"Theodore a facut aceasta tara". Australia. Un fiu de emigrant roman...
Edward Granville Theodore. Radacinile sale sunt in Galati. Asta stim din “The australian people. An enciclopedia of the nation, its people and their origins”, carte aparuta in Australia, care are un capitol dedicat romanilor ajunsi acolo. Capitol ingrijit de Gabriela Iana si Dumitru Gaina. Iata povestea - a existat la jumatatea secolului al XIX-lea, in Galati, un preot, pe nume Gheorghe Teodorescu. El a trait intre anii 1826 – 1901. Facem o mica paranteza, sa spunem ca am luat legatura, zilele trecute, cu un alt preot, tot din Galati - Eugen Dragoi - care ne-a confirmat istorica existenta a lui Gheorghe Teodorescu in orasul de la Dunare. A si scris despre activitatea lui. Se stie ca a fost o personalitate a orasului, administrand treburile bisericesti. Avea chiar si functia de ofiter al Starii Civile, dar se ocupa si de procesele de divort. Ne intoarcem la datele din Australia. Potrivit sursei de acolo, preotul Gheorghe Teodorescu a avut un fiu, pe Vasile, nascut in 1853, care a emigrat in Australia. Muncind pe un vas comercial, el a cunoscut o irlandeza, pe Annie Tanner, cu care s-a casatorit in 1882. Noua familie s-a stabilit in Port Adelaide. Au avut sase copii. Al doilea dintre ei este chiar personajul de care ne ocupam acum - Edward Granville. De ce apare in acte Theodore si nu Teodorescu? Dupa ce a ajuns in Australia, Vasile si-a schimbat numele de familie in Theodore, primind cetatenia acestei tari in 1886. Dincolo de acest amanunt, important e ca in toate cartile si biografiile scrise in Australia despre Edward Granville se aminteste ca a fost fiul unui emigrant roman. E drept ca unii vorbesc despre Vasile, altii despre Basil. Sa trecem in revista cele mai importante titluri care amintesc de Edward Granville. “Theodore, his life and times”, de Irwing Young, aparuta in 1971. Deosebit de importanta este lucrarea “Red Ted – the life of E. G. Theodore”, a istoricului Ross Fitzgerald, profesor la Universitatea din Queensland. Edward a primit porecla Red Ted sau Ted cel Rosu de la oponentii sai Conservatori, pe vremea cand era premier al statului Queensland, pentru maniera categorica in care si-a exercitat puterea. Alt material apartine lui Neville Cain si a fost inclus in “Australian Dictionary of Biography”. La care trebuie adaugata contributia unui profesor roman - Vasile Trif - de la Universitatea din Adelaide. Studiul realizat de el sta, in buna masura, la baza articolului de fata.
"Vrajitorul finantelor"
O fraza care nu mai are nevoie de comentarii : “Theodore si tipii aceia din jurul sau au facut aceasta tara”, a spus candva un lider emblematic al politicii de stanga din Australia, John Maitland. La randul sau, istoricul Ross Fitzgerald, intrebat de un ziarist care au fost cele mai importante personaje politice din trecutul indepartat al Australiei, adica de dinainte de al doilea razboi mondial, a remarcat doua nume, exact in aceasta ordine – “Theodore si Lang”. Acelasi istoric il descrie pe Edward Granville ca “un personaj puternic, fascinant, inca subestimat”. Desi i-a fost adversar politic, B.S.B. Stevens si-a caracterizat astfel “colegul” de generatie – “Theodore a fost omul cel mai rece si cu cea mai buna minte financiara din emisfera sudica”, lui Edward spunandu-i-se atunci si “vrajitorul finantelor”. Si asta in conditiile in care Theodore n-a avut scoala. Nu i-a lipsit, in schimb, pasiunea cititului. Un autodidact. Toata viata a vrut sa acumuleze informatii din economie, filosofie, istorie. Se spune ca devora cartile, inclusiv pe cele de literatura. Cand s-a asezat la casa lui, prima grija a fost sa-si structureze o biblioteca impresionanta. I-a creionat portretul un scriitor - Neville Cain. Edward era un barbat corpolent, impunandu-se prin cei 1,83 metri inaltime ai sai. Avea fata larga, barbia puternica. A avut grija cum se prezinta pe prima scena politica, luand lectii de dictie. Dar, mai presus de orice, avea o inteligenta nativa in privinta afacerilor. Asta il deosebea de restul politicienilor din vremea sa. Si o remarcabila capacitate de munca. Un discurs care lasa audienta fara glas. Vorbea la obiect, mai ales pe teme economice, ceea ce i-a atras aplauze rasunatoare. Daca nu citea, mergea la pescuit. Daca nu mergea la pescuit, citea. Asa se impartea timpul sau liber. Casatorit, a lasat in urma sa patru copii - doua fete si doi baieti.
