STAPANII   PLANTELOR   CARNIVORE


Intram in crater. Dupa ce am urmat poteca pe care ne-a indicat-o ghidul. Ne tinem dupa omul locului, student la medicina. Ajungem la un fel de poarta. Un "zid" al padurii. Patrundem printr-un culoar ingust, aplecandu-ne, sa nu ne lovim de crengile mari, incovoiate. Am trecut cu bine. Dintr-o data ni se deschide in fata o cu totul alta lume, bizara. Liniste ciudata. Si poteca s-a transformat. Nu mai e de pamant, cum era pana la "poarta". Acum e din lemn. Poteca podita pare sa "pluteasca" deasupra solului. Ghidul ne spune sa mergem numai pe acest drum din lemn, care se intinde pe o lungime de peste 800 de metri. Localnicii au facut poteca asta, cu cinci ani in urma. Au infipt drugi din lemn in sol si pe ei se sprijina noua carare. Am incercat la un moment dat si solul, la cativa pasi de podet. Ghidul ne zice sa sarim usor. Sarim. Pamantul joaca sub noi. Parca am sari pe un pat din arcuri. Dar nu e pamant propriu-zis sub picioarele noastre. E un strat din muschi, deasupra, si turba, dedesupt. Un strat care in unele locuri are 40 de centimetri grosime, iar in alte parti ajunge si la cinci metri. Sub acest acoperamant e un lac cu o adancime de 60 de metri. Lacul are suprafata de 80 de hectare. Atat de mare e craterul in care "plutim". Ghidul ne arata culmile inconjuratoare. Nimic altceva decat marginea craterului. Aici este rezervatia "Tinovul Mohos". La 20 de kilometri de statiunea Tusnad, in judetul Harghita. Ne aflam intr-un lant vulcanic, intre muntii Ciomatu si Puturosu. Am urcat pana la 1.050 de metri altitudine, ca sa ajungem in acest loc.

"Frumoasa" care devoreaza libelule

Tinovul e o mlastina oligotrofa, dupa explicatiile stiintifice. Oligotrof e solul sarac in substante minerale si nutritive. Mlastina formata intr-un crater vulcanic. Ceva unic in Europa Centrala si de Est. Povestea zonei ar fi inceput, din cate se stie, cu 30.000 de ani in urma. Cand aici au avut loc doua eruptii. Prima s-a petrecut chiar in locul in care suntem noi acum. Cea de-a doua a fost in apropiere, acolo unde s-a format lacul Sfanta Ana. Cenusa rezultata din craterul de la Sfanta Ana a colmatat lacul deja format in "caldarea" Tinovului, favorizand aparitia muschiului de turba - "solul" miscator pe care calcam azi. Pe acest taram ciudat au aparut apoi plante la fel de ciudate, o parte dintre ele fiind unice in Romania. Cum sunt cele carnivore. Parca ne-am afla intr-o farmacie, pentru ca fiecare planta are efectele ei, unele benefice, altele ucigatoare. Roua cerului - ce denumire frumoasa, nu-i asa?! Dar in spatele numelui se afla moartea insectelor. Petalele viu colorate, predominand rosul si verdele, sunt acoperite de picaturi, ca de roua. Aceea e capcana! E un feromon care atrage gazele. Odata prinse, victimele sunt descompuse, incetul cu incetul, cu ajutorul unor secretii ale plantei. Exista si un hibrid, rezultat din planta-mama, capabil sa prinda chiar si insecte mai mari, precum libelulele. Din loc in loc "plutesc" in aer gheme de vata, legate de sol cu cate o tulpina verde, subtire, aproape invizibila. Asta e o alta specie, de data asta "pacifista", care se numeste Bumbacarita. Nu acelasi lucru se poate spune despre rozmarinul de turba, o planta de zece ori mai toxica decat matraguna. Si mai are o "calitate", anume ca substanta produsa de planta asta nu poate fi detectata la autopsie, decat la cel mult 72 de ore dupa decesul omului sau animalului care a consumat otrava. Dupa acest interval, substanta se descompune singura. Dispare astfel din corp cauza mortii. Ni se prezinta apoi merisorii, niste rude ale afinelor, care pot fi folositi contra intoxicatiilor, dar si in tratamentele pentru boli de inima si ale cailor urinare. Planta aceasta e verde tot timpul anului. Solul din crater e acoperit de peste 20 de specii de muschi de turba. Alta "specialitate" a zonei este reprezentata de Pedicuta, o planta capabila sa absoarba radonul - gaz radioactiv.

