Un milion de prizonieri ai propriilor trupuri, in Romania



In curtea mica si saracacioasa doi caini, legati in lant, stau de paza, de dincolo de moarte. Animalele putrezisera, dupa ce au pierit de foame. Tot de foame era sa moara si stapana lor, in casa. O femeie trecuta de 90 de ani, numai piele si os. In camera ingusta, cu tavanul aplecat si el de batranete, un pat si o masa. De sub plapuma innegrita a iesit deodata un cap mic si niste ochi pamantii. In casa era parca mai frig decat afara. Un adevarat frigider, in care pana si timpul inghetase. Chipul batranei era atat de naclait, incat stratul consistent de mizerie putea fi luat cu degetul. Asta a gasit echipa Fundatiei de Sprijin Comunitar din Bacau, care a intrat in acea casuta din paianta din satul Stanisesti, judetul Bacau, in ianuarie 2010. Oamenii au facut focul in soba, au spalat-o pe femeie, i-au dat sa manance. Pentru ca nu avea absolut nimic de mancare. S-a mai intremat putin, in zilele urmatoare. Batrana a mai trait o jumatate de an, dupa aceea, dar macar n-a avut soarta cainilor ei, sa moara de foame, spune Elena Ungureanu, supervizor de programe la Fundatie, care a fost in casa acelei femei, chiar in ziua descoperirii acestui caz dramatic.

Satele bolnave

Sa ingrijesti batrani la domiciliu inseamna mai intai sa-i descoperi, pentru ca multi dintre ei sunt "prizonieri" ai propriilor trupuri neajutorate, in casele lor risipite pe dealuri sau intre paduri. Oamenii de la Fundatia din Bacau umbla prin sate, bat din poarta in poarta, gasesc batrani singuri, care nu mai au putere nici sa-si aduca lemne si sa le taie, sa faca focul in casa, iarna, nici sa-si faca mancare, nici sa plece dupa medicamente sau paine, pentru ca distanta de acasa pana la primul magazin sau prima farmacie se masoara deseori in kilometri. Cei mai multi au probleme cu articulatiile, cu inima, cu stomacul, nu mai aud si nu mai vad bine, au ulcere varicoase sau cancer in faza terminala. Cad la pat si nu se mai ridica de acolo, incat fac escale pe corp. Dupa ce un astfel de om e depistat, e nevoie de o evaluare medicala. Fundatia colaboreaza cu medici si asistente din mediul rural. Dar se aduc si medici din orasul Bacau, daca in anumite comune nu mai e niciun cadru medical. Se stabileste un plan de ingrijiri pentru fiecare batran, ce tratament medical necesita acel om. Asistenta medicala va fi cea care va aplica tratamentul. Dar pe langa ea mai este si ingrijitoarea la domiciliu. Ingrijitoarea face mancare batranilor, ii ajuta sa se spele, le spala hainele, taie lemne, incalzeste soba. "Sunt sate cu cate 20 de case, unde nici drumuri nu exista. Ingrijirea batranilor ar trebui sa ramana in seama copiilor lor. Dar tinerii au plecat demult din satele unde s-au nascut, fie in alta parte a tarii, fie in strainatate", spune Ionut Chirita, alt reprezentant al Fundatiei din Bacau. Se incearca, desi cu mare greutate, sa se ia legatura cu familiile acestor batrani, pentru a fi anuntate, pe de-o parte, de starea in care au fost gasiti parintii, bunicii sau strabunicii lor, si pe de alta parte de-a li se aduce la cunostinta ca Fundatia ii va ingriji pe varstnici.