23.000 de kilometri in zece ani
Australia. Tara cat un continent, spre care s-au indreptat oameni de pe tot globul, in speranta bogatiei. Cate vise spulberate! Cu mai bine de un secol in urma, cand viata era extrem de dura. Un tablou realizat de profesorul Vasile Trif, despre Australia sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX. Destinatia cautatorilor de aur. Numai ca metalul pretios se gaseste aici la mare adancime. Asa ca multi visatori au sfarsit prin a munci la stapanii exploatarilor miniere sau la proprietarii imenselor plantatii de trestie de zahar. Iata un poem dedicat pe atunci taietorilor de trestie de zahar, despre felul in care acei oameni incercau sa supravietuiasca – “Stam lipiti in noroiul rosu ca sangele, ferindu-ne de serpi, de sobolanii inecati. Compania ne plateste un siling pe zi. Suntem flamanzi si suntem siliti sa taiem si cu aceasta plata. Daca nu vom lupta si nu vom avea vointa si curaj, vom ofta mereu cu genunchii indoiti in fata Companiei”. O statistica din 1947 arata ca mare parte din populatia Australiei se trage tocmai din cautatorii de aur. Daca, spre exemplu, in 1901, tara avea doar 3,8 milioane de locuitori, pana in 1947 populatia crescuse cu 92%. In acelasi malaxor al cautatorilor de aur a intrat si Edward Granville. Aventura unui copil care la 12 ani este obligat sa-si intrerupa studiile, pentru a-si castiga painea. A urmat pentru el un drum cat cel mai tare film de aventuri. Dati-va seama ca a strabatut Australia, timp de zece ani, de la un capat la altul, cale de 23.000 de kilometri - dupa cum se spune in cartile de istorie - de la o exploatare miniera la alta, dintr-un orasel in altul, batand la orice usa, pentru a face rost de o slujba, macar pentru o zi, cat sa aiba un coltuc de paine. Era sa-si piarda viata, la 16 ani, intr-o mina, din cauza unui accident. Norocul sau ca a fost salvat la timp. Insa a ramas pana la moarte cu o cicatrice pe spinare.
Lider de sindicat
Edward spunea ca a invatat un lucru de la tatal sau – “adevarul te va elibera, lupta pentru drepturi”. Cuvintele acestea au stat la baza actiunilor sindicale pe care Theodore a inceput sa le intreprinda de la varsta de 22 de ani. Dupa cei zece ani de peregrinari, s-a oprit in nordul statului Queensland. A lucrat un timp la minele de wolfram si de zinc, in Chillagoe. Este momentul in care il cunoaste pe Bill McCormack, care ii va sta alaturi o viata. Cei doi au infiintat Asociatia Mixta a Muncitorilor, sub umbrela careia s-au strans repede cateva mii muncitori de la caile ferate si mineri. Protestele declansate de sindicate au demonstrat oamenilor ca nu trebuie sa se mai teama, ci sa-si ceara drepturile. Cativa ani mai tarziu, aceasta asociatie va fuzioneaza cu Uniunea Muncitorilor Australieni, de unde a rezultat o noua forma de organizare sindicala in Queensland - Sindicatele Unite. Edward devine presedintele organizatiei, la nici 30 de ani. Este nucleul de la care se va extinde apoi, in toata Australia, miscarea sindicala. Atunci s-a creat un nou mecanism de salarizare in aceasta tara. Pe baza acelor noi criterii a fost posibil, peste cateva decenii, ca muncitorul australian sa fie unul dintre cei mai bine platiti salariati din lume. Sindicatele au reusit, inca de la inceputul existentei lor, eliminarea “Master and Servant”, o lege care interzicea muncitorilor sa-si ceara drepturile in Justitie, daca erau nedreptatiti de patronii lor. Edward era totusi convins de un lucru – politica il va ajuta sa-si atinga planurile. Cu toate ca el s-a exprimat mereu in favoarea unui anumit gen de politica - “fara doctrine”. Care sa aiba un singur scop – sa faci bine oamenilor simpli. Australia este o tara impartita in sase state, fiecare cu Parlamentul si Guvernul sau, in varful piramidei administrative aflandu-se, conform Constitutiei din 1901, un Parlament si un Guvern Federal. Dupa o cariera ca parlamentar, fiind sustinut de Partidul Laburist, in randurile caruia intrase, Edward va deveni, la 35 de ani, in 1919, prim-ministru al statului Queensland. Este al doilea stat al Australiei, ca intindere. De doua ori cat Franta, de pilda.