Lacurile cu fund dublu

Din loc in loc, stratul de muschi si turba este "spart" de ochiuri de apa, negre. Culoarea e de la turba. Lacuri mici, ca intindere. Doua pot fi vizitate, poteca podita ducandu-ne pana la ele. Pe marginea apei sunt balustrade, de care nu avem voie sa trecem. In total, pe cuprinsul Tinovului sunt 20 de asemenea ochiuri de apa. Si in acest caz e aici un fapt ciudat. Patru lacuri au fund dublu. Spre adancuri au forma unei clepsidre. Albia li se ingusteaza la mijloc, apoi se redeschide spre al doilea fund. Se stie ca in mlastina s-au inecat, de-a lungul timpului, doar animale ratacite prin locurile astea. Nu exista insa informatii despre oameni care si-ar fi gasit sfarsitul aici. Oricum, regula e clara - in Tinovul Mohos se merge numai cu ghid. Poteca podita a fost facuta asftel incat sa mergi doar pe acolo pe unde solul e cat mai sigur, fara teama ca te afunzi. Si mai e un motiv - sa nu calci peste minunatiile care se intind la tot pasul.

1.000 de ani intr-un metru de turba

Peisajul e intregit de ciudata padure care acopera mlastina. Arbori de mica inaltime rasar din turba. Crengile lor contorsionate par sa fi fost "victimele" unei forte devastatoare, supranaturale. Pin silvestru, mesteacan pitic si mesteacan pufos - sunt speciile predominante. Daca nu poti cuprinde cu palmele tulpina unui asemenea copac, inseamna ca acela are mai mult de 80 de ani, ne spune ghidul. Zona se afla in vizorul specialistilor. De pilda, cei de la Universitatea Babes-Bolyai au descoperit recent un stramos al paianjenului cosas. Pentru cercetatori, stratul de turba poate sa "vorbeasca". Se iau probe din sol. Daca sondezi la un metru adancime, poti "vedea" ultimii 1.000 de ani. Descoperi astfel calitatea aerului, gradul de poluare si cauzele poluarii dintr-o anumita epoca. Turba are calitatea de a conserva istoria.

Incercari de distrugere a Tinovului

In ciuda importantei stiintifice pe care o are, dar si a spectacolului pe care il ofera turistilor, mlastina Tinovului a fost de mai multe ori, de-a lungul timpului, in pericol de disparitie. S-a incercat desecarea ei, prima oara in 1906, apoi in 1946, cand a fost sapat un canal pentru scurgerea apei din crater. Desecarea a fost reluata in 1989. Autoritatile de atunci au crezut ca pot folosi turba sub forma de combustibil. Dar s-a constatat repede ca aceasta "materie prima" e de slaba putere, drept pentru care operatiunea s-a impotmolit. Asta este istoria pe care ne-a prezentat-o un om al acestor locuri. Pasionat de natura, dar convins in acelasi timp ca turistii pot fi atrasi spre un loc nu numai frumos, dar si bine administrat. Vorbeste scurt si la obiect. Toti il cunosc drept Loti Baci pe omul din fata noastra, un barbat intre doua varste. Dar pe el il cheama Kereszy Laszlo. Ne spune ca pana in '89 a lucrat ca mecanic.