"Fiica" pentru 12 batrani

Sate cu nume predestinate - Fundatura, Capotesti, Fundoaia - de parca ar anunta capatul de drum si de lume. Dupa ce am venit 80 de kilometri din orasul Bacau, pe Valea Zeletinului, printre dealuri uscate si tacute, asfaltul si-a luat deodata ramas-bun si ne-a abandonat pe drumurile de caruta, care si acestea se infunda, la randul lor, in cate o rapa. Facem cunostinta cu Mihaela Geman, una dintre ingrijitoarele Fundatiei. Ea locuieste tot in zona asta, in satul Fantanele. O femeie de 33 de ani, mica la stat, dar sprintena. De doi ani face meseria asta. S-a calificat, din vremea scolii, ca lenjer si broder, pe urma a fost vanzatoare intr-un magazin satesc, dupa care s-a ivit oportunitatea de-a lucra ca ingrijitoare la domiciliu. Are in grija 12 batrani in satele Sendresti, Praja, Baclesti si Fundatura. Oameni intre 74 si 93 de ani, care ii spun "fiica mea", pentru ca e singura care le mai calca pragul. Ajunge la fiecare de doua ori pe saptamana. Daca sanatatea cuiva se deterioreaza, vizitele devin zilnice. De multe ori merge pe jos. Iarna sau vara. Noroc ca in ultimii doi ani iernile pe aici n-au fost prea aspre, zice ea. E imbracata cu salopeta de serviciu, pe care scrie "ingrijitor la domiciliu". Alte colege de-ale ei merg la batrani sau la beneficiari, cum li se mai spune, cu bicicleta sau cu scuterul. Mihaela merge uneori cu sotul ei, cu masina. Nici nu mai stie cati kilometri face zilnic, de la un sat la altul. Intre satele in care are ea treaba sunt distante de cel putin sase kilometri. "Urc un deal. Merg pe zare", zice. N-am inteles ce-i cu zarea. Mihaela rade si-mi explica - mergi cu cerul deasupra capului, pe coama dealurilor. Asa cum mergem noi acum, alaturi de ea, insotiti de asfintitul soarelui. Am lasat masina la poalele dealului, pentru ca un sant adanc si mlastinos ne-a inchis calea rotilor. Drumurile pe care le face Mihaela trec si pe langa palcuri de padure. Din noiembrie, zice ea, este mai periculos, din cauza porcilor mistreti, care dau iama in gospodariile oamenilor. De multe ori o prinde noaptea pe drum, asa ca intunericul n-o mai sperie.

Un sat precum un camin de batrani

Ajungem la casa lui Ioan Antohi, de 92 de ani, in Praja. Un sat care poate fi asemuit unui camin de batrani, pentru ca aici traiesc 109 oameni, 80% dintre ei avand aproape un secol de viata in spate. Strabatem din cativa pasi curtea tacuta a lui nea Ioan, ne aplecam capul, sa intram in holul stramt, apoi spre camera mica. Pe marginea patului sta un barbat uscativ care ne priveste si deodata i se lumineaza ochii. Are musafiri. "O mare problema a oamenilor de pe-aici e singuratatea. Cand le intra cineva in casa e mare bucurie pentru ei", explica ingrijitoarea, care i-a facut mancare, inca de dimineata. Batranul tine post, dupa ce cu o zi inainte a fost vizitat de preot si impartasit. Abia se poate misca barbatul, incat ingrijitoarea trebuie sa-l sprijine, daca are nevoie la toaleta ori sa mearga doar cativa pasi in afara casei. Gazda e dornica sa vorbeasca. Ne povesteste ca a luptat aproape de Cotul Donului, in Al Doilea Razboi Mondial, apoi s-a intors in sat si a construit casa in care suntem noi acum. A fost agricultor si dulgher, iar azi are o pensie de 500 de lei. N-are televizor, doar un radio care ii mai tine de urat, de cand sotia i-a plecat in ceruri, iar copiii s-au risipit spre alte zari. "Cand mi-am facut casa, am renuntat la fumat, ca sa am bani de acoperis", isi aminteste, si tot vorbeste, de parca ar vrea sa ne tina cat mai mult langa el, sa mai povestim.

Facerea de bine...