Reforme pe banda rulanta
De aici incolo, timp de sase ani, cat a fost premier in Queensland, Edward Granville va schimba, cu mana de fier, regulile “jocului”, in privinta relatiei intre stat, cetatean si cei bogati. “Theodore a schimbat regulile, pentru ca voi, care aveti toata bogatia si toata puterea, sa dati sanse egale tuturor celor care se chinuie si tuturor muncitorilor de rand”, a preluat profesorul Vasile Trif o caracterizare din acea epoca, a guvernarii Theodore. Dar cum erau vechile reguli? Iata-le descrise de acelasi autor – economia era controlata de cativa oameni. Industria carnii avea un singur cumparator, o singura familie controla piata vitelor, industria zaharului era in mana unei societati. Micii fermieri isi vindeau productia pe mai nimic, pentru ca nu aveau posibilitati de transport si desfacere. Zonele miniere erau exploatate de societati britanice. Australianul de rand nu avea drept asupra pamantului. Daca descoperea o zona bogata in metale pretioase, omul simplu era inlaturat imediat de pe acel teren, de catre cei puternici. Iata cateva dintre masurile Guvernului Theodore. Va fi asigurata, pentru prima oara, proprietatea oamenilor asupra terenului. Este introdus principiul “ariei de locuire”. Primeai acte pe terenul, mai mic sau mai mare, unde traiai, cu o singura conditie – sa cultivi acel pamant. Aproape toti locuitorii din Queensland vor deveni, in scurt timp, proprietari de pamant. La fel era si in cazul mineritului - cel care descoperea un zacamant primea dreptul de prospectiune si de exploatare. Efectul a fost aproape instantaneu - campiile si muntii s-au umplut de mici intreprinzatori, care cautau diverse metale pretioase. Cei care nu aveau capital pentru echipamente de minerit, primeau finantare de la Guvern. Micii proprietari de mine erau protejati de lege, sa nu fie inghititi de marile companii. Pe de alta parte, vor aparea inspectoratele de munca. Ele vor tine sub observatie modul in care patronii se comporta fata de salariatii lor. Agricultura a fost reorganizata din temelii. Ca era vorba de prelucrarea laptelui, a bumbacului, a tutunului, a zaharului, arahidelor, untului - in toate aceste domenii sunt create asa-numitele fabrici – cooperative. Proprietarii lor sunt membrii fiecarei comunitati in parte, care isi asigurau astfel prelucrarea si desfacerea produselor. Va fi adoptata Legea Productiei Agricole, prin care fermierii vor putea sa ia imprumuturi, pentru a-si cumpara vite si a construi silozuri. Este reglementata si aparitia bancilor agricole, care sa finanteze astfel de proiecte, cu dobanzi rezonabile. Theodore vorbea atunci despre “paradisul omului mic”, cel care isi poate face o viata decenta, prin munca sa. El considera ca dezvoltarea agriculturii poate sa faca din Australia o tara care sa nu mai depinda de imprumuturile straine, pentru ca pana atunci doar pe imprumuturi se miscase totul aici. E drept ca si Theodore a fost obligat sa apeleze la astfel de imprumuturi, pentru marile proiecte de infrastructura. Refuzat de bancile din Anglia, este obligat sa se reorienteze catre SUA, de unde statul Queensland va obtine finantari, dar la dobanzi mai mari. Edward a initiat proiectul unei cai ferate care sa strabata Queensland-ul, pentru a duce noi colonisti spre nord. Alt proiect, de si mai mare amploare, va fi adoptat in 1922. Este vorba despre Actul pentru Irigatii. Theodore visa ca 8.000 de fermieri sa se stabileasca in valea raului Dowson si sa lucreze nesfarsitele pamanturi de acolo. Proprietarii fabricilor de zahar au incercat sa i se impotriveasca, nelinistiti ca pierdeau monopolul asupra acestei piete, dar au fost contracarati printr-o fabrica de mare capacitate, construita la Tully, initial ca proprietate a Guvernului, apoi trecuta sub controlul fermierilor, sub titulatura de cooperativa. O alta masura importanta a fost legata de dezvoltarea sistemului de sanatate. Se decide ca spitalizarea tuturor bolnavilor sa fie gratuita. Acest fapt este valabil si azi in Queensland, chiar daca in restul Australiei lucrurile au evoluat, in directia asigurarilor medicale platite de salariati.