Omul care pazeste padurea

Imediat dupa schimbarea regimului politic, Loti Baci a infiintat o societate de paza, cu mai multi consateni de-ai sai. Ca sa pazeasca Tinovul, abia scapat de la distrugerea pe care i-o dorisera comunistii. "Multi radeau de mine la vremea aia. Ce faci, Loti, pazesti padurea?!", isi aminteste. Dar el s-a tinut de ideea lui. Trebuie spus ca in zona asta a existat, inca din 1897, un composesorat. Un tip de asociere intre tarani, asa cum se practica in Transilvania. Oamenii isi foloseau pe vremuri pamantul in comun. Ideea de composesorat a disparut insa pe timpul comunismului, dar a reaparut dupa 1990. Asa a renascut si composesoratul din satul Lazaresti. O localitate din componenta comunei Cozmeni, aflata la poalele muntilor vulcanici. Satenii si-au redobandit terenurile pe care se afla intreaga rezervatie - atat Tinovul Mohos, cat si lacul Sfanta Ana. Pe o suprafata totala de 435 de hectare. Ce sa faci cu pamanturile astea, sa bagi vitele in Tinov, sa tai padurea? Rezervatia are si un mare avantaj, fiind incadrata de doua statiuni renumite - Tusnad si Balvanyos. A fost momentul in care Loti Baci a unit 225 de proprietari de teren din satul Lazaresti in jurul solutiei de a proteja rezervatia, spunandu-le ca prin turism pot castiga bani. Cu atat mai mult cu cat, in anul 2001, prin Legea 462, privind ariile protejate, statul a dat posibilitatea comunitatilor locale de-a lua in custodie rezervatiile naturale.

Turisti de pe toate continentele

"Statul n-a mai investit niciun ban pentru intretinerea rezervatiei, dupa ce oamenii si-au luat pamanturile inapoi", spune Loti Baci. El a devenit custodele Rezervatiei "Lacul Sfanta Ana-Tinovul Mohos". Localnicii au reusit, in scurt timp, sa creeze un sistem capabil sa pastreze intact miraculosul teritoriu si sa atraga mii de turisti de pe toate continentele, in fiecare an. Exista rangeri care patruleaza in zona, pentru a impiedica orice fel de distrugere. La intrarea in rezervatie primesti un sac pentru gunoi. Dar sunt si pubele, sa nu arunci cine stie ce ambalaje pe jos. Grupurile de turisti care merg spre Tinovul Mohos sunt impartite in functie de limba pe care o vorbesc. Ghizii, multi dintre ei studenti, dar si dintre localnici, cunosc cateva limbi straine. Oaspetii au la dispozitie parcari, camping, chioscuri de unde poti cumpara mancare ori suveniruri. Toate aceste ingrediente comerciale sunt plasate insa numai la intrarea in rezervatie. Exista locuri special amenajate pentru gratar, lemnele sau carbunii fiind puse pe un suport metalic. Nu ai voie sa aprinzi focul direct pe iarba, pentru a evita incendiile. Apa menajera este adusa de la 16 kilometri distanta, in cisterne. Rezervatia e saraca in izvoare, un exemplu fiind chiar lacul Sfanta Ana, cu o adancime de pana la sapte metri, care isi asigura debitul numai din precipitatii.

"Un caz fericit"

Romania detine in prezent arii protejate pe 17% din teritoriul sau. Zone de o deosebita importanta stiintifica si turistica si-au dobandit, dupa 1990, statutul pe care il meritau. Este deja de notorietate programul "Natura2000", care militeaza in favoarea tuturor ariilor protejate de la noi. Specialistii au recunoscut importanta rezervatiei geologice si floristice Tinovul Mohos din judetul Harghita, o serie de plante de aici bucurandu-se, tocmai pentru ca sunt atat de rare, chiar si de atentia Uniunii Europene, prin ceea ce se numeste "interes comunitar". Am abordat acest subiect cu academicianul Dumitru Murariu, directorul Muzeului National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" din Bucuresti. Specialistul apreciaza felul in care comunitatea locala ocroteste acum acel spatiu. "Ceea ce s-a facut acolo este un caz fericit", sustine academicianul Murariu, continuand cu ideea ca alte locuri din tara asta, la fel de frumoase si de importante pentru stiinta, n-au avut acelasi noroc. Dimpotriva, au fost ori sunt in continuare sub spectrul distrugerii. Turistul care ajunge azi la Tinovul Mohos este intampinat cu urmatorul mesaj, din partea Composesoratului Lazaresti - "fiecare din noi ajutam Rezervatia, daca respectam regulile simple de convietuire cu natura, daca atingem doar cu privirea plantele si animalele, daca iubim natura".


Dan Gheorghe, 5 august 2011