Nu e usor sa fii ingrijitoare la domiciliu, aflam de la Mihaela. Si nu e vorba de munca in sine. Mai rele sunt mentalitatile unor consateni de-ai sai. Imi povesteste ca unii ii spun asa - "eu n-as manca de la tine, dupa ce te duci si ingrijesti babe si mosi". Ne mai zice de o colega de-a ei care a fost cat pe ce sa fie parasita de sot, din acelasi motiv. Mihaela a fost la un pas sa fie luata la bataie de fiul unei batrane pe care o ingrijea. Fiul s-a intors acasa, in sat, sa traiasca acolo, si cand a vazut-o pe ingrijitoare, a crezut ca e cineva care dorea sa puna mana pe "avere". Procedura de ingrijire la domiciliu debuteaza cu intocmirea unei fise, semnata de ingrijitoare si de beneficiar, iar autoritatile locale sunt instiintate asupra faptului ca anumiti batrani dintr-un sat sunt ingrijiti de oamenii Fundatiei. "Cand am inceput programul ingrijirilor la domiciliu, lumea ne-a privit cu oarecare suspiciune. Unii credeau ca le cerem bani, ca li se va reduce pensia, altii ca le luam casa. Le-am explicat ca doar ii ajutam, fara nicio obligatie", zice Elena Ungureanu.

"Multumesc ca ati venit la mine acasa"

Alt drum, de data asta spre satul Baclesti, unde ne intampina o liota de caini. Abia in spatele gardului zdrentuit din nuiele, unde ne simtim in siguranta, ne tragem sufletul. Apoi intram in acelasi fel de casa, cu pereti obositi. Aici locuieste Elena Ciocoiu, de 83 de ani. "Dintre cei 12 beneficiari ai mei, acesta e cazul cel mai grav", spune Mihaela. Intram in camera unde zace, in pat, o batrana care nu mai poate decat sa dea usor din cap si sa spuna, cu greu, cateva cuvinte. "Mai stau de azi pe maine", raspunde femeia, cand am intrebat-o ce mai face. A lucrat toata viata in agricultura, iar azi are o pensie de 400 de lei. Sotul i-a murit cu sase ani in urma. Pentru ca nu e deplasabila, batrana are un scutec, pe care ingrijitoarea i-l schimba zilnic. Din cauza unei complicatii, Elena era sa ramana fara un picior, dar in ultima clipa medicii au constatat ca nu era nevoie de amputare, pentru ca o vena inca mai permitea circulatia sangelui. La fel de greu a fost si pentru ingrijitoare, anul trecut, cand a luat-o pe batrana in brate, asezand-o in caruta, s-o duca peste dealuri, pana la drumul asfaltat, de unde a fost preluata de o masina, spre spital. "Multumesc ca ati venit la mine in casa", a oftat Elena Ciocoiu, inainte sa plecam.

Un milion de batrani ai nimanui in Romania

Acestea sunt numai doua cazuri dintr-un fenomen mult mai larg. Se apreciaza ca un milion de oameni in varsta din Romania au nevoie, la ora asta, de ingrijiri la domiciliu, din cauza ca nu se mai pot descurca singuri, rapusi de batranete si de boli. Este o estimare bazata pe declaratiile medicilor geriatri din toata tara si pe datele culese de la diverse organizatii neguvernamentale care ofera servicii sociale. Sunt informatii prezentate inca din 2010 intr-un studiu national intitulat "politici si strategii pentru persoanele varstnice din Romania, nevoi si solutii", demarat de Fundatia de Sprijin Comunitar din Bacau. "Exista multe sate, in toata tara, in care un sfert din populatia de varsta a treia are nevoie de ingrijire la domiciliu", completeaza Elena Ungureanu, care s-a implicat in elaborarea acestui studiu. Retinem totodata ca 70% din batranii cu venituri mici din Romania se gasesc in mediul rural. Dar tocmai aici, atrage atentia studiul, lipsesc aproape cu desavarsire serviciile medicale si cele de asistenta sociala.

O scurta istorie ne arata ca serviciile de ingrijire la domiciliu au aparut la noi dupa 1990, dar numai la initiativa ONG-urilor, pe baza finantarilor externe. Statul s-a implicat mult mai tarziu in aceasta problema, in anul 2000 aparand Legea 17 privind asistenta persoanelor varstnice. Legislatia spune insa ca serviciile publice de ingrijire la domiciliu pot fi organizate numai de autoritatile locale, daca au bani pentru asa ceva.