Razboi impotriva Camerei Superioare
Edward si-a demonstrat forta, cat a guvernat in Queensland. Pe timpul mandatului sau, Camera Superioara a Parlamentului din acest stat s-a opus in mai multe randuri proiectelor Guvernului, din cauza jocurilor politice sau unor interese economice. Raspunsul va fi cat se poate de transant din partea lui Granville. El va face in asa fel incat sa-si impuna sustinatorii din Partidul Laburist in Camera Superioara, incat acestia au devenit majoritari in forul legislativ. Dupa care a venit lovitura de gratie. Edward s-a adresat parlamentarilor cu urmatorul discurs – "daca Camera Superioara ratifica deciziile Camerei Inferioare, atunci rolul ei este superfluu, deci mentinerea ei nu are niciun sens. Daca, pe de alta parte, se opune vointei Camerei Inferioare, este prin definitie antidemocratica si prin urmare trebuie abolita. In ambele situatii, ea nu-si justifica existenta”. Drept pentru care Theodore reuseste pana la urma sa desfiinteze Camera Superioara. Cu puteri politice sporite, premierul a reusit astfel sa-si duca la capat proiectele. Si in ziua de azi Queensland este singurul, dintre cele sase state australiene, al carui Parlament are o singura Camera - cea Inferioara, in comparatie cu celelalte, care au parlamente bicamerale.
Vice-premier al Australiei
Succesele repurtate de Edward in Quennsland au facut ca Partidul Laburist sa-l propuna pentru o cariera politica in inima Australiei. Cu atat mai mult cu cat Theodore critica, inca din 1925, lipsa de viziune a Guvernului Federal in problemele economice. Granville va castiga un loc in Parlamentul Federal, in 1927, din partea circumscriptiei Dalley din Sydney. Ascensiunea sa continua, in 1929 devenind vicepresedinte al Partidului Laburist. Aceasta formatiune ii va invinge pe Conservatori, in acelasi an, formand Guvernul condus de James Scullin. E momentul in care Edward Granville Theodore, fiul unui emigrant roman, este desemnat trezorier federal si vice-premier al Australiei. Numai ca timpurile nu erau deloc prielnice pentru el, dupa cum a remarcat si scriitorul Irwing Young in cartea sa - "Theodore" - unde noteaza astfel : "un mare nenoroc pentru Australia a fost ca scurta trecere a lui Edward prin Parlamentul Federal a coincis cu marea depresiune economica". La inceputul anilor '30, criza ameninta Australia. Guvernul cauta solutii pentru evitarea "furtunii". Este adus un consilier de la Banca Angliei, un anume Otto Niemeyer, care le recomanda australienilor sa-si reduca drastic cheltuielile publice, cum ar fi taierea pensiilor si ajutoarelor de somaj. Ca vice-premier, Theodore a respins cu vehementa acest plan, venind in schimb cu un proiect care pornea de la principiul ca cea mai buna aparare este atacul – criza economica sa fie infruntata prin masuri curajoase. De pilda, o expansiune a creditelor cu dobanzi mici pentru fermieri si micii industriasi, astfel incat economia sa produca bunuri si sa genereze locuri de munca, nu sa inghete, dar in acelasi timp sa se emita si titluri de stat pentru intreprinzatori, care sa fie rascumparate dupa trecerea crizei. Cele doua planuri au fost expuse Parlamentului Federal, fiind adoptat cel al expertului de la Londra. In lucrarea profesorului Vasile Trif, dedicata lui Edward Granville, se arata ca Australia a fost condusa, intre 1932 - 1939, de premierul Joe Lyons. La mult timp dupa moartea lui Lyons, sotia acestuia a dat un interviu in presa