura". Sunt si cazuri in care unele pasari au diverse infectii, iar firul vietii lor se rupe. Altele se sting dupa ce au facut "cunostinta" cu reteaua electrica sau cu instalatiile eoliene. Apropo de cioc, Miruna a primit la un moment dat o lovitura, de-a vazut stele verzi. Se umpluse de sange. Dar nu i-a pierit curajul de-a se ocupa de aceste vietuitoare.

"Vom imbatrani impreuna"

Femeia e convinsa ca cel putin zece berze, dintre cele pe care le gazduieste acum, se vor insanatosi pana la primavara si atunci isi vor relua zborul. Atat stau, in general, berzele in casa ei - din toamna pana in primavara. Cele vindecate isi reiau zborul in martie. Miruna se duce cu ele pe un deal, la sapte kilometri de comuna Cristian. Le lasa mancare si apoi cea care le-a ingrijit o iarna intreaga se retrage in liniste. "Am plans cand am eliberat prima barza", vine iarasi o amintire. Sunt insa si berze din casa Mirunei care nu pot pleca. Asa cum e Poli. Cu tija pe care o are in aripa, nu mai poate zbura niciodata. "Vom imbatrani impreuna", ne anunta femeia. Se stie ca o barza poate trai 32 de ani in captivitate. A gasit o pasare cu aripile taiate. Cineva o tinea in curtea lui ca pe un suvenir. Ii taiase aripile tocmai ca sa nu zboare. A primit o barza si de la un ONG, care sustinea ca nu mai are bani sa ingrijeasca acea necuvantatoare. Si mai este Heidi, care nu se lasa dusa din casa Mirunei, desi e sanatoasa. Femeia a vrut s-o redea naturii, in zona lacurilor de la Sacel. A lasat-o acolo, s-a urcat in masina si a vrut sa plece. Si ce sa vezi - barza se tinea dupa ea, ba alergand, ba zburand. Ce sa faca, s-a oprit, a bagat-o din nou in masina si s-a intors cu ea acasa. A mai fost si Zara, care stia atat de bine sa-si arate recunostinta fata de binefacatoarea ei. "Isi punea capul pe umarul meu, ma atingea cu ciocul pe obraz". Zara e acum departe, in tarile calde. Undeva prin Africa de Nord sau chiar de Sud. Pana acolo ajung berzele, cand la noi e iarna, stie Miruna. Ea, care este absolventa de Ecologie si Protectia Mediului la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, iar acum isi pregateste teza de Doctorat in domeniul comportamentului berzelor.

Fiecare barza cu "limba" ei

Ca si pasarile pe care le ingrijeste, Miruna a stat cocotata, timp de doi ani, in turla bisericii fortificate din comuna ei, sa studeize berzele. Zi de zi le filma si le fotografia, observand fiecare transformare din cuib. Atunci o facea pentru lucrarea de licenta. Acum, pentru Docorat, si-a propus sa le studeize clampanitul, care, in opinia ei, nu e doar ceva mecanic. Inregistreaza sunetele si apoi le studiaza pe calculator. Asa si-a dat seama ca in comuna Cristian, de exemplu, nu vin in fiecare an aceleasi familii de berze. Fiecare familie are clampanitul specific. Anul acesta a fost unul cu totul special - in Cristian au venit 34 de familii. Tot mai multe, de la an la an, in partea asta de tara, ni se spune. Romania este, in timpul verii, gazda catorva mii de familii de berze, conform celor mai recente statistici. Nu suntem noi pe primul loc in Europa, la acest capitol. Polonia ne intrece. Conducatorul tezei de Doctorat a Mirunei Gritu este o personalitate a tarii noastre - academicianul Dumitru Murariu, directorul Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" din Bucuresti.