816 batrani din toata tara, in grija primariilor

Am vrut sa stim de la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale cate persoane varstnice sunt ingrijite azi la domiciliu de catre serviciile specializate ale primariilor. Raspunsul nu mai are nevoie de comentarii - 816 oameni. In toata tara! In conditiile in care in Romania, conform rapoartelor oficiale din ultimii ani, sunt aproape 600.000 de oameni de peste 80 de ani. Persoanele trecute de 75 de ani sunt in numar de 1,3 milioane. Iar cei peste 65 de ani - 3,2 milioane. Fata de ceea ce fac acum autoritatile locale, ONG-urile se  descurca mult mai bine - ele au in grija la domiciliu, in toata tara, 8.078 de varstnici. Vestea buna e ca Ministerul Muncii poate sa acorde, conform Legii 34 din 1998, subventii organizatiilor neguvernamentale care presteaza asistenta sociala de orice fel, nu neaparat ingrijire la domiciliu. Ministerul de resort va aloca 31 de milioane de lei in anul 2012 pentru sustinerea ONG-urilor. Daca ne referim strict la cele care se ocupa de ingrijirea la domiciliu, atunci ne uitam iarasi la studiul Fundatiei de Sprijin Comunitar din Bacau, unde se spune ca organizatiile de profil din Romania au fost subventionate pana acum numai in proportie de cel mult 40%, restul fondurilor fiind obtinute din sponsorizari si finantari externe.

Ingrijirea la domiciliu, de 11 ori mai ieftina decat cea de la camin

Servicii de ingrijire la domiciliu sunt prestate in 27 de judete, de catre ONG-uri si autoritati publice locale. Media cheltuielilor pentru aceste servicii este de 1.237 de lei de persoana, pe an, se arata in studiul Fundatiei din Bacau. Suma este de 11 ori mai mica fata de investitiile pentru intretinerea varstnicilor in caminele de batrani. Oamenii care lucreaza in acest domeniu recomanda autoritatilor romane crearea unui fond special, la nivel national, pentru extinderea serviciilor de asistenta a batranilor la domiciliu.
 
Ajutor norvegian pentru batranii din opt comune ale judetului Bacau

Poate parea ciudat ca, in timp ce autoritatile romane se fac mai degraba a nu vedea situatia in care se zbat multi varstnici din Romania, sa vina, in schimb, guvernul altui stat care sa incerce sa aline suferinta batranilor nostri. Asta s-a intamplat, intre 2009 si 2011, in opt comune din judetul Bacau, unde Guvernul Norvegiei a desfasurat un amplu program, in valoare de un milion de euro, pentru ingrijirea la domiciliu a circa 1.300 de oameni. Comunele din partea de est a judetului unde s-a aplicat proiectul, pus in practica de Fundatia de Sprijin Comunitar din Bacau, sunt Stanisesti, Vultureni, Huruiesti, Tatarasti, Gaiceana, Dealu Morii, Glavanesti si Motoseni. Au fost angajati, cu carte de munca, tineri din satele respective, scoliti initial pentru a deveni ingrijitori la domiciliu. Au fost cooptati in program medici si asistenti medicali. Astfel ca batranii fara niciun sprijin au beneficiat de servicii complete - evaluarea starii lor de sanatate, aplicarea unui tratament medical adecvat, dar si sprijin in treburile gospodaresti. Norvegienii au asigurat salarizarea personalului implicat in tot acest angrenaj, medicamentele, tratamentele si materialele de curatenie. Au fost cumparate patru masini pentru transportul batranilor grav bolnavi, care necesita internarea in spital. 

Comunele care au beneficiat de program au fost selectate dupa un criteriu foarte clar - primariile si-au luat angajamentul ca, dupa terminarea finantarii norvegiene, sa continue sustinerea serviciilor deja create. Astfel ca, din aprilie 2011 incoace, sistemul a ramas functional, primariile asigurand 75% din fonduri, restul banilor fiind obtinuti de Fundatia de Sprijin Comunitar din Bacau, din sponsorizari. Succesul proiectului a facut ca tot mai multi batrani din partea asta de tara sa solicite servicii de ingrijire la domiciliu. Exista chiar si liste de asteptare. "Asiguram aceste servicii in limita fondurilor de care dispunem", arata Ionut Chirita, reprezentantul Fundatiei. In viitorul apropiat, ajutorarea batranilor s-ar putea extinde la alte doua localitati bacauane - Colonesti si Racaciuni. Dar e numai o picatura intr-un ocean, la necesitatile Romaniei...

Dan Gheorghe, 5 decembrie 2011