australiana. A fost intrebata, intre altele, de ce, la debutul crizei economice din anii ’30, n-a fost adoptat planul lui Theodore. Interlocutoarea a recunoscut cu onestitate - “Noi n-am stiut la vremea aceea ca domnul Theodore avea dreptate”. Consecintele masurilor propuse de catre expertul de la Londra au fost, potrivit doctorului Vasile Trif, “cele mai dezastruoase pentru Australia, poate tara cel mai greu afectata de criza anilor ‘30”. Ar fi putut oare Theodore sa salveze aceasta tara cu planul sau? Nu se va sti niciodata. Edward s-a retras din politica in 1931, preferand mediul de afaceri. A fost solicitat de Guvernul Federal in timpul celei de-a doua conflagratii mondiale, fiind director al Consiliului care a coordonat intreprinderile australiene in productia de razboi. Data mortii sale este consemnata la 9 februarie 1950, in Sydney. Cauza decesului - stop cardiac. A fost inmormantat cu onoruri de stat.
Orasel australian cu "amprenta" romaneasca
Si azi se mai vad in acea parte de lume "amprentele" lui Red Ted, ne-a spus Mihai Maghiaru, presedintele Asociatiei Romanilor din Australia. Sunt locuri care poarta numele acestui politician. Cum ar fi in Canberra, capitala Australiei, unde un cartier a primit numele Theodore, ca si o scoala de acolo. Iar in statul Queeensland se gaseste oraselul Theodore, cu cateva sute de case, situat pe valea raului Dowson. Un ziarist de la "The Sydney Herald Morning" nota intr-un articol, cu cativa ani in urma, ca aceasta mica localitate, cu aura de statiune turistica - strazi largi, case din lemn, luminoase, palmieri de-a lungul trotuarelor - are ceva cu totul aparte, fata de restul Australiei. De pilda, in centrul oraselului functioneaza si acum un hotel-cooperativa, dupa principiul lui Eduard Granville. Hotelul este proprietatea cetatenilor localitatii, iar profiturile sunt folosite pentru proiectele comunitare. Aici s-au consturit, in anii '20, case pentru colonisti, din banii Guvernului Theodore, s-au amenajat vaste sisteme de irigatii, s-au facut mici baraje, apa fiind ghidata spre terenurile oamenilor. Reporterul notează ca Theodore este si azi un oras prosper, datorita investitiilor realizate cu peste 80 de ani in urma.
Theodore, in vizita la Galati?
E o vorba romaneasca - sangele apa nu se face. Sa fi fost adevarat si in cazul lui Edward? Intrebarea vine de la o informatie care ne-a atras atentia, in "The Australian People. An enciclopedia of the nation, its people and their origins". Acolo se spune ca Theodore ar fi venit in Romania, in 1924, pe vremea cand era prim-ministru al statului Queensland, ca sa-si caute radacinile, in Galati. Faptul nu este insa confirmat din alte surse. Am intrebat la Muzeul de Istorie din Galati, dar nu se stie nimic de Edward Granville. Am pus aceeasi intrebare la Biblioteca Judeteana din Galati, insa colectiile de ziare locale din anii '20 nu sunt complete, asa ca nu putem afla daca posibila vizita a unui demnitar australian ar fi fost semnalata in presa de atunci. Dincolo de toate, important este un lucru - Edward Granville Theodore este apreciat pentru meritele sale. In Australia! Daca, in schimb, in Romania nu este cunoscut de nimeni, asta e situatia. Ar trebui sa ne miram? Oricum, putem sa stam linistiti. Australienii nu uita sa spuna, de cate ori au ocazia, ca unul dintre marile personaje ale istoriei lor a avut sange de roman...
Dan Gheorghe, 14 ianuarie 2011 (in poza, Edward e cel cu palarie)