Necuvantatoare la gura sobei

Si daca tot are grija de berze, era normal ca si la Miruna sa vina de doua ori barza. Ei da, are doi copii, doi baieti, unul de cinci si altul de sapte ani. Ni-l prezinta si pe sotul ei, instalator de meserie. Venitul familiei este intregit si din vanzarea legumelor din solar. Miruna zice ca ea este intr-un nelimitat "concediu", pentru ca sta acasa, alaturi de copii si berze. Dar pregatita oricand sa plece in tara, daca e anuntata despre o pasare ranita. Cand n-a avut cu cine sa-si lase copiii, i-a luat cu ea, pana in locul de unde trebuia sa ia pasarea. Face mancare si pentru propria familie, si pentru berze. Din calculul ei reiese ca, la preturile de acum, o costa vreo 600 de lei pe luna numai hrana pasarilor. Pentru ele a fost ajutata la un moment dat, cu hrana, de un supermarket din Sibiu. Altfel, cumpara spinari de pui si peste din portofelul sau. "Am gasit spinari cu 2,39 lei la supermarket", ne anunta cele mai recente cumparaturi. Cat despre peste, zice ca nici nu mai are chef sa manance asa ceva, dupa miile de bucati pe care le curatat, ani la rand, pentru berzele ei, care au nevoie, zilnic, fiecare in parte, de cel putin 500 de grame de carne. Urmeaza pregatirea de iarna. In adapostul lor, pasarile au soba, datorita careia temperatura e mentinuta in jurul a 20 de grade, cand afara e zapada. Pe langa mancare, mai trebuie cumparate si medicamente. Noroc ca are prieteni care o sprijina. Cat despre cei 2% pe care romanii ii pot redirectiona din impozitele lor spre ONG-uri, fondurile acelea sunt inca destul de mici pentru berze.

Viitorul adapost al pasarilor calatoare

Brate largi, din fier, se ridica din varful mai multor stalpi de iluminat public, in comuna Cristian. Sunt cuiburile "oficiale" ale berzelor, deja pustii in primele zile ale toamnei. Pasarile acestea vin la noi in martie si pleaca inainte ca filele calendarului sa ajunga la 1 septembrie. Suporturile au fost facute chiar de sotul Mirunei. Primele cinci au fost instalate in 2004, alte 17 au aparut in 2007, iar la anul vor fi inca cinci. "Sotul meu le-a confectionat din cornier si le-a vopsit", ne spune femeia. Instalarea lor a fost posibila datorita muncitorilor de la Electrica. "Cei de acolo au fost foarte deschisi fata de aceasta initiativa", adauga gazda. La fel de cooperante s-au dovedit si autoritatile locale, Primaria comunei Cristian oferind Asociatiei "Prietenii berzelor" un teren de 2.000 de metri patrati, la marginea localitatii, printr-o asociere in participatiune, unde anul viitor va fi amenajat un adapost pentru inaripatele ranite. Vor fi cazate acolo 100 de exemplare, avand la dispozitie, intre altele, si un cabinet veterinar. Investitia este estimata la 20.000 de euro. "Tot prietenii ma vor ajuta", zice Miruna, unii cu materiale de constructie, altii cu gardul imprejmuitor, si nu in ultimul rand prin munca voluntara.

Oameni suparati pe berze

Nu intotdeauna insa lucrurile sunt in culori vii. Punctul de informare turistica pe care l-a amenajat Asociatia "Prietenii berzelor" in comuna Cristian a fost spart. Noroc ca acolo nu erau, in momentul fatidic, materiale de valoare. S-au furat cateva becuri si niste vaze. "Speram ca acolo sa vindem sepci si vederi, sa mai facem rost de bani pentru intretinerea berzelor". Hotii n-au fost inca prinsi. Miruna a mai avut o disputa si cu un consatean, suparat ca o barza si-a facut cuib pe stalpul din fata casei lui. Dar gazda pasarilor calatoare e decisa sa mearga mai departe, pe drumul ei. Doar e la fel de incapatanata, ca si protejatele sale...



Dan Gheorghe, 22 septembrie 2011